Liège–Bastogne–Liège 1957: doi rutieri pe locul întâi
Controversele au făcut parte din ciclism încă de la apariţia primelor curse, iar asta, spre surprinderea multora, nu a dus la şubrezirea sportului, ci la intensificarea aurei de care acesta s-a bucurat şi continuă să se bucure. Evident, cele mai mari controverse au apărut în competiţiile de prestigiu, dorite de atât de mulţi rutieri, însă câştigate doar de câţiva, cei mai buni, dar şi cei mai norocoşi. Şi pentru că Liège–Bastogne–Liège este o cursă imensă, controversele nu aveau cum să o ocolească de-a lungul istoriei.
A doua jumătate a anilor ’50 a reprezentat o perioadă de dominare a belgienilor în “La Doyenne”, singura problemă ce se punea la start fiind numele reprezentantului gazdelor care se va impune. În 1957, situaţia nu avea să se schimbe, însă deznodământul urma să fie unul cu totul neaşteptat. Cursa din acel an a reprezentat un adevărat test de rezistenţă pentru ciclişti, nu doar din cauza distanţei – 255 de kilometri – ci şi a condiţiilor meteo. O ploaie săcâitoare i-a însoţit pe concurenţi încă de la start, înainte de a se transforma într-o ninsoare aprigă, care i-a obligat pe organizatori să reacţioneze imediat.
Astfel, în Houffalize, unul dintre oraşele aflate pe traseu, s-a constituit un punct de realimentare, la care au contribuit locuitorii de acolo, aceştia oferindu-le rutierilor ceai şi cafea. Unii au abandonat acolo, în timp ce alţii s-au decis să continue. Favorit la victorie, Louison Bobet a mers mai departe, la fel ca belgianul Germain Derycke. La un moment dat, cei doi au ajuns la o barieră lăsată, Bobet a trecut, iar adversarul său l-a urmat imediat. În mod normal, francezul nu ar fi trebuit să aibă probleme în faţa unui ciclist cunoscut pentru că îi plăceau temperaturile ridicate, însă ghinionul l-a lovit când victoria părea atât de aproape, o problemă mecanică scoţându-l din cărţi.
În schimb, Derycke s-a descurcat neaşteptat de bine în teribilele condiţii meteo şi a ajuns primul la finalul din Liège, unde a sărbătorit al treilea succes al carierei într-o cursă “Monument”. După ceremonia de premiere, când se afla la duşuri, învingătorul din “La Doyenne” a aflat că al doilea clasat, Frans Schoubben, a depus o plângere pentru că a trecut bariera când aceasta era lăsată, lucru interzis în Belgia. În faţa comisarilor de cursă, Derycke s-a apărat, spunând că l-a urmat pe Bobet (care trecuse din obişnuinţă, deoarece în Franţa nu era ceva ilegal), însă aceştia nu au vrut să audă argumentul său şi l-au descalificat.
Promovat pe primul loc, Schoubben şi-a retras plângerea după numai câteva zile, la sfatul managerului său de la Peugeot, iar Germain Derycke a primit înapoi victoria. Însă povestea nu s-a încheiat aici, vechiul şi noul câştigător oferind o mostră de fair-play la care nimeni nu s-ar fi aşteptat: ciclistul echipei Faema le-a cerut oficialilor ca şi Frans Schoubben să fie declarat învingător. Aceştia s-au conformat, iar ediţia din 1957 a clasicei din Valonia a rămas pentru totdeauna în istorie, cu doi flamanzi pe prima poziţie.
Cafe Roubaix 