Cafe Roubaix

Cavendish, egalul lui Van Looy

Etapa a cincea a Turului Italiei a fost perfectă pentru Mark Cavendish: acesta s-a impus la finalul din Fano şi a sărbătorit succesul împreună cu micuţa Delilah Grace, fiica sa, prezentă pentru prima oară la o cursă. Emoţionat, campionul mondial a mers împreună cu aceasta pe podium şi i-a dedicat victoria, una care l-a urcat pe locul al nouălea într-un clasament al tuturor timpurilor ce contabilizează succesele din Marile Tururi.

Britanicul în vârstă de 26 de ani l-a egalat pe Rik Van Looy, legendarul sprinter belgian, care în urmă cu jumătate de secol a câştigat cam aproape orice cursă a vrut: etape în Turul Franţei, clasice “Monument” şi Campionate Mondiale. Dintre sprinterii aflaţi în activitate, doar Alessandro Petacchi (48) stă mai bine decât rutierul lui Sky, însă acesta din urmă are toate şansele să îl depăşească pe italian până la finalul carierei, mai ales că are o medie de trei victorii într-un Mare Tur (fără a pune la socoteală Il Giro din 2012, unde se vor mai ivi câteva şanse).

Un lucru mai merită remarcat după runda de joi: “trenuleţul” lui Sky a fost impecabil, cel mai bun pe care l-a avut Mark Cavendish în acest Tur al Italiei. În ciuda încercărilor disperate ale lui GreenEdge de “a le pune beţe în roate” adversarilor, aceştia au făcut o muncă excelentă şi l-au lăsat pe purtătorul tricoului curcubeu cu poarta goală în faţă, iar acesta nu a ratat ocazia de a deveni doar al treilea rutier care se impune în Fano, după Giuseppe Tonucci şi Paolo Rosola.

Il Giro – etapa a V-a

Contratimpul pe echipe de la Verona a aşezat clasamentul general într-o oarecare măsură şi a dus la apariţia unor diferenţe între favoriţi, care îi vor obliga pe unii dintre aceştia să atace imediat cum încep zilele cu munţi. Însă până acolo vor mai urma câteva etape liniştite, iar prima dintre acestea este programată astăzi, între Modena şi Fano, pe distanţa de 209 kilometri.

Pentru început, înainte de a vorbi despre profil şi favoriţi, trebuie spus că plutonul va trece nu departe de Cesenatico, localitatea natală a celui care a fost şi va fi mereu “Piratul”. Practic, etapa îi va fi dedicată memoriei lui Marco Pantani, deoarece se va ajunge şi în Rimini, acolo unde acesta a încetat din viaţă, în urmă cu opt ani. Unul dintre cei mai valoroşi căţărători ai tuturor timpurilor, Pantani încă îi mai face pe fanii ciclismului să suspine după vremurile în care nu avea rivali pe munte, iar accelerările sale fabuloase erau sarea şi piperul unui Mare Tur.

Revenind la etapa propriu-zisă, aceasta îi va chema pe sprinteri la apel, iar Mark Cavendish va fi încă o dată în prim-plan, deoarece campionul mondial va dori să treacă peste incidentul din urmă cu trei zile şi o victorie este exact ceea ce îi trebuie pentru a-şi obloji rănile şi orgoliul rănit. Totuşi, la ce am văzut luni, britanicului nu îi va fi uşor: “trenuleţul” lui GreenEdge este peste cel al lui Sky, care a arătat că nu e momentan “sudat”; mai mult, Lionel Marie, directorul sportiv al australienilor, a spus că planul lui GreenEdge va fi să îi strice lui Cavendish “trenuleţul”, aceasta fiind singura modalitate prin care poate fi împiedicat să câştige.

Lupta pentru victorie se anunţă extrem de disputată şi chiar dacă la final vom avea un nou succes al rutierului din Insula Man, mă aştept ca acesta să nu fie atât de facil precum cel din etapa secundă. Eurosport va transmite runda, în direct, de la ora 15:45.

Cine este Ramunas Navardauskas?

Înfiinţată în 2005, Tour du Pays de Vaud este o cursă pentru juniori ce are loc mereu la finalul lunii mai. Printre rutierii care s-au impus la general se numără câţiva care au făcut pasul la profesionişti, precum Moreno Moser, Alex Dowsett şi Ian Stannard. Deşi nu a câştigat competiţia din Elveţia, Ramunas Navardauskas a debutat acolo pe scena internaţională, în 2006, câştigând un prolog în lungime de 2,5 kilometri, desfăşurat în Lausanne. La acea vreme, el locuia în Ţara Cantoanelor, deoarece se pregătea la Centrul Mondial de Ciclism, pus la punct de UCI şi condus de Frédéric Magné.

La general, balticul a terminat pe trei, după Daniele Ratto şi Tejay Van Garderen, iar aceste rezultate l-au adus în atenţia echipei Klaipeda-Splendid, formaţie sponsorizată de primăria din Klaipeda, un oraş aflat în vestul Lituaniei. Acolo, Navardauskas a stat doar un sezon, perioadă în care a fost coleg cu un alt lituanian care evoluează acum pentru o echipă de World Tour, Aidis Kruopis (GreenEdge). În acel sezon, ciclistul baltic a devenit campion naţional pe şosea şi a mai bifat două succese individuale, dintre care unul într-o etapă din Tour de Liège, unde i-a învins pe bulgarul Ivailo Gabrosvki şi pe belgianul Thomas De Gendt.

Doar un sezon a durat aventura la Klaipeda-Splendid, deoarece un an mai tâziu, însoţit de Kruopis, a făcut pasul spre Ulan, o echipă din Kazahstan la care a fost coleg cu Alexsandr Dyachenko şi Valentin Iglinskiy. Fără victorie aici, Navardauskas a mers în 2009 la Team Piemonte, în ţara natală, dar tot nu s-a lipit de un succes. Apoi, peste un an, a primit o ofertă din Franţa şi a acceptat-o; astfel, Navardauskas a ajuns la Velo Club La Pomme Marseille.

Echipa din sudul Franţei este cunoscută pentru programul său de dezvoltare şi oportunităţile pe care le oferă tinerilor rutieri, fiind în Hexagon ceea ce este Thüringer Energie Team în Germania. Drept dovadă, e suficientă o enumerare a cicliştilor care au trecut pe acolo: Rémy Di Grégorio, Fabio Duarte, Hubert Dupont, Daryl Impey, Ignatas Konovalovas, Daniel Martin şi Nicholas Roche. Clubul din Marseille i-a pus la dispoziţie lui Navardauskas mediul perfect pentru a creşte şi acesta a profitat de fiecare oportunitate. Imediat au venit rezultatele în cursele de tineret: victorii în Boucles Catalanes, Liège-Bastogne-Liège, Ronde de l’Isard, dar şi clasări în top zece, obţinute în Turul Flandrei şi Paris-Roubaix.

Astfel de rezultate nu aveau cum să nu atragă atenţia echipelor de World Tour, iar Garmin a fost cea care s-a mişcat cel mai repede. În primul sezon ca profesionist, Ramunas Navardauskas a devenit campion naţional pe şosea, a terminat Turul Franţei (în care Garmin a câştigat contratimpul pe echipe) şi a impresionat prin rezistenţa sa incredibilă şi calităţile la contratimp, care l-au recomandat drept un all-rounder de mare viitor. Anul acesta, gruparea nord-americană l-a selectat pentru Turul Italiei, acolo unde trebuia doar să muncească pentru colegii săi, Tyler Farrar şi Ryder Hesjedal. Miercuri, efortul depus până acum a fost răsplătit din plin, iar Ramunas Navardauskas a trăit cea mai frumoasă zi a carierei, ziua în care a devenit primul ciclist baltic îmbrăcat în prestigiosul tricou roz.

Il Giro – etapa a lV-a

Începând cu 2006, contratimpul pe echipe a devenit o prezenţă constantă în Turul Italiei. Anul acesta, proba se va desfăşura la Verona, acolo unde Corsa Rosa nu a mai ajuns din 2010, când tot un contratimp, dar individual, a tras cortina peste ediţia centenară. Acum, pe rutieri îi va aştepta un traseu perfect plat, dar tehnic, în lungime de 33,2 kilometri, şi la finalul căruia este foarte posibil să avem un nou lider la general.

Luni dimineaţă, aş fi spus că Taylor Phinney are şanse mari să îşi păstreze tricoul roz şi după această etapă, ba chiar să îşi mărească avansul. BMC se bucură de o echipă bună de contratimp, iar Marco Pinotti, Thor Hushovd sau Alessandro Ballan l-ar fi putut ajuta pe american să rămână primul. Însă accidentarea suferită de acesta la glezna dreaptă le-a dat peste cap planurile, iar rezultatul lui BMC la contratimp va fi strict condiţionat de starea de sănătate a ciclistului de peste ocean.

De acest lucru poate profita Garmin-Barracuda, care are la rândul său o trupă solidă, cu mulţi rouleuri şi oameni rezistenţi la efort, ce îi pot aduce formaţiei nord-americane primul succes în Giro 2012. De când participă în Corsa Rosa, formaţia manageriată de Jonathan Vaughters a fost mereu una dintre cele care cu contat în această probă, iar o dată s-a şi impus, acum patru ani, când se numea Slipstream-Chipotle. Evident, şi Sky şi-a anunţat intenţia de a câştiga la Verona, dar britanicii se află într-o situaţie similară cu BMC. Mark Cavendish s-a lovit rău la Horsens şi momentan nu se ştie dacă va fi măcar 90% apt pentru contratimpul de miercuri.

Personal, o aleg pe Orica-GreenEdge la victorie. Australienii au o distribuţie impresonantă – Matthew Goss, Fumiyuki Beppu, Jack Bobridge, Daryl Impey, Jens Keukeleire, Brett Lancaster, Christian Meier, Svein Tuft şi Tomas Vaitkus. Un melanj perfect între rutieri tineri şi rutieri cu experienţă, între rouleuri, ciclişti de contratimp şi de velodrom, Orica-GreenEdge reprezintă o candidată certă la primul loc în etapa de la Verona. În plus, nu pot să uit de contratimpul incredibil făcut de australieni în Tirreno-Adriatico, acolo unde, pe distanţa de 16,9 kilometri, au terminat cu 17 secunde mai bine decât următoarea clasată.

În ceea ce priveşte favoriţii la clasamentul general, nu mă aştept la mari diferenţe între aceştia. La o privire mai atentă, Frank Schleck şi Roman Kreuziger au cele mai puternice echipe pentru contratimp, însă RadioShack-Nissan va trebui să ruleze la o viteză care să îi permită liderului său să păstreze ritmul, aşa cum a făcut Leopard-Trek în Turul Franţei din 2011. La celălalt pol, este de aşteptat ca Androni Giocattoli-Venezuela şi Colnago să piardă timp însemnat, dar asta va fi doar în beneficiul cursei, deoarece Jose Rujano şi Domenico Pozzovivo vor fi obligaţi să atace odată ce etapele montane îşi vor face apariţia.

De ce nu îl acuz pe Ferrari

Am observat că Roberto Ferrari a  devenit unul dintre cei mai detestaţi rutieri din pluton, după ce luni, în etapa a treia a Turului Italiei, a fost la originea unei căzături care a făcut prăpăd. Pe finalul etapei, ciclistul lui Androni Giocattoli-Venezuela şi-a schimbat brusc trasa şi a lovit roata din faţă a lui Mark Cavendish. Drept urmare, campionul mondial a ajuns la pământ şi nu s-a mai implicat în lupta pentru victorie. Britanicul nu a fost singurul care a avut de suferit: şi Taylor Phinney a căzut, iar americanul a primit îngrijiri minute bune, înainte de a trece linia de sosire. Chiar dacă s-a accidentat la glezna dreaptă, acesta a primit asigurări din partea doctorilor că va putea continua cursa.

Astfel de momente, precum cel provocat de Ferrari, apar tot timpul în curse (în urmă cu o zi, Theo Bos l-a dărâmat pe Alexander Kristoff, însă nu a fost supus unui proces public, deoarece victima sa nu a fost un rutier cu nume), iar singura vină a ciclistului italian este că nu a fost atent. Însă şi această lipsă de atenţie este greu de reproşat sprinterilor, despre care se ştie că îşi asumă multe riscuri în finalurile de etapă, când nu se gândesc decât la propria persoană. Până la urmă, peninsularul a fost trimis pe ultima poziţie a clasamentului de luni şi probabil va fi amendat, sancţiuni care mi se par potrivite.

Evident, vor fi voci care vor contesta aceste măsuri, pe motiv că sunt prea blânde. Înainte de a face asta, recomand o vizionare a filmuleţului de mai jos. Anul – 2010; cursa – Turul Elveţiei; principalii actori: Mark Cavendish şi Heinrich Haussler. Câte asemănări există între acest incident şi cel din etapa a treia a Turului Italiei?

Il Giro – etapa a lll-a

Ultima zi pe care rutierii o vor petrece în Danemarca ar trebui să fie una lipsită de tensiune, deoarece ameninţarea “bordurilor” nu va mai plana asupra plutonului. În mod normal, etapa ce se va desfăşura în jurul oraşului Horsens, pe distanţa de 190 de kilometri, va avea un scenariu similar cu precedenta, care s-a încheiat la sprint. Însă ultimii 2300 de metri le vor da mari emoţii cicliştilor, deoarece au trei viraje periculoase, unele chiar la 90 de grade, şi toţi îşi vor aminti de ceea ce s-a întâmplat duminică.

Theo Bos şi Alexander Kristoff au căzut cu 600 de metri înainte de sosire, după o eroare a olandezului, care a frânat târziu, a alunecat şi l-a acroşat pe norvegian. Şi italianul Andrea Guardini a avut de suferit în etapa de la Herning, care a atras atenţia asupra nervozităţii din pluton, o stare ce are toate şansele să îşi pună amprenta şi asupra rundei de luni, deoarece multe echipe vânează o victorie cât mai devreme.

Cel mai probabil, Mark Cavendish va continua să mai facă un pas în clasamentul rutierilor cu cele mai multe succese în Marile Tururi. După ce a ajuns la cota 31, egalându-l pe Fausto Coppi, va avea acum ocazia să mai urce un loc în această ierarhie, până pe nouă, acolo unde se află belgianul Rik Van Looy, unul dintre cei doar trei ciclişti care au câştigat toate clasicele “Monument”. Etapa va fi transmisă de Eurosport, cu începere de la ora 15:30.

Când e Cavendish, totul pare simplu

Victoria obţinută de campionul mondial în etapa secundă a Turului Italiei a fost una categorică, cu atât mai mult cu cât niciunul dintre adversari nu a terminat la mai puţin de o lungime de bicicletă în urma sa. Totuşi, nu a fost un succes facil, iar dacă unele motive au fost oferite de Mark Cavendish, celelalte au fost vizibile la televizor. Sky a făcut o treabă excelentă până în ultimul kilometru, însă acolo l-a lăsat pe britanic cu un singur om, Geraint Thomas. În perioada HTC-Highroad, acesta avea mereu la final cel puţin doi rutieri alături de el.

Senzaţia pe care mi-au lăsat-o evenimentele din ultimul kilometru a fost confirmată de Cavendish la un interviu acordat după ce a coborât de pe podium: “Ne-am pierdut un pic şi nu l-am mai avut pe Geraint Thomas lângă mine. Şi Peter Kennaugh, care trebuia să se afle acolo, a dispărut la un moment dat”. Asta arată că “trenuleţul” lui Sky nu este pus la punct, însă acest aspect nu este îngrijorător, deoarece suntem încă în prima parte a sezonului. Îngrijorătoare ar putea fi lucrurile în Turul Franţei; acolo, rutierul din Insula Man nu va beneficia de ajutorul multor colegi, deoarece Sky va merge şi pe Bradley Wiggins.

Sunt convins că Sean Yates are dreptate când spune că şi alte echipe, cum ar fi GreenEdge, vor colabora la prinderea evadaţilor în Le Tour, dar asta nu va fi suficient, deoarece Cavendish are nevoie de doi oameni care să stea lângă el în ultimul kilometru. Altfel, riscă să aibă probleme, cum se putea întâmpla duminică, atunci când nu mult a lipsit să fie blocat, deoarece s-a bazat doar pe Geraint Thomas, care a fost nevoit să îl scoată şi apoi să îl lanseze. În plus, unele formaţii nu vor dori să o ajute pe Sky, ceea ce mă face să revin la o altă declaraţie a campionului mondial: “Garmin nu a colaborat la trenă astăzi, astfel încât rutierii săi au ajuns la final odihniţi şi foarte puternici. Tyler Farrar a făcut ca de obicei şi a schimbat trasa încontinuu, tocmai de aceea a fost atât de multă nervozitate”.

Pe de altă parte, după victoria de la Herning, a 31-a în Marile Tururi, trebuie remarcată inteligenţa lui Mark Cavendish, care a judecat excelent finalul. Sesizând că Thomas merge într-o direcţie care mai mult l-ar fi încurcat, britanicul a decis să îl urmeze pe Matthew Goss, fostul lui coleg. Pe imaginile video, se vede cum rutierul lui Sky a ales să sprinteze pe centru, imediat cum a observat că australianul se află acolo. Un moment ce a demonstrat că Mark Cavendish a avut dreptate acum câteva luni, când a declarat că rutierul de la Antipozi este singurul de care îi e frică. După ce l-a luat în vizor pe Goss, totul a fost floare la ureche şi purtătorul tricoului curcubeu a dovedit încă o dată că este cel mai bun sprinter al generaţiei sale.

Il Giro 2012 – etapa a ll-a

Taylor Phinney conduce Turul Italiei şi se bucură de un avans important în faţa sprinterilor, ceea ce înseamnă că poate spera să poarte tricoul roz şi după contratimpul pe echipe de la Verona. Însă cum nimic nu este sigur în ciclism, lucrurile se pot schimba în ziua secundă a cursei, mai ales că plutonul va avea parte de cea dintâi etapă-capcană a acestei ediţii.

La prima vedere, nu ar trebui să fie nicio problemă, deoarece traseul în lungime de 206 kilometri este perfect plat, însă lucrurile nu stau chiar aşa: caravana va traversa de-a latul Peninsula Iutlanda, după care se va îndrepta spre nord, moment în care vor începe dificultăţile. Şi aceasta, deoarece 60 de kilometri vor fi parcurşi de-a lungul coastei Mării Nordului. Acolo, vântul suflă cu 45 de kilometri la oră şi orice e posibil, de la formarea unor “borduri” până la producerea unor căzături, în urma cărora plutonul să se fragmenteze decisiv. Toţi sunt conştienţi că vor trebui să ruleze în faţă, pentru a fi feriţi de pericole, iar acest aspect va contribui şi mai mult la starea de tensiune, deoarece lupta pentru cele mai bune poziţii va fi aprigă.

Toată lumea vorbeşte despre Mark Cavendish, ceea ce este normal, deoarece britanicul e marele favorit la un sprint masiv. În cazul unui succes, ciclistul lui Sky ar ajunge la cota 31 în Marile Tururi şi l-ar egala pe legendarul Fausto Coppi, ocupantul locului al zecelea. Campionul mondial a revenit în Danemarca pentru prima oară după ce a cucerit tricoul curcubeu, în septembrie 2011, şi s-a arătat extrem de motivat, cu atât mai mult cu cât nu a mai obţinut o victorie de aproape două luni.

Nu o sa iau varianta cea mai sigură, ci o să risc puţin şi o să îl aleg pentru etapa de duminică pe Theo Bos. Motivele ar fi două: Cavendish nu a câştigat niciodată prima etapă dedicată sprinterilor în Il Giro, fiind binecunoscut faptul că întotdeauna porneşte mai poticnit o cursă de trei săptămâni. În al doilea rând, olandezul a arătat o formă foarte bună în Turul Turciei, iar legătură dintre el şi Mark Renshaw, fostul “lansator” al lui Cavendish, e din ce în ce mai puternică.

Precedenta înfruntare dintre cei doi a avut loc în runda inaugurală a Turului Qatar-ului, la ediţia din 2011, când Bos l-a învins pe actualul rutier al lui Sky. Sunt curios dacă scenariul se va repeta şi acum sau dacă britanicul va debuta cu un succes categoric, prin care să lovească în moralul adversarilor. Etapa va începe la ora 16:15 şi va fi transmisă de Eurosport.

Viitorul lui Phinney arată excelent

Taylor Phinney a demonstrat potenţialul uriaş pe care îl are şi a câştigat contratimpul individual din ziua inaugurală a Turului Italiei. Rutierul lui BMC a mers excelent pe străzile din Herning, a luat excelent fiecare viraj, a accelerat perfect imediat cum a ieşit de acolo şi nu le-a dat nicio şansă adversarilor, pe care i-a învins categoric. Fost campion mondial de tineret la contratimp, Phinney a obţinut succesul la care visa de acum şase luni şi despre care a declarat în mai multe rânduri că îi poate schimba cariera.

Victoria de sâmbătă este a noua înregistrată de un rutier american în Il Giro, după cele aduse de Ron Kiefel (1985), Greg LeMond (1986), Andy Hampsten (1988), Tyler Hamilton (2002), Fred Rodriguez (2004), David Zabriskie (2005, 2008) şi Tyler Farrar (2010). Totodată, el a devenit cel dintâi ciclist din Statele Unite, de la Christian Vandevelde, în 2008, care a îmbrăcat tricoul roz (primul purtător al tunicii distinctive a fost Andy Hampsten, în 1988). Pentru performanţa sa impresionantă, Taylor Phinney a fost felicitat şi de Lance Armstrong, care a postat un scurt mesaj pe contul personal de Twitter. Cei doi sunt cunoştinţe vechi, de pe vremea când actualul lider din Corsa Rosa evolua în culorile echipei Trek-Livestrong (2008-2010).

Cum niciun sprinter nu a încheiat etapa întâi până în 20 de secunde diferenţă, rutierul de pestea ocean este sigur de faptul că îşi va păstra poziţia şi după ziua de duminică, asta dacă va veni în acelaşi timp cu învingătorul. Un vis devenit realitate pentru ciclistul în vârstă de numai 21 de ani, care a dedicat victoria familiei şi celor ce i-au fost alături (în special, Max Sciandri). Acum, tot ce va veni în viitoarele săptămâni va reprezenta un bonus pentru Phinney, care a arătat sâmbătă după-amiază că va fi unul dintre rutierii importanţi ai deceniului următor.

PS: la conferinţa de presă, americanul a fost întrebat dacă este noul “Lance Armstrong”. Ce a răspuns? “Nu, sunt primul Taylor Phinney”.

Il Giro 2012 – etapa l

8,7 kilometri va avea contratimpul individual din ziua inaugurală a Turului Italiei, care va pleca pentru a zecea oară în istorie din afara ţării. Traseul plat are nu mai puţin de 17 viraje, ceea ce înseamnă că nu este un contratimp pentru posesorii unui “motor puternic”, ce au nevoie de mulţi kilometri pentru a începe să funcţioneze la capacitate maximă. În schimb, profilul li se potriveşte rutierilor explozivi, capabili să îşi asume riscuri fără să lase impresia că fac asta.

Tocmai de aceea, merg pe mâna lui Taylor Phinney; americanul este extrem de motivat şi chiar a declarat înainte de start că o victorie în prima etapă i-ar schimba viitorul. Învingător sezonul trecut în prologul din Turul Beneluxului, Phinney are toate atributele pentru a fi cel dintâi purtător al tricoului roz. Lupta lui, cel puţin la prima vedere, pare să se dea cu Geraint Thomas. Britanicul a câştigat recent prologul din Turul Romandiei şi se află într-o formă excelentă, care i-ar putea aduce încă un succes.

Evident, gazdele aşteaptă o victorie din partea lui Alex Rasmussen, mai ales că acesta s-a antrenat mult în ultima vreme pe străzile din Herning, oraşul care l-a dat lumii pe Bjarne Riss. În ceea ce priveşte şansele italienilor la primul loc, acestea se leagă de Daniele Bennati şi Manuele Boaro. Primul a mers bine la contratimpul din Tirreno-Adriatico, unde a terminat pe doi, după Fabian Cancellara, în timp ce rutierul lui Saxo Bank e campion al Italiei la juniori, vice-campion naţional la seniori şi fost câştigător al Memorialului Davide Fardelli.

Cu gânduri la o clasare bună mai pleacă Jesse Sergent, Jack Bobridge şi Michał Kwiatkowski, însă sunt şanse destul de mari ca învingătorul să fie stabilit şi de condiţiile atmosferice, deoarece se anunţă ploaie sâmbătă. Etapa va putea fi urmărită la Eurosport, în direct, de la ora 16:30.