Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Froome şi restul lumii

Pentru prima dată din 1937, trei rutieri germani au câştigat cel puţin o etapă în Le Tour, însă nu mult a lipsit ca această statistică să nu mai existe, deoarece Tony Martin, învingătorul de miercuri, a avut emoţii serioase pentru victoria sa şi chiar a fost aproape să plângă, conform propriilor declaraţii. Motivul? Chris Froome a făcut un contratimp excepţional, în multe momente aducând aminte de cum a mers compatriotul său, Bradley Wiggins, la ediţia precedentă. Astfel, britanicul s-a trezit la jumătatea Turului Franţei cu un avans de trei minute şi 25 de secunde în faţa următorului clasat, Alejandro Valverde, cea mai mare diferenţă din 2001 încoace, atunci când François Simon conducea generalul cu un avantaj de 11 minute şi o secundă.

Pentru cine a urmărit cursele pe etape din 2013, rezultatele contratimpului de la Mont-Saint-Michel nu ar trebui să reprezinte o surpriză. Rutierul lui Sky a pus de la două minute în sus în raport cu principalii săi oponenţi înainte de startul cursei, spaniolii Alejandro Valverde, Alberto Contador şi Joaquim Rodriguez, iar acum îşi permite să aştepte cu mai multă relaxare etapele montane din a doua jumătate a Le Tour. Teoretic, adversarii britanicului mai au şanse, dar pentru asta trebuie să renunţe la precauţii, să fie pregătiţi să îşi asume riscuri şi să încheie alianţe similare celor din urmă cu trei decenii, când cicliştii îşi schimbau tactica din mers, de la etapă la etapă.

Înainte de startul Turului Franţei, Garmin-Sharp şi-a propus să creeze haos şi a reuşit, fiind singura echipă care a ieşit astfel în evidenţă. Dintre rutieri, doar Alberto Contador pare în stare de aşa ceva, însă pentru asta trebuie să îşi ridice nivelul şi să îl surprindă pe Froome cu un atac la care nimeni altcineva nu s-ar gândi. Ibericul, pentru care o clasare pe podium nu valorează nimic, nu ar avea nimic de pierdut în cazul unui astfel de scenariu, la fel ca Saxo-Tinkoff, care îl poate ţine de rezervă pe Roman Kreuziger, mai ales că punctele cehului contează în ierarhia World Tour, spre deosebire de cele ale lui Contador.

Un lucru e cert: Turul Franţei nu este încă încheiat, o surpriză sau un moment ce îi poate schimba cursul fiind posibile oricând, aşa cum de multe ori s-a întâmplat de-a lungul istoriei de peste un secol a competiţiei. Orgoliile rămân în continuare mari, iar dacă următoarele etape vor curge liniştit, asta va fi doar pentru că se pregăteşte ceva serios.

Single Post Navigation

2 thoughts on “Froome şi restul lumii

  1. Ce aliante si ce tactici se foloseau in urma cu trei decenii?

    • In 1986, in prima zi din Pirinei, Bernard Hinault a atacat si a colaborat cu Pedro Delgado, caruia i-a cedat victoria, in schimbul ajutorului primit pentru a pune minute intre ei si LeMond, colegul sau. O zi mai tarziu, cand Hinault a atacat din nou, Delgado a fost unul dintre cei care au condus urmarirea, in ciuda a ceea ce se intamplase in etapa precedenta. Ideea este ca pe vremea aceea, ciclistii erau mult mai ofensivi si nu prea stateau pe ganduri pentru a face ceva. Acum ezita si fac prea multe calcule.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: