Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Fabian Cancellara – 26 de zile în galben

Pentru că nu sunt multe de spus despre succesul lui André Greipel, m-am gândit să scriu câte ceva despre ierarhia rutierilor care au purtat tricoul galben. Aici, un lucru mi-a atras atenţia: joi, Fabian Cancellara va îmbrăca tunica de lider al clasamentului general pentru a 26-a oară în carieră şi va egala un record ce datează de 65 de ani, şi anume, cele mai multe etape petrecute de un ciclist în galben, fără ca acesta să fi câştigat vreodată Turul Franţei.

Momentan, elveţianul se află la acelaşi nivel cu René Vietto, cel care în 1934 şi-a sacrificat şansele la victorie pentru a-l ajuta pe liderul echipei sale, Antonin Magne, care a şi terminat primul la Paris, urmare a gestului făcut de tânărul Vietto. În mod normal, dacă nu vor exista probleme în etapa a cincea a Marii Bucle, Cancellara îl va depăşi pe reprezentantul gazdelor şi va fixa ştacheta la un punct de unde are toate şansele să o mai ridice, atât la actuala ediţie a cursei, cât şi în următorii ani. Ciclistul lui RadioShack-Nissan şi-a construit impresionantul palmares în cinci ediţii, iar acum se află peste oameni ca Gino Bartali, Fausto Coppi sau Alberto Contador, cu toţii dubli câştigători ai Le Tour.

Ierarhia tricourilor galbene în Turul Franţei (primii 20):

1 – Eddy Merckx – 111 zile

2 – Lance Armstrong – 83 de zile

3 – Bernard Hinault – 79 de zile

4 – Miguel Indurain – 60 de zile

5 – Jacques Anquetil – 52 de zile

6 – Antonin Magne – 38 de zile

7 – Nicolas Frantze – 37 de zile

7 – Philippe Thys – 37 de zile

9 – André Leducq – 35 de zile

10 – Louison Bobet – 34 de zile

10 – Ottavio Bottecchia – 34 de zile

12 – Fabian Cancellara – 26 de zile

12 – Sylvère Maes – 26 de zile

12 – René Vietto – 26 de zile

15 – François Faber – 25 de zile

16 – Laurent Fignon – 22 de zile

16 – Greg Lemond – 22 de zile

16 – Joop Zoetemelk – 22 de zile

19 – Romain Maes – 21 de zile

20 – Gino Bartali – 20 de zile

Tony Gallopin: “RadioShack-Nissan are trei lideri în Turul Franţei”

Înainte de startul Marii Bucle, am stat de vorbă câteva minute cu Tony Gallopin, unul dintre tinerii ciclişti talentaţi ai plutonului. Aflat la a doua participare din carieră în Turul Franţei, francezul în vârstă de 24 de ani era entuziasmat de faptul că a fost selectat în echipa lui RadioShack-Nissan, deoarece la startul sezonului nu figura nici măcar pe lista provizorie.

Chiar dacă a înregistrat câteva rezultate bune în 2012, Gallopin nu urma să aibă un statut de rutier protejat în Le Tour, însă el nu s-a arătat deranjat de acest aspect. Din contră, avea de gând să folosească prezenţa sa în cursa de pe teren propriu pentru a câştiga experienţă pe care să o folosească ceva mai târziu. În primele zile ale Turului Franţei, s-a văzut că rutierul din Hexagon a fost printre cei mai activi ai lui RadioShack-Nissan, muncind din greu pentru purtătorul tricoului galben, Fabian Cancellara. Ce spunea el înainte de start?

– Tony, felicitări pentru faptul că ai fost selectat în Turul Franţei.

Mulţumesc! Mă bucur foarte mult că voi merge acolo. M-am pregătit pentru asta: în iunie am concurat în Criteriul Dauphiné şi am obţinut câteva clasări bune, însă pe final am căzut, dar nu m-am accidentat. Apoi nu am concurat la Campionatele Naţionale, m-am recuperat, am reînceput antrenamentele şi acum sunt într-o formă foarte bună. În plus, chiar dacă nu am obţinut nicio victorie, am bifat câteva clasări importante în Dauphiné, iar acestea sunt importante pentru moralul meu.

– Faptul că vei participa în Turul Franţei este important şi în perspectiva Jocurilor Olimpice de la Londra, nu?

Da, mă va ajuta asta, mai ales că la începutul anului nu am fost luat în considerare pentru Marea Buclă. Şi Turul Poloniei reprezenta o pregătire bună înainte de Londra, însă ca francez, să participi în Turul Franţei, iar apoi la Jocurile Olimpice, reprezintă cel mai frumos vis.

– Ce aşteptări ai pentru Le Tour?

În primul rând, voi munci pentru liderii mei. Am mai concurat în Turul Franţei şi cu Cofidis, dar a fost o situaţie diferită, deoarece nu aveam un lider important. Atunci puteam să rulez doar pentru mine, însă acum va fi altceva. Poate voi merge într-o evadare sau voi lupta pentru victorie într-o etapă, dar principala misiune va fi să muncesc pentru echipă.

– Am văzut că multe etape sunt pentru puncheuri. În mod normal, vei avea libertate acolo.

În prima parte a cursei, da. Sunt câteva sprinturi pe plat, dar şi în căţărare, precum Liège sauBoulogne-sur-Mer, dar rămâne de văzut ce vor spune directorii mei sportivi. Dacă îmi vor zice să mă implic, atunci asta voi face. Dacă nu, voi sta lângă liderii mei.

– Cine va liderul lui RadioShack-Nissan, s-a stabilit acest lucru?

Nimic nu e concret acum, tot ce se ştie este că Frank Schleck, Andreas Klöden  şi Chris Horner vor fi cu toţii lideri în prima parte a Turului Franţei. Este important să mizăm pe ei în prima jumătate. Apoi, vom vedea ce va fi, odată cu cel dintâi finiş în căţărare.

– Unde se poate pierde timp în prima parte a cursei?

Pe lângă prolog, unde se vor crea ceva diferenţe, mă aştept ca la Liège şi mai ales la Boulogne-sur-Mer să se întâmple asta, deoarece drumurile sunt foarte înguste în porţiunea de final. Apoi vor urma etapele de plat, unde toţi se gândesc că nu vor exista probleme, însă e greşită o astfel de abordare, deoarece vântul va bate cu putere şi sunt şanse să apară “borduri”. Până la La Planche des Belles Filles, este esenţial să nu pierdem timp în aceste capcane.

Alessandro Petacchi: “Vreau o victorie de etapă”

Miercuri va fi o nouă zi pentru sprinteri în Turul Franţei, iar unul dintre rutierii care speră să se impună este Alessandro Petacchi, italianul care în 2010 a cucerit tricoul verde. În vârstă de 38 de ani, ciclistul peninsular a terminat pe locul cinci la Tournai, iar acea clasare îi dă speranţe că poate să îşi îndeplinească obiectivul. Însă un succes de etapă nu este singurul ţel al lui Petacchi în Le Tour. Despre aşteptările sale şi ceilalţi sprinteri din cursă, în interviul următor, realizat cu ajutorul lui Andrea Appiani, ofiţerul de presă al lui Lampre.

– Alessandro, după un start mai slab de sezon, ai obţinut trei victorii în Turul Bavariei. Cum te simţi acum?

Acele succese au fost foarte importante, deoarece mi-au oferit confirmarea că m-am antrenat bine şi că organismul îmi permite să concurez în continuare la nivel înalt. În plus, mi-au oferit şi mai multă încredere înainte de Turul Franţei.

– Ce ţi-a lipsit în primele luni ale lui 2012?

Am început sezonul mai devreme decât de obicei, până acum niciodată nu am mai concurat în luna ianuarie. Anul acesta am mers în Turul Down Under, iar într-o etapă am terminat pe locul secund, după André Greipel, pentru doar câţiva centimetri. Apoi am început să am diverse probleme de sănătate, iar acestea m-au împiedicat să ating o formă bună în primăvară. Cu toate astea, mi-am urmat programul obişnuit şi m-am antrenat din greu.

– Ştiu că vrei din nou tricoul verde. Care crezi că sunt şansele tale?

Ar fi un vis devenit realitate să câştig încă o dată tricoul verde. În 2010, când l-am obţinut pentru prima oară, am trăit unul dintre cele mai fericite momente ale carierei. Ştiu că va fi dificil acum, deoarece sunt mulţi candidaţi, iar eu nu sunt favorit, însă dacă voi avea o şansă, atunci voi da totul pentru a profita de ea.

– Aşadar, principalul obiectiv este tricoul verde sau o victorie de etapă?

Vreau să mă descurc cât mai bine la sprinturi şi să bifez un succes. Dacă lucrurile vor merge aşa cum îmi doresc, atunci voi concura şi pentru tricoul verde.

– Este Peter Sagan marele favorit la câştigarea tricoului verde?

Sagan e un ciclist impresionant şi calităţile pe care le are îi vor permite să îşi adjudece într-o bună zi tricoul verde. Va fi interesant de văzut dacă e pregătit pentru o cursă de trei săptămâni. Dacă va fi aşa, atunci poate lua tricoul verde încă de anul acesta.

– Un alt adversar la sprinturi, Mark Cavendish, a slăbit patru kilograme în ultima vreme. Crezi că acesta va fi pentru el un minus la finişuri?

Mark este atât de puternic, încât poate concura la sprinturi indiferent de greutatea sa. Poate cele patru kilograme în minus îl vor ajuta să sufere mai puţin pe căţărări, astfel încât să ajungă cu mai multă energie la sprinturi.

– Am văzut că ai mulţi rutieri care să te ajute în Turul Franţei. În aceste condiţii, să ne aşteptăm la un “trenuleţ” al lui Lampre sau te vei baza strict pe Danilo Hondo, aşa cum s-a întâmplat în ultimele sezoane?

Hondo va fi “lansatorul” meu, dar acest rol l-ar putea avea atât Grega Bole, cât şi Davide Viganò. Rămâne de văzut cum vor decurge etapele. Una peste alta, sunt mulţumit de echipa pe care o am.

Turul Franţei – etapa a lV-a

Image

La prima vedere, rutierii nu ar trebui să aibă probleme miercuri, când vor rula între Abbeville şi Rouen. Etapa are doar patru căţărări de categoria a patra şi le este destinată sprinterilor, care vor lupta din nou pentru victorie, aşa cum s-a întâmplat în 2002, la precedenta vizită, atunci când primul a terminat estonianul Jaan Kirsipuu. Însă o analiză mai atentă a traseului arată că acesta are capcane, pentru că există riscul apariţiei unor “borduri”.

Din cei 214,5 kilometri ai etapei, ceva mai mult de o sută vor purta plutonul de-a lungul coastei, iar vântul care va bate cu putere poate duce la ruperea plutonui. Evident, depinde şi când se va întâmpla acest lucru, deoarece o “bordură” îşi poate pune amprenta asupra etapei doar dacă se va forma undeva pe final. O altă ameninţare pentru rutieri vine chiar din pluton: cum mulţi ciclişti sunt conştienţi de pericolele ce îşi vor face apariţia, vor încerca să stea cât mai în faţă, iar lupta pentru poziţiile fruntaşe are toate şansele să ducă la producerea unor căzături.

Având în vedere reprezentaţia dată luni, Mark Cavendish va fi încă o dată principalul favorit la victorie, dar mă aştept ca succesul său, în cazul în care va veni, să fie unul la fel de muncit ca precedentul. De altfel, aş spune că britanicul poate fi considerat favorit pentru puţin în faţa lui André Greipel, care va avea grijă, cu ajutorul colegilor, să îl împiedice pe campionul mondial să îi mai ia roata.

Sincer să fiu, mi-e greu să cred că rutierul lui Sky va repeta victoria de la Tournai, tocmai pentru că adversarii săi nu vor mai repeta greşelile din etapa secundă. Pentru ca spectacolul să fie complet, sper că Marcel Kittel s-a recuperat după problemele intestinale care l-au împiedicat să se implice la sprint marţi. Totuşi, duelul dintre el şi Cavendish e aşteptat de aproape un an şi ar fi păcat să treacă Turul Franţei fără ca măcar un episod să se fi consemnat.

E jucat tricoul verde?

Peter Sagan a adunat 116 puncte în ierarhia tricoului verde, deşi a punctat în doar trei etape, iar senzaţia generală e că doar o accidentare îl va împiedica să ajungă la Paris cu tunica distinctivă. Un all-rounder cu adevărat impresionant, slovacul poate obţine una dintre cele mai categorice victorii în clasamentul pe puncte, chiar dacă astfel de succese sunt greu de comparat, având în vedere că regulamentul s-a schimbat de multe ori de-a lungul timpului. Singura comparaţie concretă care se poate face este cu ediţia din 2011, când a fost introdus noul sistem de punctaj.

Atunci, Mark Cavendish a câştigat în premieră tricoul verde, cu un total de 334 de puncte, majoritatea acestei “zestre” fiind adunată în etapele de plat, acolo unde britanicul a bifat cinci victorii. Un an mai târziu, Peter Sagan s-a impus în două etape, a mai terminat o dată pe locul şase şi deja are mai mult de o treime din punctajul care l-a ajutat pe fostul rutier al lui HTC-Highroad să plece acasă cu tricoul verde. Practic, dacă actualul campion mondial vrea să anuleze diferenţa dintre el şi ciclistul lui Liquigas, ajunsă la 43 de puncte, trebuie să câştige etapa de la Rouen şi să spere că acesta nu va obţine niciun punct.

Nu doar că acest lucru este foarte dificil, dar ar rezolva situaţia în favoarea lui Cavendish doar pe termen scurt. Şi aceasta, deoarece campionul Slovaciei va aduna constant puncte la sprinturile intermediare şi la cele finale, iar asta nu se va întâmpla numai în zilele de plat, ci şi în etapele montane, acolo unde campionul mondial nu va conta. În plus, Cavendish va abandona probabil cursa în a doua săptămână, iar ceilalţi sprinteri – Matthew Goss, André Greipel sau Tyler Farrar – nu reprezintă o ameninţare serioasă pentru purtătorul tricoului verde. Una peste alta, deşi ciclismul nu e ştiinţă exact şi este guvernat de imprevizibil, toate calculele arată că Peter Sagan nu are cum să rateze victoria în clasamentul pe puncte.

Alejandro Valverde: “Pot termina Turul Franţei pe podium”

Image

Trei victorii de etapă a obţinut Alejandro Valverde în Turul Franţei, însă ultima a venit în 2008, la Plumelec. Reîntors în cursă la patru ani de la precedenta participare, spaniolul şi-a fixat obiective importante, dar rămâne temperat, deoarece ştie că are nevoie de timp pentru a se readapta la ritmul Marii Bucle. Cu ajutorul lui David Garcia, ofiţerul de presă al lui Movistar, am realizat în urmă cu câteva zile un interviu cu Valverde, în care acesta a vorbit despre cum au decurs lucrurile pentru el în 2012, dar şi despre traseul şi adversarii din Le Tour.

– Alejandro, eşti mulţumit de cum te-ai descurcat în prima parte a sezonului?

Da, sunt pe deplin satisfăcut. Am petrecut doi ani fără să concurez şi nu aveam de unde să ştiu la ce nivel mă aflu, eram destul de precaut când m-am întors. Din fericire, atunci când am beneficiat de prima şansă, în Turul Down Under, am câştigat şi apoi am fost mult mai liniştit. Alte victorii au venit după aceea şi mi-am dat seama că am ajuns din nou la nivelul pe care l-am avut când am fost suspendat. Acesta este un bun indicator pentru mine.

– Într-adevăr, ai avut rezultate foarte bune. Care a fost cel mai important?

Cel din Australia, tocmai din momentele menţionate mai sus. Am planificat cu atenţie etapa respectivă şi totul a mers perfect. A fost cel mai important succes din întreaga mea carieră.

– Ce s-a întâmplat în clasicele din Ardeni? Eşti dezamăgit de cum au mers lucrurile pentru tine acolo?

Nu am fost la nivelul fizic pe care îl doream. Problemele au apărut în Paris-Nisa. A fost o cursă foarte grea şi m-am îmbolnăvit în ultimele zile. Ştiam că trebuie să rămân cât mai mult timp la un nivel ridicat, astfel încât să lupt pentru victorie la general, şi pentru asta a fost nevoie de un efort însemnat. Am terminat pe podium, iar apoi, după câteva zile, am mers în Turul Cataluniei, cursă al cărei traseu mi se potrivea. Din păcate, nu m-am recuperat, iar căzătură suferită acolo mi-a făcut viaţa şi mai dificilă. Nu am mers slab în clasice, dar nici nu am obţinut rezultatele pe care le-am vrut. În plus, în Liège–Bastogne–Liège am făcut pană într-un moment crucial şi am pierdut orice şansă.

– Acum ai venit în Turul Franţei. Care este obiectivul tău?

Cel mai important a fost să ajung aici într-o formă bună şi am reuşit asta. M-am antrenat trei săptămâni cu câţiva colegi la altitudine, în Sierra Nevada, după care mi-am reglat nivelul fizic în Turul Elveţiei. Cu toţii am muncit mult pentru a apăra tricoul galben al lui Rui Costa şi asta ne-a ajutat să ne îmbunătăţim condiţia. Cred că pot termina pe podium la general şi trebuie să rămân cu acest ţel în minte, cel puţin în prima parte a cursei. Rămâne de văzut cum vor decurge lucrurile.

– Presupun că te gândeşti şi la câteva victorii de etapă. Te aştepţi la o luptă pe cinste cu Peter Sagan şi Philippe Gilbert?

Este adevărat că unele finişuri mi se potrivesc, dar aşa cum ai spus, în cursă sunt prezenţi Gilbert şi mai ales Sagan, care a demonstrat că e foarte puternic în astfel de etape. Şi mai este ceva: ei nu vor fi singurii adversari, deoarece multe echipe vizează un succes. Va fi dificil să mă impun într-o etapă, dar sper să obţin o victorie, chiar dacă va fi greu.

– Ce părere ai despre traseul Turului Franţei?

Mi-ar fi plăcut să aibă mai puţini kilometri de contratimp, pentru că distanţa totală îi avantajează pe Bradley Wiggins şi Cadel Evans. Vom fi obligaţi să recuperăm timp în restul cursei. Mulţi spun că sunt puţini munţi, dar nu sunt de acord. Da, sunt numai trei finişuri la altitudine, însă alte etape au ascensiuni plasate cu puţin înainte de final. E ca şi cum ar fi o sosire în căţărare. Turul este mereu greu, din cauza mai multor factori, iar lucrurile stau la fel şi acum.

– Aşadar, nu doar etapele de contratimp şi cele cu finiş la altitudine vor avea un impact important asupra clasamentului general?

Exact, deoarece etapele care se termină în coborâre sunt la fel de dificile, dacă nu chiar mai grele. Când ştii că termini în căţărare, cursa e mult mai controlată şi toată lumea aşteaptă finişul. În schimb, atunci când o etapă nu se încheie în ascensiune, intervin alte lucruri, precum coborârea sau tactica aleasă. Mereu trebuie să rămâi în alertă, deoarece fiecare zi se poate dovedi decisivă.

– Toţi îl dau mare favorit pe Bradley Wiggins. Crezi că poate rămâne în continuare proaspăt şi la un nivel ridicat, după acea primă jumătate de sezon pe care a avut-o?

Este un rutier extrem de calculat, care se ocupă de cele mai mici detalii la antrenamente. Totuşi, Turul Franţei s-ar putea dovedi prea lung pentru el, deoarece a fost timp de multe luni la un nivel foarte înalt, iar ciclismul nu e o ştiinţă exactă. În principiu, poate să îşi păstreze nivelul, care a fost unul cu adevărat uimitor. Întotdeauna rulează în faţă şi are o echipă foarte puternică. Alături de Cadel Evans, este marele favorit.

Turul Franţei – etapa a lll-a

O nouă mini-clasică îi aşteaptă pe rutieri marţi, atunci când nu mai puţin de patru căţărări scurte, dar grele, sunt îngrămădite în ultimii 17 kilometri. Tocmai de aceea, este foarte posibil ca acei kilometri să fie cei mai intenşi şi tensionaţi de până acum la actuala ediţie a Marii Bucle. Nu numai că multe echipe vânează un succes de etapă, dar scenariile sunt numeroase şi variate, astfel încât e greu de spus cu exactitate cum ar putea arăta cursa.

Pe de altă parte, indiferent de cum s-ar desfăşura lucrurile, e foarte posibil ca deznodământul să fie acelaşi ca la Seraing, acolo unde Peter Sagan a terminat învingător. Pe zi ce trece, slovacul începe să se obişnuiască cu rigorile Turului Franţei şi mai face un pas spre câştigarea tricoului verde, pe care îl poate obţine acum şi numai prin clasări bune, fără a mai bifa vreun succes. Evident, o nouă victorie nu este de lepădat şi cu siguranţă Sagan va încerca să se impună la Boulogne-sur-Mer, acolo unde plutonul va reveni după 11 ani.

Dacă se va ajunge într-un grup relativ numeros la poalele ultimei căţărări de categoria a patra, esenţial va fi plasamentul. Asta i-a lipsit lui Philippe Gilebrt duminică, atunci când a terminat doar pe locul patru, deoarece nu a început ascensiunea din fruntea plutonului. Toată lumea aşteaptă un duel între el şi Sagan, iar Boulevard Eurvin, cu a sa pantă medie de 7,4%, ar trebui să ofere decorul ideal pentru o luptă memorabilă. Nu este exclus ca mişcările să apară mult mai devreme, pe unul dintre celelalte dealuri, cum nu este exclus nici un nou atac din partea lui Fabian Cancellara. Elveţianul ar putea fi încă o dată reperul pentru puncheuri, care şi-ar putea face planurile în funcţie de strategia acestuia.

Ar mai fi ceva: în 2001, Erik Zabel s-a impus atât la Seraing, cât şi la Boulogne-sur-Mer, iar la finalul Turului Franţei a câştigat tricoul verde. Să urmeze Peter Sagan traseul germanului 11 ani mai târziu?

Cavendish, imperial

“Dacă voi obţine victorii în Turul Franţei, acestea vor fi diferite”, spunea Mark Cavendish cu câteva zile înainte de startul de la Liège. Practic, britanicul admitea că situaţia lui s-a schimbat mult la această ediţie a Turului faţă de sezoanele anterioare şi chiar lăsa de înţeles că exista posibilitatea să părăsească Marea Buclă fără niciun succes, o situaţia cu care nu se mai întâlnise din 2007.

Mark Cavendish a avut şi nu a avut dreptate cu ceea ce a declarat; în primul rând, victoria obţinută la Tournai a venit într-o etapă de plat şi nu într-una valonată, aşa cum mulţi credeau că s-ar putea întâmpla după transformarea recentă a britanicului şi rezultatul din Ster ZLM Toer. Pe de altă parte, diferenţa faţă de majoritatea succeselor bifate în anii anteriori în Turul Franţei a fost că Mark Cavendish nu a mai avut un “trenuleţ”. În schimb, a preferat să facă ceea ce făceau rivalii săi până acum, şi anume, să îi ia roata principalului adversar.

La fel ca la Copenhaga, actualul rutier al echipei Sky a luat totul pe cont propriu şi şi-a calculat perfect strategia pentru final: l-a dat la o parte pe Sagan, după care s-a plasat în roata lui André Greipel, conştient că germanul este cel mai puternic oponent al său. Apoi a sprintat incredibil şi a obţinut una dintre cele mai memorabile victorii ale carierei, comparabilă cu cea de la Cap Fréhel, la ediţia precedentă a Turului Franţei. Odată cu acest succes, al 21-lea în Maea Buclă, Cavendish le-a transmis adversarilor că trebuie luat în seamă indiferent de circumstanţe. Rămâne de văzut care va fi replica acestora.

Alpecin, noua echipă a fraţilor Schleck?

Undeva în luna februarie a acestui an, cu doar o zi înainte să fie suspendat retroactiv de Tribunalul pentru Arbitraj Sportiv, Jan Ullrich a devenit imaginea unui şampon, sub sloganul “Doping pentru păr”. O promovare inteligentă, cu umor, pentru un produs destinat protejării şi regenerării părului. De la acel moment a trecut mai puţin de jumătate de an, iar numele respectiv, Alpecin, a revenit în prim-plan, de această dată dintr-un alt motiv.

Potrivit agenţiei DPA, Alpecin se va numi echipa pentru care vor concura fraţii Schleck din 2013. Nu are rost să mai spun de ce vor aceştia să plece de la RadioShack-Nissan, deoarece am scris despre asta aici şi aici. Cert este că germanii doresc să aibă din nou o echipă în World Tour, la ceva mai mult de doi ani la dispariţia lui Milram, iar parteneriatul cu fraţii Schleck are toate şansele să îi ducă în primul eşalon valoric.

Alpecin face parte din compania producătoare de cosmetice Dr. Wolff Gruppe, ai cărei conducători nu au dorit să comenteze informaţiile apărute. Cu toate acestea, proiectul începe să prindă contur şi nu ar trebui să mire pe nimeni dacă va fi confirmat după Vuelta. În cazul în care Alpecin îşi va face debutul în lumea ciclismului, cert este că directori sportivi vor fi Jörg Ludewig şi danezul Kim Andersen, care va veni însoţit nu doar de fraţii Schleck, ci şi de doi importanţi rutieri germani, Jens Voigt şi Linus Gerdemann.

Turul Franţei – etapa a ll-a

Image

Vreme de două zile, contratimpiştii şi puncheurii s-au aflat în prim-plan, dar luni le vor lăsa locul sprinterilor, care au avut de aşteptat ceva mai mult decât de obicei pentru a ieşi la rampă. Nu sunt multe de spus despre etapa a doua, care va purta plutonul între Visé şi Tournai, localitate unde Turul Franţei va sosi pentru prima oară în ultimii 48 de ani. Dacă atunci s-a impus un belgian, Guido Reybrouck, gazdele nu pot spera şi acum la o victorie a unui favorit, cel mai “belgian” sprinter important prezent în pluton fiind americanul Tyler Farrar, care locuieşte de mulţi ani la Gent.

Cum pe traseu este plasată o singură căţărare de categoria a patra, singurul punct de interes al zilei va fi finişul din Tournai, acolo unde se anunţă o luptă de zile mari, cum Turul Franţei nu a mai avut la sprint de peste un deceniu, când Mario Cipollini, Erik Zabel, Stuart O’Grady, Tom Steels, Jaan Kirsipuu sau Robbie McEwen ofereau un show pe cinste, de neuitat. Acum, actorii sunt alţii – Mark Cavendish, Matthew Goss, André Greipel (podiumul de la Copenhaga), Marcel Kittel, Tyler Farrar şi Alessandro Petacchi.

Traseul pe final nu este neapărat uşor: ultimul viraj apare cu 400 de metri înainte de sosire, în timp ce linia dreaptă are şapte metri lăţime şi s-ar putea dovedi neîncăpătoare pentru pretendenţii la victorie. Etapa de la Tournai va arăta şi care e nivelul lui Mark Cavendish, după ce acesta a slăbit mai multe kilograme în lunile mai şi iunie. Personal, mă aştept ca britanicul să nu câştige, dar nu doar din cauza greutăţii sale, ci şi a faptului că Sky nu este HTC-Highroad. În schimb, mizez pe o victorie germană, deoarece Greipel şi Kittel par a fi cei mai în formă sprinteri ai momentului.

Navigare în articole