Cafe Roubaix

Cine luptă pentru invitaţiile din Giro 2015?

Au mai rămas doar câteva zile până când RCS Sport va anunţa echipele Pro Continentale invitate la startul celei de-a 98-a ediţii a Turului Italiei, precum şi pe cele care vor participa în restul curselor importante din portofoliu: Strade Bianche, Milano-San Remo, Tirreno-Adriatico şi Turul Lombardiei. Cum în World Tour se află 17 echipe, după retrogradarea lui Europcar, asta înseamnă că la bătaie vor fi puse cinci locuri, cu unul mai mult decât anul trecut.

Recent, Mario Vegni, directorul Il Giro, a dat de înţeles că Androni Giocattoli-Venezuela (pentru care evoluează Serghei Tvetcov), Bardiani, Nippo-Vini Fantini (unde se află Edi Grosu) şi Southeast (fosta Neri Sottoli, câştigătoarea campionatului naţional), sunt sigure de un wild card, ceea ce înseamnă că un singur loc este disponibil pentru grupările din afara Italiei.

Echipele candidate

Caja Rural – e echivalentul spaniol al lui Androni Giocattoli-Venezuela, o echipă foarte ofensivă, care se face remarcată aproape în fiecare zi de cursă. Deşi rămasă fără Luis Leon Sanchez, plecat la Astana, propune destui ciclişti importanţi, precum David Arroyo (locul doi la ediţia din 2010), Carlos Barbero, un sprinter capabil să obţină rezultate foarte bune, în ciuda faptului că este neo-profesionist, Francesco Lasca, Angel Madrazo şi Sergio Pardilla, care ar fi omul de general lui Caja Rural. Deşi sună bine, şansele ca aceştia să fie văzuţi în etapele din Giro sunt mici, având în vedere că formaţia iberică nu are o mare vedetă, care să atragă atenţia.

CCC Sprandi Polkowice – polonezii au ambiţii mari în acest an şi s-au întărit serios toamna trecută, printre rutierii interesanţi pe care i-au adus numărându-se Stefan Schumacher, Grega Bole, Sylwester Szmyd, Jan Hirt, Cristian Delle Stelle şi Eryk Laton. Achiziţiile făcute le-au asigurat deja mai multe invitaţii, între care una pentru Milano-San Remo, primul Monument al stagiunii. În ciuda acestui fapt, dar şi a prezenţei veteranului Davide Rebellin (43 de ani) în lot – care obţine în continuare rezultate impresionante – este greu de crezut că RCS Sport o va chema pe CCC la startul Turului Italiei.

Colombia – a participat la precedentele două ediţii ale cursei, însă nu a rupt gura târgului, remarcându-se prin câteva evadări şi clasări pe podium în etapele montane, fără a avea vreun impact asupra clasamentului general. Pe de altă parte, echipa este avantajată de prezenţa lui Claudio Corti în poziţia de manager, ceea ce va ajuta considerabil cauza sa. În acelaşi timp, Colombia a reuşit să îl păstreze pe Fabio Duarte, care a avut oferte de la echipe de World Tour în perioada de transferuri, iar fostul campion mondial de tineret va reprezenta o garanţie că formaţia sud-americană va veni cu gânduri serioase în Corsa Rosa.

Europcar – echipa manageriată de Jean-René Bernaudeau a trimis dosarul de candidatură la RCS Sport, însă gândul îi este mai mult la Turul Franţei, conştientă că un parcurs foarte bun acolo o va ajuta să îşi găsească un sponsor principal pentru 2016, care să îl înlocuiască pe cel actual, ce se va retrage. Este adevărat, Pierre Rolland a terminat pe patru la ediţia precedentă, dar a anunţat deja că se va concentra pe Marea Buclă, la fel ca Thomas Voeckler. Fără aceştia, gruparea franceză nu are pe cine să propună pentru a ieşi în prim-plan, astfel că RCS nu are altă opţiune decât să o treacă cu vederea.

UnitedHealthcare – una dintre cele două echipe din Statele Unite aflate în al doilea eşalon mondial, UnitedHealthcare a început de peste un an să îşi construiască o imagine cât mai bună, astfel încât să îşi sporească şansele de a debuta în Giro. Pentru 2015, gruparea manageriată de Thierry Athias s-a întărit serios în perioada de transferuri, semnând cu Janez Brajkovic, fost top zece în Le Tour şi învingător în Criteriul Dauphiné, dar şi cu Marco Canola, Daniele Ratto şi talentatul Federico Zurlo. În condiţiile în care are în lot nu mai puţin de cinci italieni, formaţia americană speră că RCS Sport se va gândi să îi dea o invitaţie. Dacă asta nu se va întâmpla, atunci UnitedHealthcare se va mulţumi cu prezenţe în Strade Bianche, Milano-San Remo şi Turul Lombardiei.

Wanty-Groupe Gobert – şi echipa belgiană a transferat mai mulţi italieni, sperând că asta va conta atunci când RCS Sport va acorda invitaţiile pentru Il Giro. Astfel, în lotul lui Wanty şi-au făcut apariţia Enrico Gasparotto şi Marco Marcato, doi oameni cu multe rezultate solide de-a lungul carierei, între care victorii în Amstel Gold Race, respectiv Paris-Tours. Chiar dacă acestora li vor se alătură şi Francis de Greef (locul 19 la ediţia din 2012), Roy Jans sau Bjorn Leukemans, probabilitatea ca gruparea belgiană să se afle la San Lorenzo al Mare, pe 9 mai, este scăzută, deoarece Wanty-Groupe Gobert e o echipă construită pentru clasice, care nu are multe de oferit într-un Mare Tur.

Concluzii

Dintre cele cinci formaţii prezentate mai sus, două par să se desprindă în favorite: Colombia şi UnitedHealthcare. Ambele se bazează pe rutieri care pot lupta atât pentru o victorie de etapă, cât şi pentru clasamentul general, avantajul americanilor fiind că au foarte mulţi ciclişti italieni în lot, aspect ce îi poate influenţa decisiv pe organizatori. De altfel, dacă Michele Acquarone ar fi fost în continuare la conducerea cursei, invitaţia lui UnitedHealthcare ar fi fost deja asigurată, ştiută fiind dorinţa lui Acquarone de a atrage noi pieţe potente din punct de vedere financiar.

Chiar şi cu Mauro Vegni în funcţia de director al cursei, şansele echipei din Statele Unite nu sunt de neglijat, însă un wild card acordat acesteia ar reprezenta o surpriză mare. Pe de altă parte, i-ar aduce Turului Italiei o publicitate uriaşă şi ar ajuta cursa din Peninsulă să îi faţa Turului Franţei, organizatorii Marii Bucle fiind recunoscuţi pentru faptul că rar îndrăznesc să privească mai departe de ţările cu tradiţie ale sportului.

Totuşi, Colombia pare să aibă un mic avantaj în lupta de la distanţă cu UnitedHealthcare, deoarece relaţiile dintre echipă şi RCS Sport sunt excelente, ajutate şi de prezenţa lui Claudio Corti – locul cinci în Giro, ca rutier, în urmă cu 29 de ani – alături de gruparea sud-americană. În plus, nu trebuie uitat că deţinătorul trofeului vine din Columbia, ceea ce ar trebui să cântărească foarte mult atunci când se va lua hotărârea finală.

Turul Italiei 2015

Pentru mulţi, sezonul de ciclism s-a terminat odată cu ultimul Monument din calendar, Turul Lombardiei, care s-a desfăşurat la finalul săptămânii trecute, între Como şi Bergamo. După încheierea acelei curse, mai mulţi rutieri importanţi, ca Alberto Contador, Cadel Evans, Michal Kwiatkowski, Nacer Bouhanni, Rigoberto Uran, Ivan Basso şi Fabio Aru, şi-au dat întâlnire la Milano, acolo unde Andrea Monti, directorul Gazzetei dello Sport, a prezentat traseul celei de-a 98-a ediţii a Turului Italiei din 2015, care se va disputa între 9 şi 31 mai.

Corsa Rosa va acoperi 3481,8 kilometri, va începe din Liguria pentru a cincea oară în istorie şi va pune la bătaie şase etape 100% pentru sprinteri, şapte finişuri în căţărare, dar şi aproape 77 de kilometri de contratimp. Deşi plutonul va avea de urcat o diferenţă pozitivă de nivel totală de 43 000 de metri, există şi o parte bună pentru rutieri: distanţa dintre punctul de finiş al unei runde şi cel de start al următoarei etape a fost redusă, astfel încât transferurile nu vor mai fi atât de obositoare. Pe parcurs, o singură ţară străină va fi vizitată – Elveţia – care va găzdui şi o sosire. Păstrând tradiţia din ultimii ani, organizatorii au decis ca şi anul viitor să celebreze doi mari ciclişti italieni, pe Gino Bartali şi Marco Pantani, care vor avea câte o etapă ce le va fi dedicată.

Traseul Turului Italiei 2015

Etapa l – San Lorenzo al Mare – San Remo (17,6 kilometri)

Pentru al doilea an la rând, cursa va începe cu un contratimp pe echipe ce îi va duce pe rutieri într-unul dintre cele mai celebre oraşe din lumea ciclismului, San Remo, gazda primului Monument al sezonului de mai bine de un secol. Traseul nu va fi deloc tehnic, singura particularitate fiind că se va rula pe coastă, unde vântul ar putea avea un cuvânt important de spus în rezultatul echipelor.

Etapa a ll-a – Albenga – Genova (172 de kilometri)

Unul dintre oraşele aflate pe harta ediţiei inaugurale, Genova revine în cursă după opt ani, cu un finiş perfect pentru sprinteri, care vor parcurge câteva tururi de circuit. Înainte de acesta, undeva cu aproximativ 50 de kilometri rămaşi până la sosire, organizatorii au plasat o căţărare repertoriată, în vârful căreia va fi acordat primul tricoul albastru de la actuala ediţie.

Etapa a lll-a – Rapallo – Sestri Levante (136 de kilometri)

Luni, rutierii vor face deja cunoştinţă cu munţii, însă runda nu va fi una cu implicaţii serioase asupra clasamentului general. Cum ultima ascensiune este plasată departe de finiş, victoria ar trebuie să vină fie în urma unui atac dat mai devreme, fie după un sprint la care cicliştii cu punch să fie avantajaţi.

Etapa a lV-a – Chiavari – La Spezia (150 de kilometri)

Sezonul viitor se vor împlini 26 de ani de la precedenta vizită a plutonului în La Spezia, localitatea natală a lui Alessandro Petacchi. În 1989, învingător a fost francezul Laurent Fignon, cel care s-a şi impus la general. Acum, etapa va fi una perfectă pentru rutierii obişnuiţi cu clasicele valonate, dar şi pentru căţărători, în condiţiile în care Biassa are 4,2 kilometri şi pantă medie 7,4%. Dacă un pretendent la tricoul roz va avea suficient curaj acolo, le va putea lua un pumn de secunde adversarilor.

Etapa a V-a – La Spezia – Abetone (152 de kilometri)

În 1940, pe primele pante ale lui Abetone (care debuta în Il Giro), pe o vreme cruntă, cu ploaie şi temperaturi scăzute, Fausto Coppi a ieşit la rampă în Turul Italiei. Tânărul coleg de echipă al lui Gino Bartali a atacat pe căţărarea din Apenini şi a ajuns victorios la final, îmbrăcând tricoul roz. De atunci, ascensiunea aflată la 1386 de metri altitudine a primit de trei ori o etapă din Corsa Rosa, ultima dată în 2000, când Francesco Casagrande a terminat cu un avans de peste un minut şi jumătate în faţa urmăritorilor. În lungime de 17,3 kilometri şi cu pantă medie de 5,4%, Abetone nu ar trebui să creeze ecarturi mari, nefiind exclus ca o evadare să reuşească. Cum caravana se va afla în Toscana, etapa îi va fi dedicată marelui Gino Bartali.

Etapa a Vl-a – Montecatini Terme – Castiglione della Pescaia (181 de kilometri)

Sprinterii se vor afla din nou în prim-plan atunci când se va ajunge la Castiglione della Pescaia, localitate din Toscana, care a mai figurat de două ori în Giro (1980 şi 1994), însă niciodată ca sosire de etapă. De menţionat că din oraşul de start, Montecatini Terme, au plecat la drum mai multe curse de la Campionatele Mondiale din 2013.

Etapa Vll-a – Grosetto – Fiuggi (263 de kilometri)

Traseul va fi extrem de interesant în ultimii 15 kilometri, deoarece drumul va avea câteva “cocoloaşe” ce le-ar putea da idei atacanţilor. Totuşi, un sprint nu este exclus, mai ales dacă se va rula la o viteză foarte ridicată.

Etapa a Vlll-a – Fiuggi – Campitello Matese (188 de kilometri)

Multe nume mari s-au impus la Campitello Matese, cel mai sonor fiind Bernard Hinault, care i-a învins Mario Beccia şi Tommy Prim, în 1982. Acum, Campitello Matese speră să consemneze o victorie din partea unui nou rutier important, care va avea toate condiţiile – 13 kilometri, pantă medie 6,9% – pentru a le lua timp oponenţilor.

Etapa a lX-a – Benevento – San Giorgio del Sannio (212 kilometri)

Traseul, care va număra şapte căţărări, dintre care trei repertoriate, aduce aminte de semi-clasicele italiene de final de sezon. Tocmai de aceea, un puncheur este aşteptat să câştige la San Giorgio del Sannio, mai ales că şi sosirea e într-o urcare care garantează “artificii”.

Etapa X-a – Civitanova Marche – Forli (195 de kilometri)

În afară de rolul foarte important pe care l-a jucat în istoria Peninsulei Italice, oraşul de final mai este cunoscut şi pentru că aici s-a născut Ercole Baldini, un ciclist în al cărui palmares impresionant se află Turul Italiei, Recordul Orei, medalia olimpică de aur şi titlul mondial. Pentru cicliştii din plutonul actual, Forli va reprezenta finalul unei zile destul de lungi, care nu are cum să nu se termine la sprint.

Etapa a Xl-a – Forli – Imola (147 de kilometri)

Deşi se va încheia pe Autodromo Enzo şi Dino Ferrari, runda nu va fi una favorabilă sprinterilor, ci evadaţilor şi atacanţilor, deoarece traseul seamănă mult cu clasicele din Ardeni.

Etapa a Xll-a – Imola – Vicenza (190 de kilometri)

Recent, Vicenza şi-a anunţat candidatura pentru Campionatele Mondiale din 2020. Până atunci, oraşul natal al lui Tullio Campagnolo va găzdui un finiş ce promite, datorită pantei maxime de 16,9%, să fie exploziv.

Etapa a Xlll-a – Montecchio Maggiore – Jesolo (153 de kilometri)

Penultima zi din a doua săptămână se va încheia la sprint şi va consemna o premieră, deoarece Jesolo nu a mai apărut până acum pe hartă ca oraş de sosire.

Etapa a XlV-a – Treviso – Valdobbiadene (59,2 kilometri)

Singurul contratimp individual de la această ediţie va fi unul “mamut”, cum Giro nu a mai avut de pe vremea lui Angelo Zomegnan. Startul se va da din Treviso, pentru a-l omagia pe Giovanni Pinarello, iar prima jumătate va fi perfect plată. Apoi, drumul va avea două secţiuni în urcare, ultima urmând să figureze cu puţin înainte de final. Este de aşteptat să se facă diferenţe uriaşe în această etapă, care ar trebui să ducă la un grad ridicat de spectacol în a treia săptămână, deoarece mulţi ciclişti vor fi nevoiţi să atace pentru a recupera ce au pierdut la Valdobbiadene.

Etapa a XV-a – Marostica – Madonna di Campiglio (165 de kilometri)

Pentru cei mai mulţi fani ai ciclismului, Madonna di Campiglio nu este celebră atât datorită victoriei obţinute de Marco Pantani, în 1999, cât pentru faptul că italianul a fost dat afară din cursă chiar acolo, după ce un test de sânge a arătat că avea un nivel al hematocritului peste limita maximă admisă de regulament. La această ediţie, o primă selecţie în pluton se va realiza pe Passo Daone (8,4 kilometri, pantă medie 9,2%), înainte ca plutonul să abordeze ultima ascensiune, care are 15,5 kilometri şi pantă medie 5,9%.

Etapa a XVl-a – Pinzolo – Aprica (175 de kilometri)

Mulţi sunt de părere că aceasta va fi etapa-regină a celei de-a 98-a ediţii, în condiţiile în care pe traseu se vor afla Campo Carlo Magno, Passo del Tonale, Aprica (13,9 kilometri, pantă medie 3,4%) şi Mortirolo, înainte ca rutierii să se întoarcă la Aprica, unde se va încheia runda. Una dintre cele mai dure ascensiuni din ciclism, Mortirolo (12,8 kilometri, pantă medie 10,1%, pantă maximă 18%) va subţia serios caravana, doar câţiva rutieri urmând să mai ajungă în grupul fruntaş la Aprica, acolo unde este greu de crezut că victoria nu va veni după o accelerare pe ultimii metri.

Etapa a XVll-a – Tirano – Lugano (136 de kilometri)

O incursiune în Elveţia, la şapte ani de la precedenta vizită. În 2008 s-a ajuns la Lucarno, iar învingător a fost germanul André Greipel. Şi acum, etapa va fi una perfectă pentru sprinteri. Ca fapt divers, Lugano e oraşul în care locuiesc Alberto Contador şi Vincenzo Nibali.

Etapa a XVlll-a – Melide – Verbania (172 de kilometri)

Este o rundă de doar trei stele, darn u ar trebui ignorată de oamenii de clasament general, deoarece ajunge un singur moment de neatenţie pentru ca un favorit să se desprindă pe coborârea de pe Monte Ologno, mai ales că linia de sosire nu va fi departe.

Etapa a XlX-a – Gravellona Toce – Cervinia (236 de kilometri)

Saint-Barthelemy şi Col Saint-Pantaleon vor precede ultima căţărare a zilei, Cervinia, acolo unde Andrey Amador a intrat în istorie, devenind primul costarican câştigător al unei etape din Giro. Cervinia este o căţărare de anduranţă, în lungime de 19,2 kilometri şi cu pantă medie 5%, astfel încât diferenţele nu ar trebui să fie mari, ci doar de ordinul secundelor.

Etapa a XX-a – Saint-Vincent – Sestriere (196 de kilometri)

Vreme de 148 de kilometri, această etapă va reprezenta doar o plimbare, greul urmând să înceapă odată cu Colle delle Finestre, Cima Coppi la actuala ediţie. Ascensiunea din Piemont nu se remarcă doar prin lungime (18,4 kilometri) şi pantă (9,2%), ci şi prin faptul că ultimii opt kilometri nu sunt asfaltaţi, ceea ce va contribui la gradul ridicat de dificultate. Din vârful lui Finestre se coboară puţin peste zece kilometri, după care va începe ascensiunea pe Sestriere (9,2 kilometri, pantă medie 5,4%). Combinaţia Finestre – Sestriere a fost folosită pentru prima dată la ediţia din 2005, în etapa a XX-a, una cu adevărat epică, în care actori principali au fost Jose Rujano, Danilo Di Luca, Gilberto Simoni şi Paolo Savoldelli.

Etapa a XXl-a – Torino – Milano (185 de kilometri)

În 1896, Gazzetta dello Sport a luat fiinţă după ce două ziare – Il Ciclista şi La Tripletta – au fuzionat. Unul avea sediul la Torino, iar celălalt la Milano, acolo unde a şi fost stabilit cartierul general al noii publicaţii. Tocmai între aceste două oraşe se va desfăşura etapa finală a Turului Italiei 2015, care va aduce în a doua jumătate cu un criteriu, deoarece rutierii vor parcurge mai multe tururi de circuit prin capitala Lombardiei, înainte ca sprinterii să dea o ultimă bătălie.

Cine va merge în cursă

La câteva săptămâni după triumful său istoric din Turul Franţei, Vincenzo Nibali a spus că şi-ar dori să participe anul viitor în Il Giro, pentru a încerca să câştige ceea ce ar fi al doilea tricou roz din carieră. Pe de altă parte, Giuseppe Martinelli, directorul sportiv al Astanei, a declarat că Nibali, în ciuda presiunii venite din partea presei italiene, va concura doar în Le Tour, pentru a-şi apăra trofeul, urmând ca Fabio Aru să fie liderul echipei în Il Giro. Totuşi, şansele ca Vincenzo Nibali să fie prezent la start sunt mari, mai ales că traseul i se potriveşte mai bine decât lui Aru.

Dacă situaţia este incertă la Astana, nu acelaşi lucru se poate spune despre Tinkoff-Saxo. Spaniolul Alberto Contador a confirmat că va merge în Corsa Rosa, deoarece îşi doreşte un al doilea succes oficial, după cel din 2008. E posibil ca învingătorul din Vuelta, care s-a declarat mulţumit de traseu, să fie însoţit de doi compatrioţi importanţi, Joaquim Rodriguez şi Alejandro Valverde; acesta din urmă, dacă va veni în Giro, îşi va face debutul acolo.

În mai multe rânduri, Mark Cavendish şi-a manifestat dragostea pentru Turul Italiei, iar britanicul este aşteptat să se reîntoarcă la start şi să caute noi victorii de etapă, care să îi cimenteze statutul de legendă a ciclismului. În mai 2015, Cavendish va avea 30 de ani, însă asta nu ar trebui să îl împiedice să lupte pentru câteva succese. Unul dintre adversarii săi ar putea fi Andrea Guardini, care l-a şi învins într-o etapă din Giro, încheiată la Vedelago, în 2012. De asemenea, fiind italieni, Giacomo Nizzolo, Elia Viviani şi Sacha Modolo ar putea fi prezenţi la San Lorenzo al Mare, cu gândul la cel puţin o victorie. Rămâne de văzut dacă André Greipel, Nacer Bouhanni, John Degenkolb sau Marcel Kittel vor fi şi ei acolo, sau vor alege să se concentreze doar pe Turul Franţei.

 

Il Giro 2015 – a început numărătoarea inversă