Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Eddy Merckx – a career in numbers

On the day the one they called “The Cannibal” turns 70, here’s a look back at his achievements.

– 11 Grand Tours: Giro d’Italia (1968, 1970, 1972, 1973, 1974), Tour de France (1969, 1970, 1971, 1972, 1974), Vuelta a España (1973)

– 64 stage wins in the Grand Tours

– Other important stage races: Paris-Nice (1969, 1970, 1971), Tour de Romandie (1968), Volta a Catalunya (1968), Tour of Belgium (1970, 1971), Critérium du Dauphiné (1971), Tour de Suisse (1974)

– 19 Monuments: Milan-Sanremo (1966, 1967, 1969, 1971, 1972, 1975, 1976), Tour of Flanders (1969, 1975), Paris–Roubaix (1968, 1970, 1973), Liège–Bastogne–Liège (1969, 1971, 1972, 1973, 1975), Giro di Lombardia (1971, 1972)

– Other important one-day races: Omloop Het Nieuwsblad (1971, 1973), Gent-Wevelgem (1967, 1970, 1973), Scheldeprijs (1972), Brabantse Pijl (1972), Flèche Wallonne (1967, 1970, 1972), Amstel Gold Race (1973, 1975), Coppa Agostoni (1970), Paris-Bruxelles (1973), Giro del Piemonte (1972), Giro dell’Emilia (1972), National Championships (1970)

– 3 World Titles: 1967 (Herleen), 1971 (Mendrisio), 1974 (Montreal)

– 525 victories on the road and on the track, as an amateur and as a pro

– Only rider to have won the general, the points, the mountains and the combativity classification at one edition of the Tour de France (1969)

– He is the cyclist who has scored the most victories in a season: 54

– Holds the record for the most Grand Tour wins (11) and most wins in a Monument (Milan-Sanremo, 7)

– He was the first rider to win the Triple Crown – Giro d’Italia, Tour de France and World Championships – in one season (1974)

Single Post Navigation

4 thoughts on “Eddy Merckx – a career in numbers

  1. De neegalat palmaresul sau ! Nu cred ca se va mai naste cineva sa ajunga macar la jumatate din ceea ce-a castigat in intreaga cariera a lui Eddy !
    Ma surprinde faptul ca nu prea s-a descurcat in Tour of Flanders, doar doua victorii (1969, 1975) desi in P-R a avut 3 victorii si P-R este mult mai dificil, ca sa nu mai amintesc de faptul ca in trecut ploile isi faceau de cap taman in perioada celor doua Monumente, un dezavantaj in plus.

    Isi merita porecla si cred ca alta nu i s-ar fi potrivit 😀 iar daca ar fi inclinat cineva spre ` Extraterestru ` cred n-ar fi avut acelasi impact mediatic.

    Parea mai usor in trecut sa faci dubla Giro-TdF desi bicicletele erau mult mai grele si ` bomboanele ` de o si mai proasta calitate ( 😀 😀 ) vizavi de azi cand o asemenea dubla deja te impinge la un atac mediatic in ceea ce privesc sansele corecte cu care ai atacat aceste doua tururi.

    Nu stiu daca ciclismul se va mai intalni cu un asemenea ciclist precum Merckx insa mi-ar placea sa vad un belgian cum trece precum tancul prin toate Clasicele si Mini-Clasicele din primavara, macar de atat sa avem parte. 🙂

    • Eddy Merckx a fost un fenomen, e clar ca nu va mai exista cineva la nivelul lui. Cat priveste dorinta ta, are toate sansele sa se implineasca in curand, avand in vedere ce generatie au belgienii.

  2. Emanuel Sărmășan on said:

    Ciclismul precum și alte sporturi, „trăiau” o perioadă plină de romantism, unde publicitatea nu conta, banii cu atît mai puțin, pentru că în acest sport la ce eforturi fizice se fac, mai ales într-un tur de 3 săptămîni, nu s-a pus niciodată problema banilor, drumurile care erau neasfaltate, ce să mai vorbim de „acadele”? Și toate rezultatele astea Merckx le-a obținut prin multă muncă, pasiune, și concura de fiecare dată cu „zîmbetul pe buze” (vorba vine), adică avea acea plăcere, voință, pe care nu i le putea lua nimeni.

    De la prima mea întîlnire cu ciclismul, pe Eddy l-am avut ca un exemplu (răsfoind din greu paginile istoriei). Deși Bernard Hinault, Laurent Fignon, Miguel Indurain sau Greg Lemond, fiind niște monștri sacri, în adevăratul sens al cuvîntului. Dar aici intervine o chestiune, după anii ’90, „bomboanele” au început să-și facă simțită prezența. Tot așa pînă cînd, sortimentele aveau să fie tot mai diversificate.

    Merckx e probabil eroul tatălui meu, din copilărie. Era abonat la niște ziare de sport, și acolo citea ce se mai întîmplase în ciclismul romînesc, după care mai afla cîte ceva și din ciclismul mondial. Erau trecute rezultatele lui Eddy, și ce mai făcuse în Turul Franței pe parcursul acelor zile, scris foarte pe scurt. Așa își amintește tata. Iar în 2009, după ce au mai trecut anii de cînd am vizionat prima cursă la TV, Giro (2006), mi-a recomandat să citesc foarte mult despre Merccx, pentru că repet, l-a impresionat, și n-am avut cum să ratez ocazia asta, să-l cunosc mai bine pe belgian. Bunicii mei nu înțelegeau faptul că era îndrăgostit de acest fenomen: „sportul pe două roți”, și îl întrebau de multe ori: „Măi copile, astea la ce te ajută?”, îmi spunea că abia aștepta să apară numere noi, și să vadă ce mai făcuse belgianul.

    Cum foarte bine spunea și @Cristi, cu siguranță ciclismul nu va mai avea un asemenea „Caesar”, dar la ce cicliști tineri au belgienii acum, extrem de promițători, viitorul sună frumos…

  3. Emanuel Sărmășan on said:

    Iar legat tot așa de bani în ciclism, nu vreau să se înțeleagă că nu s-a pus problema banilor în sensul că lucrurile erau toate ceas, dimpotrivă n-au fost persoane care să-și pună problema asta, în sine, nu le-a interesat suficient, privind efortul și sacrificiile.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: