Cafe Roubaix

Turul Franţei 2012 – etapa a Vl-a

Odată cu etapa a şasea se va încheia prima treime a Turului Franţei. Rutierii care şi-au pus amprenta asupra acestei săptămâni sunt Fabian Cancellara, Peter Sagan şi André Greipel. Şi Mark Cavendish a fost printre remarcaţi, însă britanicul este cu mult sub ceea ce a arătat la ediţiile anterioare. Conştient de acest lucru, el va face tot posibilul să se impună la Metz şi să obţină o victorie care l-ar ajuta să părăsească Marea Buclă împăcat cu sine însuşi.

Vineri, plutonul va termina etapa pe o porţiune de plat, ceea ce înseamnă că rutierul din Insula Man nu ar mai trebui să întâmpine problemele avute la Saint-Quentin, acolo unde finişul cu pantă medie de 3% s-a dovedit a fi prea mult pentru el, în condiţiile în care nu a avut alături un “trenuleţ” sau măcar un “lansator”. Prin prisma a ceea ce s-a întâmplat la Saint-Quentin, Greipel este marele favorit la victorie acum, dar asta s-ar putea să fie în avantajul lui Mark Cavendish, deoarece britanicul a răspuns mereu cu un succes atunci când a fost criticat sau desconsiderat. Deşi nici vineri nu va beneficia de un “trenuleţ”, campionul mondial va încerca să repete figura de la Tournai, unde a trecut primul linia de sosire. În cazul în care va reuşi asta, îşi va adăuga în palmares a 22-a victorie în Turul Franţei şi îl va egala pe Lance Armstrong.

Personal, tot ce sper este să nu mai apară alte căzături care să dea peste cap plutonul. Însă şansele ca totul să decurgă perfect nu sunt foarte ridicate. Şi aceasta, deoarece un viraj de 90 de grade îşi va face apariţia cu ceva mai mult de un kilometru rămas până la sosire, iar tensiunea existentă în pluton şi-ar putea pune din nou amprenta asupra finalului de etapă.

Probleme pentru Cavendish

Etapa a cincea a Turului Franţei a demonstrat că şi cel mai bun sprinter din lume are dificultăţi atunci când nu se bucură de ajutorul unui coleg în ultimul kilometru. Mark Cavendish se aştepta să îi fie greu la această ediţie a Marii Bucle, dar cred că nici el nu bănuia că va întâmpina atât de multe probleme. În doar două etape de sprint, campionul mondial a fost “abandonat” de echipă, iar asta a avut consecinţe directe asupra rezultatelor sale. Practic, ciclistul din Insula Man vede acum că diferenţa dintre perioada Columbia/HTC-Highroad şi perioada Sky e ca de la cer la pământ.

Edvald Boasson Hagen nu îl poate ajuta la sprinturi pe Cavendish, între ei doi nu este suficientă “chimie” ş nici nu va exista, deoarece norvegianul nu are calităţile necesare pentru a fi un bun “lansator”. La Saint-Quentin, purtătorul tricoului curcubeu a rămas doar cu Boasson Hagen în ultimii 1500 de metri, iar apoi de-a dreptul singur cu mai mult de 700 de metri înainte de sosire. Mark Cavendish poate câştiga şi pe cont propriu, însă în anumite condiţii, aşa cum s-a întâmplat la Tournai. Joi, din cauza finişului în uşoară urcare, “Manxman” a fost surclasat de adversari şi a suferit o înfrângere usturătoare, la care nu se aştepta.

S-ar putea ca în tabăra lui Sky lucrurile să nu mai fie atât de roz odată cu eşecul de joi, iar Mark Cavendish să aducă situaţia sa în discuţie. De asemenea, e posibil ca echipa britanică să fi greşit atunci când i-a ales pe cei nouă ciclişti trimişi în Le Tour şi de acest lucru să se fi convins şi campionul mondial, care simte nevoia unui Ben Swift sau Chris Sutton la sprint. Dacă l-ar fi avut pe unul dintre aceştia alături, lucrurile ar fi stat cu totul altfel, iar el nu ar mai fi fost nevoit să sară dintr-o roată în alta.

Cum asta nu s-a întâmplat, Cavendish ar putea pleca din Turul Franţei cu doar un succes, mult sub media din anii anteriori. Acest lucru s-ar putea întâmpla chiar săptămâna viitoare, deoarece din ce în ce mai multe etape montane îşi vor face apariţia, iar britanicul nu va dori să îşi compromită şansele la Jocurile Olimpice de la Londra.

Turul Franţei – etapa a V-a

Imediat după finalul de la Rouen, au început discuţiile în legatură cu ce se va întampla joi. Îşi va lua Mark Cavendish revanşa după căzătura suferită cu puţin timp înainte de sosire? Va face André Greipel dubla? Sau Matthew Goss va trece peste dezamăgirea din zilele precedente şi va bifa prima victorie a carierei în Turul Franţei? Însă toate aceste întrebări s-ar putea dovedi inutile, deoarece sunt şanse mari ca runda care se va încheia la Saint-Quentin să îl aibă drept câştigător pe Peter Sagan.

Etapa este perfect plată, dar o privire mai atentă asupra finalului arată că acolo se află o capcană: ultimul kilometru are pantă medie 3%, iar asta l-ar putea ajuta pe slovac să transforme locul cinci de la Rouen într-un nou succes, unul care i-ar asigura în proporţie de cel puţin 50% tricoul verde, deşi până la finalul cursei mai sunt ceva mai mult de două săptămâni. Totuşi, dacă echipele sprinterilor îşi vor face fără greşeală treaba şi le vor oferi liderilor lor un plasament cât mai bun, atunci aceştia îl pot împiedica pe Sagan să devină primul rutier care realizează tripla la actuala ediţie a Marii Bucle.

Cum finişul nu este într-o porţiune de plat perfect, sprinterii trebuie să îşi aleagă cu atenţie momentul pentru a accelera, în caz contrar riscând să rămână fără energie în ultimii 50 de metri. În cazul în care purtătorul tricoului verde se va impune încă o dată, acesta va deveni cel mai tânăr triplu câştigător de etapă de la René Vietto, în 1934. Spre deosebire de zilele precedente dedicate sprinterilor, nu îl mai iau pe André Greipel la victorie, ci pe Mark Cavendish, deoarece mă aştept la o reacţie de orgoliu din partea campionului mondial, la fel ca în Giro, acolo unde a câştigat etapa de plat imediat următoare celei în care a căzut.

Fabian Cancellara – 26 de zile în galben

Pentru că nu sunt multe de spus despre succesul lui André Greipel, m-am gândit să scriu câte ceva despre ierarhia rutierilor care au purtat tricoul galben. Aici, un lucru mi-a atras atenţia: joi, Fabian Cancellara va îmbrăca tunica de lider al clasamentului general pentru a 26-a oară în carieră şi va egala un record ce datează de 65 de ani, şi anume, cele mai multe etape petrecute de un ciclist în galben, fără ca acesta să fi câştigat vreodată Turul Franţei.

Momentan, elveţianul se află la acelaşi nivel cu René Vietto, cel care în 1934 şi-a sacrificat şansele la victorie pentru a-l ajuta pe liderul echipei sale, Antonin Magne, care a şi terminat primul la Paris, urmare a gestului făcut de tânărul Vietto. În mod normal, dacă nu vor exista probleme în etapa a cincea a Marii Bucle, Cancellara îl va depăşi pe reprezentantul gazdelor şi va fixa ştacheta la un punct de unde are toate şansele să o mai ridice, atât la actuala ediţie a cursei, cât şi în următorii ani. Ciclistul lui RadioShack-Nissan şi-a construit impresionantul palmares în cinci ediţii, iar acum se află peste oameni ca Gino Bartali, Fausto Coppi sau Alberto Contador, cu toţii dubli câştigători ai Le Tour.

Ierarhia tricourilor galbene în Turul Franţei (primii 20):

1 – Eddy Merckx – 111 zile

2 – Lance Armstrong – 83 de zile

3 – Bernard Hinault – 79 de zile

4 – Miguel Indurain – 60 de zile

5 – Jacques Anquetil – 52 de zile

6 – Antonin Magne – 38 de zile

7 – Nicolas Frantze – 37 de zile

7 – Philippe Thys – 37 de zile

9 – André Leducq – 35 de zile

10 – Louison Bobet – 34 de zile

10 – Ottavio Bottecchia – 34 de zile

12 – Fabian Cancellara – 26 de zile

12 – Sylvère Maes – 26 de zile

12 – René Vietto – 26 de zile

15 – François Faber – 25 de zile

16 – Laurent Fignon – 22 de zile

16 – Greg Lemond – 22 de zile

16 – Joop Zoetemelk – 22 de zile

19 – Romain Maes – 21 de zile

20 – Gino Bartali – 20 de zile

Turul Franţei – etapa a lV-a

La prima vedere, rutierii nu ar trebui să aibă probleme miercuri, când vor rula între Abbeville şi Rouen. Etapa are doar patru căţărări de categoria a patra şi le este destinată sprinterilor, care vor lupta din nou pentru victorie, aşa cum s-a întâmplat în 2002, la precedenta vizită, atunci când primul a terminat estonianul Jaan Kirsipuu. Însă o analiză mai atentă a traseului arată că acesta are capcane, pentru că există riscul apariţiei unor “borduri”.

Din cei 214,5 kilometri ai etapei, ceva mai mult de o sută vor purta plutonul de-a lungul coastei, iar vântul care va bate cu putere poate duce la ruperea plutonui. Evident, depinde şi când se va întâmpla acest lucru, deoarece o “bordură” îşi poate pune amprenta asupra etapei doar dacă se va forma undeva pe final. O altă ameninţare pentru rutieri vine chiar din pluton: cum mulţi ciclişti sunt conştienţi de pericolele ce îşi vor face apariţia, vor încerca să stea cât mai în faţă, iar lupta pentru poziţiile fruntaşe are toate şansele să ducă la producerea unor căzături.

Având în vedere reprezentaţia dată luni, Mark Cavendish va fi încă o dată principalul favorit la victorie, dar mă aştept ca succesul său, în cazul în care va veni, să fie unul la fel de muncit ca precedentul. De altfel, aş spune că britanicul poate fi considerat favorit pentru puţin în faţa lui André Greipel, care va avea grijă, cu ajutorul colegilor, să îl împiedice pe campionul mondial să îi mai ia roata.

Sincer să fiu, mi-e greu să cred că rutierul lui Sky va repeta victoria de la Tournai, tocmai pentru că adversarii săi nu vor mai repeta greşelile din etapa secundă. Pentru ca spectacolul să fie complet, sper că Marcel Kittel s-a recuperat după problemele intestinale care l-au împiedicat să se implice la sprint marţi. Totuşi, duelul dintre el şi Cavendish e aşteptat de aproape un an şi ar fi păcat să treacă Turul Franţei fără ca măcar un episod să se fi consemnat.

E jucat tricoul verde?

Peter Sagan a adunat 116 puncte în ierarhia tricoului verde, deşi a punctat în doar trei etape, iar senzaţia generală e că doar o accidentare îl va împiedica să ajungă la Paris cu tunica distinctivă. Un all-rounder cu adevărat impresionant, slovacul poate obţine una dintre cele mai categorice victorii în clasamentul pe puncte, chiar dacă astfel de succese sunt greu de comparat, având în vedere că regulamentul s-a schimbat de multe ori de-a lungul timpului. Singura comparaţie concretă care se poate face este cu ediţia din 2011, când a fost introdus noul sistem de punctaj.

Atunci, Mark Cavendish a câştigat în premieră tricoul verde, cu un total de 334 de puncte, majoritatea acestei “zestre” fiind adunată în etapele de plat, acolo unde britanicul a bifat cinci victorii. Un an mai târziu, Peter Sagan s-a impus în două etape, a mai terminat o dată pe locul şase şi deja are mai mult de o treime din punctajul care l-a ajutat pe fostul rutier al lui HTC-Highroad să plece acasă cu tricoul verde. Practic, dacă actualul campion mondial vrea să anuleze diferenţa dintre el şi ciclistul lui Liquigas, ajunsă la 43 de puncte, trebuie să câştige etapa de la Rouen şi să spere că acesta nu va obţine niciun punct.

Nu doar că acest lucru este foarte dificil, dar ar rezolva situaţia în favoarea lui Cavendish doar pe termen scurt. Şi aceasta, deoarece campionul Slovaciei va aduna constant puncte la sprinturile intermediare şi la cele finale, iar asta nu se va întâmpla numai în zilele de plat, ci şi în etapele montane, acolo unde campionul mondial nu va conta. În plus, Cavendish va abandona probabil cursa în a doua săptămână, iar ceilalţi sprinteri – Matthew Goss, André Greipel sau Tyler Farrar – nu reprezintă o ameninţare serioasă pentru purtătorul tricoului verde. Una peste alta, deşi ciclismul nu e ştiinţă exact şi este guvernat de imprevizibil, toate calculele arată că Peter Sagan nu are cum să rateze victoria în clasamentul pe puncte.

Turul Franţei – etapa a lll-a

O nouă mini-clasică îi aşteaptă pe rutieri marţi, atunci când nu mai puţin de patru căţărări scurte, dar grele, sunt îngrămădite în ultimii 17 kilometri. Tocmai de aceea, este foarte posibil ca acei kilometri să fie cei mai intenşi şi tensionaţi de până acum la actuala ediţie a Marii Bucle. Nu numai că multe echipe vânează un succes de etapă, dar scenariile sunt numeroase şi variate, astfel încât e greu de spus cu exactitate cum ar putea arăta cursa.

Pe de altă parte, indiferent de cum s-ar desfăşura lucrurile, e foarte posibil ca deznodământul să fie acelaşi ca la Seraing, acolo unde Peter Sagan a terminat învingător. Pe zi ce trece, slovacul începe să se obişnuiască cu rigorile Turului Franţei şi mai face un pas spre câştigarea tricoului verde, pe care îl poate obţine acum şi numai prin clasări bune, fără a mai bifa vreun succes. Evident, o nouă victorie nu este de lepădat şi cu siguranţă Sagan va încerca să se impună la Boulogne-sur-Mer, acolo unde plutonul va reveni după 11 ani.

Dacă se va ajunge într-un grup relativ numeros la poalele ultimei căţărări de categoria a patra, esenţial va fi plasamentul. Asta i-a lipsit lui Philippe Gilebrt duminică, atunci când a terminat doar pe locul patru, deoarece nu a început ascensiunea din fruntea plutonului. Toată lumea aşteaptă un duel între el şi Sagan, iar Boulevard Eurvin, cu a sa pantă medie de 7,4%, ar trebui să ofere decorul ideal pentru o luptă memorabilă. Nu este exclus ca mişcările să apară mult mai devreme, pe unul dintre celelalte dealuri, cum nu este exclus nici un nou atac din partea lui Fabian Cancellara. Elveţianul ar putea fi încă o dată reperul pentru puncheuri, care şi-ar putea face planurile în funcţie de strategia acestuia.

Ar mai fi ceva: în 2001, Erik Zabel s-a impus atât la Seraing, cât şi la Boulogne-sur-Mer, iar la finalul Turului Franţei a câştigat tricoul verde. Să urmeze Peter Sagan traseul germanului 11 ani mai târziu?

Cavendish, imperial

“Dacă voi obţine victorii în Turul Franţei, acestea vor fi diferite”, spunea Mark Cavendish cu câteva zile înainte de startul de la Liège. Practic, britanicul admitea că situaţia lui s-a schimbat mult la această ediţie a Turului faţă de sezoanele anterioare şi chiar lăsa de înţeles că exista posibilitatea să părăsească Marea Buclă fără niciun succes, o situaţia cu care nu se mai întâlnise din 2007.

Mark Cavendish a avut şi nu a avut dreptate cu ceea ce a declarat; în primul rând, victoria obţinută la Tournai a venit într-o etapă de plat şi nu într-una valonată, aşa cum mulţi credeau că s-ar putea întâmpla după transformarea recentă a britanicului şi rezultatul din Ster ZLM Toer. Pe de altă parte, diferenţa faţă de majoritatea succeselor bifate în anii anteriori în Turul Franţei a fost că Mark Cavendish nu a mai avut un “trenuleţ”. În schimb, a preferat să facă ceea ce făceau rivalii săi până acum, şi anume, să îi ia roata principalului adversar.

La fel ca la Copenhaga, actualul rutier al echipei Sky a luat totul pe cont propriu şi şi-a calculat perfect strategia pentru final: l-a dat la o parte pe Sagan, după care s-a plasat în roata lui André Greipel, conştient că germanul este cel mai puternic oponent al său. Apoi a sprintat incredibil şi a obţinut una dintre cele mai memorabile victorii ale carierei, comparabilă cu cea de la Cap Fréhel, la ediţia precedentă a Turului Franţei. Odată cu acest succes, al 21-lea în Maea Buclă, Cavendish le-a transmis adversarilor că trebuie luat în seamă indiferent de circumstanţe. Rămâne de văzut care va fi replica acestora.

Turul Franţei – etapa a ll-a

Vreme de două zile, contratimpiştii şi puncheurii s-au aflat în prim-plan, dar luni le vor lăsa locul sprinterilor, care au avut de aşteptat ceva mai mult decât de obicei pentru a ieşi la rampă. Nu sunt multe de spus despre etapa a doua, care va purta plutonul între Visé şi Tournai, localitate unde Turul Franţei va sosi pentru prima oară în ultimii 48 de ani. Dacă atunci s-a impus un belgian, Guido Reybrouck, gazdele nu pot spera şi acum la o victorie a unui favorit, cel mai “belgian” sprinter important prezent în pluton fiind americanul Tyler Farrar, care locuieşte de mulţi ani la Gent.

Cum pe traseu este plasată o singură căţărare de categoria a patra, singurul punct de interes al zilei va fi finişul din Tournai, acolo unde se anunţă o luptă de zile mari, cum Turul Franţei nu a mai avut la sprint de peste un deceniu, când Mario Cipollini, Erik Zabel, Stuart O’Grady, Tom Steels, Jaan Kirsipuu sau Robbie McEwen ofereau un show pe cinste, de neuitat. Acum, actorii sunt alţii – Mark Cavendish, Matthew Goss, André Greipel (podiumul de la Copenhaga), Marcel Kittel, Tyler Farrar şi Alessandro Petacchi.

Traseul pe final nu este neapărat uşor: ultimul viraj apare cu 400 de metri înainte de sosire, în timp ce linia dreaptă are şapte metri lăţime şi s-ar putea dovedi neîncăpătoare pentru pretendenţii la victorie. Etapa de la Tournai va arăta şi care e nivelul lui Mark Cavendish, după ce acesta a slăbit mai multe kilograme în lunile mai şi iunie. Personal, mă aştept ca britanicul să nu câştige, dar nu doar din cauza greutăţii sale, ci şi a faptului că Sky nu este HTC-Highroad. În schimb, mizez pe o victorie germană, deoarece Greipel şi Kittel par a fi cei mai în formă sprinteri ai momentului.

Sagan a confirmat pronosticurile

Nicio surpriză în ceea ce priveşte câştigătorul etapei întâi a Turului Franţei. Surpriza a fost oferită însă de numele rutierului care a atacat pe ultima căţărare a zilei. Toată lumea vorbea despre Philippe Gilbert, Cadel Evans, Alejandro Valverde, Peter Sagan sau Simon Gerrans, dar cel care a accelerat pe Côte de Seraing a fost Fabian Cancellara, liderul clasamentului general.

Profitând de faptul că nimeni din pluton nu avea de gând să facă o mişcare şi că toţi se supravegheau, dar şi că terenul era unul pe placul său (cu porţiuni cu piatră cubică), “Spartacus” a atacat cu un kilometru şi jumătate înainte de sosire, lăsându-i pe mulţi fără replică. Singurii care au răspuns la acţiunea sa au fost Sagan şi Edvald Boasson Hagen, însă niciunul dintre aceştia nu a dus trena, astfel încât responsabilitatea a picat din nou pe Cancellara, aşa cum s-a mai întâmplat de multe ori în acest sezon.

În aceste condiţii, Sagan s-a aflat faţă în faţă cu poarta goală şi nu a ratat, confirmând aşteptările puse în el şi potenţialul pe care îl are. La numai 22 de ani, autor a 13 victorii doar în prima jumătate a sezonului, rutierul lui Liquigas a devenit primul slovac învingător într-o etapă din Marea Buclă. Nu a fost un succes cu panaş, dar acest lucru contează foarte puţin, importantă fiind doar realizarea de duminică. De asemenea, odată cu victoria de la Seraing, Peter Sagan şi-a depus candidatura la câştigarea tricoului verde.

În ceea ce îl priveşte pe Fabian Cancellara, deşi acesta a fost învins, se poate consola cu a 23-a zi în tricoul galben şi cu faptul că a primit din nou aprecierile şi respectul fanilor pentru spectacolul pe care l-a oferit. Adevărul este că având în vedere filosofia sa, “cea mai bună apărare este atacul”, lucrurile nu aveau cum să stea altfel. Stau însă şi mă întreb ce se va întâmpla în ziua în care elveţianul, nemulţumit de reacţia celorlalţi, va înceta să mai ducă trena. Cred că pentru mulţi va fi un moment dramatic, care îi va prinde descoperiţi, fără nicio soluţie.