Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Note pentru Valkenburg

10 – Belgia – l-a dat pe noul campion mondial, Philippe Gilbert, care a câştigat cursa de o manieră entuziasmantă şi a confirmat că este unul dintre cei mai mari ciclişti ai tuturor timpurilor, deşi are 30 de ani şi îl mai aşteaptă câteva sezoane bune până la retragere. Echipa belgiană a controlat perfect cursa din Olanda, a neutralizat toate atacurile, şi-a asumat responsabilitatea atunci când a fost cazul, iar Gilbert nu a avut nicio problemă în a încheia o perioadă de şapte ani de “secetă” a Belgiei la Mondiale.

9 – Norvegia – este remarcabil că o naţiune cu numai trei oameni l-a plasat pe unul dintre aceştia pe podium. Edvald Boasson Hagen şi-a trecut în palmares un argint dătător de speranţe pentru viitor. Scandinavul nu are ce să îşi reproşeze, deoarece Philippe Gilbert a fost imbatabil duminică. În schimb, se poate gândi cu încredere că peste câţiva ani el va fi cel care va îmbrăca tricoul curcubeu.

8 – Spania – Alejandro Valverde a intrat în posesia medaliei de bronz, dar e mult prea puţin la potenţialul echipei “stelare” a ibericilor. Ceva nu a mers aşa cum trebuia pe finalul de duminică, iar un indiciu a fost oferit chiar de Oscar Freire, care l-a acuzat pe Valverde că nu a dorit să colaboreze pentru a-l prinde pe belgian. E greu de spus dacă l-ar fi ajuns pe Gilbert în cazul în care ar fi muncit împreună, dar cert e că orgoliile personale au spulberat şansele Spaniei la victorie.

7 – Germania – s-a bazat pe doar şapte rutieri şi cu toate acestea a fost capabilă de un rezultat mare. Locul patru al lui John Degenkolb valorează enorm pentru un ciclist atât de tânăr, care a venit la start după o Vuelta epuizantă. La numai 23 de ani, Degenkolb a continuat să impresioneze şi să arate că se poate descurca pe aproape orice fel de traseu în cursele de o zi.

6 – Franţa – a plecat din Olanda cu un loc şapte în cursa pe şosea, adus de Thomas Voeckler, dar nu trebuie să fie prea supărată, deoarece a fost printre cele mai active naţiuni. Când Alberto Contador a atacat pe Cauberg, trei francezi au răspuns, iar Thomas Voeckler şi-a pus colegii la treabă, în speranţa că evadarea va avea succes. Nu a fost cazul, însă Franţa merită aprecieri pentru cum a animat cursa.

6 – Columbia – a fost una dintre echipele care au ieşit în evidenţă aproape în permanenţă: rutierii săi au atacat, au mers în evadări, au încercat să schimbe ritmul, au urmărit evadarea formată cu 80 de kilometri înainte de sosire şi au trimis un om în top zece, pe Sergio Henao, al cărui rezultat e demn de luat în seamă, mai ales că sud-americanul se află la sezonul de debut la profesionişti

6 – Marea Britanie – Mark Cavendish a condus plutonul aproape o sută de kilometri, fie că a fost vorba de porţiuni de plat sau în urcare, în timp ce Jonathan Tiernan-Locke şi-a făcut simţită prezenţa când a răspuns la atacul dat de Alberto Contador. Ian Stannard a evadat la rândul lui, Luke Rowe şi Ben Swift au rezistat în grupul fruntaş până aproape de final, în timp ce acelaşi Tiernan-Locke a încheiat pe locul 19 cea mai grea cursă din carieră, la doar cinci secunde de câştigător. Impresionant pentru un ciclist care nu a concurat în nicio cursă de World Tour.

5 – Italia – s-a văzut că naţionala antrenată de Paolo Bettini a fost una tânără şi experimentală, adusă la start mai mult pentru a se obişnui şi roda în perspectiva Campionatelor Mondiale din 2013, programate la Florenţa. Totuşi, este dezamăgitor că “Squadra Azzura” nu a putut plasa măcar un om între primii zece, pentru al doilea an la rând.

5 – Australia – a propus un favorit la tricoul curcubeu, pe Simon Gerrans, însă tot ce a obţinut a fost un loc şase, prin “nemuritorul” Allan Davis. La trenă s-a implicat rar, iar în evadare Michael Matthews nu a fost lăsat să muncească. Per total, o evoluţie ştearsă a cicliştilor de la Antipozi.

4 – Slovacia – aproape invizibilă în cursa de la Valkenburg. Peter Velits nu s-a făcut remarcat decât atunci când a mers să semneze pentru start, în timp ce Peter Sagan a plătit pentru cum a gândit a doua parte a sezonului. După Turul Franţei, ciclistul în vârstă de 22 de ani a părut deconectat de mai multe ori şi a dat senzaţia că a fost mereu cu câţiva paşi în urmă la capitolul pregătire fizică.

3 – Olanda – a fost marea dezamăgire a Campionatelor Mondiale, însă asta nu înseamnă neapărat că evoluţia batavilor a reprezentat o surpriză. Locul cinci ocupat de Lars Boom nu contează absolut deloc pentru zecile de mii de suporteri care aşteptau măcar o medalie, prima după 15 ani. Deşi se aflau acasă, deşi cunoaşteau traseul, cicliştii olandezi nu au fost dispuşi să rişte în niciun moment, relevantă în acest sens fiind lipsa de implicare la ducerea unei trene în grupul care s-a format cu cinci tururi înainte de sosire.

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: