Cafe Roubaix

Paris-Roubaix 1983: victorie incredibilă pentru Hennie Kuiper

Un olandez, Jan Raas, era deţinătorul trofeului în Paris-Roubaix acum 32 de ani, însă ciclistul echipei TI-Raleigh a fost nevoit să abandoneze înainte de jumătatea cursei, din cauza unor probleme de sănătate, dar şi a formei fizice sub aşteptări la acea vreme. A fost cel mai interesant eveniment din prima parte, una lipsită de acţiune, exceptând evadarea formată devreme, în care se aflau nu mai puţin de 20 de rutieri.

Apoi, înainte de intrarea în Pădurea Arenberg, Francesco Moser a atacat şi doar trei oameni (între care şi Gilbert Duclos-Lassalle) au putut să îl urmeze pe triplul câştigător din Paris-Roubaix. Imediat, în urma acestuia s-a dat alarma şi un grup format din Hennie Kuiper, Marc Madiot, Paul Sherwen şi Stephen Roche a plecat după italian. Ultimii doi au căzut, în timp ce Kuiper şi Madiot au evitat în ultima clipă capcanele, au tras tare şi au făcut joncţiunea.

Parcă supărat pe venirea acestora, Moser a continuat să impună un ritm înfiorător, pentru a îi obosi pe ceilalţi. Rutierul echipei GIS a fost foarte aproape să scape de un adversar, când Kuiper a căzut pe o porţiune cu piatră cubică. Fără să fie afectat de acest incident, olandezul s-a ridicat, a accelerat uimitor şi i-a ajuns pe cei din faţă, pentru ca apoi să mai cadă o dată. Nici acest incident nu l-a descurajat pe campionul mondial din 1975, care a avut nevoie de doar doi kilometri pentru a-l ajunge pe un Moser de-a dreptul uluit.

Apoi, cu aproximativ 20 de kilometri înainte de sosire, Kuiper a decis să atace pe o porţiune cu pavate şi nimeni nu s-a luat după el. De fapt, oamenii din urma lui sperau ca Francesco Moser – cunoscut pentru aptitudinile sale de contratimpist – să fie din nou cel care să îi aducă lângă ciclistul grupării Aernoudt Meubelen, însă peninsularul nu mai avea forţe după imensul efort depus până atunci.

Până ca adversarii să se dumirească, Kuiper a dezvoltat un avans de aproape două minute şi se pregătea să devină doar al patrulea batav din istorie învingător în Paris-Roubaix, după Peter Post (1964), Jan Janssen (1967) şi Jan Raas (1982). Soarta, însă, a vrut ca acesta să aibă parte de o cursă pe care să o ţină minte pentru totdeauna. Astfel, cu numai şase kilometri rămaşi până la velodrom, când Kuiper se afla din nou pe piatră cubică, la Hem, a decis să meargă pe marginea drumului, pentru a evita un eventual pericol.

A fost o idee neinspirată, deoarece campionul olimpic din 1972 a spart după ce a trecut pe o porţiune neasfaltată. Disperarea l-a cuprins pe Kuiper, dar şi pe mecanicul acestuia, venit în grabă să repare problema, fără succes. Secundele treceau, iar salvarea a venit, până la urmă, de la managerul echipei, care i-a adus rutierului său o altă bicicletă, l-a împins aproape o sută de metri, până s-a terminat sectorul de pavate, iar acesta a putut continua cursa.

A fost ultimul obstacol aflat în calea lui Hennie Kuiper, iar batavul a ajuns singur pe velodromul din Roubaix, unde a avut timp suficient pentru a-şi savura succesul, venit la a 11-a participare în “Infernul Nordului”. În urma lui, la un minut şi 15 secunde diferenţă, au sosit Moser şi Duclos-Lassalle, cu francezul pe locul al doilea, după ce l-a învins la sprint pe italian, care s-a clasat pentru ultima oară în carieră pe podiumul cursei sale favorite.