Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Concluzii după Milano-San Remo

Gerald Ciolek are doar 26 de ani, dar pare deja un veteran, deoarece se află în pluton de şapte sezoane. Mult timp nebăgat în seamă, atât la T-Mobile/Colombia, cât şi la Quick-Step, rutierul german a şters cu buretele anii grei ai carierei, înlocuindu-i cu o victorie superbă, în una dintre cele cinci clasice “Monument” ale stagiunii. Ciclistul echipei MTN-Qhubeka a avut o evoluţie perfectă, a rezistat în cele mai dificile condiţii meteo, i-a urmat pe toţi adversarii (dintre primii şase, Ciolek a fost singurul care nu a atacat în nicio clipă), iar la final a gândit excelent sprintul, devenind doar al treilea german din istorie care s-a impus în “La Primavera”, după Rudi Altig şi Erik Zabel.

Pentru a noua oară în ultimii 11 ani, învingătorul din Milano-San Remo a fost un ciclist care a participat în Tirreno-Adriatico, aspect care demonstrează cât de importantă este “Cursa celor Două Mări” în pregătirea pentru primul “Monument” al sezonului. În condiţiile în care vremea urâtă a fost un factor în cursa pe etape din Italia, iar traseul a adus de multe ori aminte de cel din Milano-San Remo, toţi cei care au decis să meargă în Tirreno-Adriatico au avut pentru ce să se felicite duminică (din primii zece clasaţi, exceptându-i pe cei de la Sky, şase şi-au construit forma în peninsulă).

Până la Gerald Ciolek, un singur rutier provenind de la o echipă Pro Continentală mai câştigase o clasică din calendarul World Tour. Este vorba despre Davide Rebellin, care s-a impus în Flèche Wallonne, la ediţia din 2009, anul de debut al sistemului World Tour. Atunci, italianul aflat la gruparea Diquigiovanni-Androni i-a învins pe luxemburghezul Andy Schleck şi pe compatriotul său, Damiano Cunego.

Sezonul trecut, Peter Sagan a ratat multe succese în clasice, deoarece a preferat să urmeze roţi în loc să îşi asume responsabilitatea în momentele-cheie. De această dată, lucrurile au stat cu totul altfel, dar slovacul s-a trezit într-o situaţie cu care nu a fost deloc obişnuit: în ultimii kilometri, ciclistul echipei Cannondale a fost nevoit să facă toată munca, să anihileze atacurile şi să conducă urmărirea, iar toate acestea s-au dovedit a fi mult prea mult pentru el. În plus, la sprint a greşit, accelerând prea devreme (poate pentru că a fost prea încrezător, poate pentru că i-a fost frică de Sylvain Chavanel), iar rezultatul a fost doar un loc doi, în condiţiile în care era marele favorit la victorie.

Aşa cum s-a întâmplat în precedentele două ediţii ale Milano-San Remo, Fabian Cancellara a fost din nou unul dintre protagonişti şi a terminat încă o dată pe podium, deosebirea faţă de 2011 şi 2012 fiind că acum nu a mai arătat în niciun moment că poate câştiga. Ce este de menţionat la elveţian e că acesta a schimbat tactica faţă de alte clasice “Monument”, preferând să nu îi mai ducă “în spate” pe adversarii săi, ci să îşi păstreze forţele şi să “joace” mai pragmatic. Totodată, la fel de adevărat e că rutierul lui RadioShack-Leopard a avut şi crampe pe final, care l-au împiedicat să atace atunci când mulţi se aşteptau să facă asta. Una peste alta, Cancellara poate fi mulţumit de rezultat şi mai ales de nivelul său, care mai poate creşte până pe 31 martie, când vor începe lucrurile cu adevărat serioase.

Pentru a doua oară în actuala stagiune, un al treilea ciclist a ieşit învingător din duelul dintre Fabian Cancellara şi Peter Sagan. După Moreno Moser în Strade Bianche, a venit rândul lui Gerald Ciolek în Milano-San Remo să profite de rivalitatea care îşi va pune amprenta asupra clasicelor din această primăvară. Dacă elveţianul nu trebuie să schimbe prea multe în tactica sa, singurul lucru de care are nevoie fiind o echipă, slovacul trebuie să înveţe ceva din “La Classicisima” şi să nu îşi mai facă tactica în funcţie de un singur adversar.

La finalul cursei, Fabian Cancellara a scris pe contul personal de Twitter că toţi cicliştii care au încheiat pot fi consideraţi eroi. Dintre aceştia, exceptându-i pe cei despre care am vorbit mai sus, se mai remarcă Taylor Phinney (fantastic finalul pe care l-a avut americanul, nu mult i-a lipsit să prindă primul grup), Mark Cavendish (britanicul a terminat pe 9 şi are dreptul să se întrebe cum ar fi stat lucrurile dacă ar fi avut doi colegi în ultimii 20 de kilometri), Luca Paolini, Sylvain Chavanel şi Ian Stannard (Sky tocmai a aflat pe cine trebuie să mizeze în clasicele pe pavate).

Ediţia din acest an a Milano-San Remo a fost una dintre cele mai bune clasice din ultimele sezoane. “La Primavera” nu a fost doar o cursă ciclistă, ci şi o luptă cu natură, o luptă a supravieţuirii pentru toţi cei care au decis să meargă mai departe în momentul în care organizatorii au dat semnalul pentru restart. Prin simplul fapt că s-a continuat, în loc să se anuleze cursa, ciclismul a câştigat duminică. Dacă la asta se adaugă şi faptul că numai 65 de rutieri au abandonat (în 2012, în condiţii ideale, 51 de ciclişti s-au retras), Milano-San Remo poate fi considerată o cursă reuşită de către organizatori (în ciuda greşelilor pe care aceştia le-au făcut, deoarece despre ninsoare se ştia de mult timp, iar un traseu alternativ putea fi găsit din timp).

Single Post Navigation

6 thoughts on “Concluzii după Milano-San Remo

  1. Mihai on said:

    Frumoasa cursa… Victoria lui Ciolek e la fel de „meritata” ca a lui Gerans de anul trecut

    • La fel se poate spune si despre victoria lui Matthew Goss, din 2011. Nu stiu daca e neaparat un criteriu dupa care pot fi judecate rezultatele. Totusi, Ciolek nu a avut echipa, era un outsider clar la start si nu mai obtinuse un rezultat cu adevarat notabil de ani de zile. In schimb, ceea ce observ este ca Milano-San Remo a devenit in ultima vreme o cursa a outsiderilor, o situatie cu care „La Primavera” nu s-a mai intalnit de trei decenii.

  2. Mihai on said:

    Corect… il uitasem pe Goss… sunt curios daca Bonnen va castiga in urmatorii ani „la primavera” il vad capabil

    • Ma indoiesc ca se va impune. Da, este capabil, dar niciodata nu a reprezentat un obiectiv pentru el. Drept dovada, uite ce s-a intamplat duminica, atunci cand a preferat sa abandoneze, in loc sa continue si sa riste o accidentare care l-ar fi scos din calcule pentru Turul Flandrei si Paris-Roubaix.

  3. Mihai on said:

    Gestul lui Bonnen nu a fost chiar corect fata de Cavendish care era liderul echipei si trebuia ajutat

    • Poate, dar spune totul despre cine este adevaratul lider al echipei (cel putin in primavara). Cavendish nu a fost adus pentru clasice, ci pentru victorii in Marile Tururi.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: