Cafe Roubaix

Paris-Nisa 2015

Aşa cum Turul Down Under anunţă startul sezonului de World Tour, iar Omloop Het Nieuwsblad deschide stagiunea clasicelor, Paris-Nisa este sinonimă cu primăvara. Cursa din Franţa, una dintre cele mai importante din calendar, se bucură de o tradiţie uriaşă, la care au contribuit din plin victoriile obţinute de legende ca Jacques Anquetil, Tom Simpson, Eddy Merckx, Raymond Poulidor, Sean Kelly, Miguel Indurain, Laurent Jalabert sau Alberto Contador.

Pentru mulţi, o victorie de etapă aici sau una la general este suficientă pentru a le asigura un sezon reuşit. Pe lângă palmares, cursa contează mult şi prin prisma punctelor UCI puse în joc, care la finalul anului se iau în calcul pentru acordarea licenţelor World Tour. Tocmai de aceea, Paris-Nisa ar trebuie să fie foarte deschisă şi spectaculoasă, aspecte la care va contribui şi faptul că de la start va lipsi un rutier care să o sufoce prin statutul de ultrafavorit.

Traseul

A 73-a ediţie a cursei va debuta cu un prolog, ce revine pe traseu după doi ani. Traseul din Maurepas are doar 6,7 kilometri, nici nu este tehnic, aşa că diferenţele vor fi mici între favoriţii la clasamentul general. O zi mai târziu, tricoul alb cu buline roşii îşi va cunoaşte primul purtător, deoarece o căţărare de categoria a treia e plasată chiar la start, urmând ca finalul să îi aibă ca protagonişti pe sprinteri. Aceştia vor lupta pentru victorie la Contres, acolo unde Greg Henderson s-a impus în 2010, când i-a învins pe Grega Bole şi Jeremy Galland.

Saint-Amand-Montrond şi Saint-Pourçain-sur-Sioule le vor oferi oamenilor rapizi din pluton alte oportunităţi, înainte ca rutierii de general să iasă la rampă într-o etapă a patra ce se anunţă nebună. Pe traseu vor fi plasate nu mai puţin de opt ascensiuni repertoriate, ultima apărând chiar la final. Mai întâi, aceasta va fi o zi favorabilă pentru cicliştii interesaţi de clasamentul căţărătorilor, care le vor face apoi loc favoriţilor la tricoul galben. Aceştia sunt aşteptaţi să dea o bătălie pe cinste odată ce vor ajunge pe Croix de Chaubouret, o căţărare în lungime de zece kilometri, cu pantă medie 6,7%.

Etapa a cincea îi poate reveni fie unui sprinter, fie unui atacant, în vreme ce penultima rundă ar trebui să îi aparţină unei evadări, ale cărei şanse de reuşită vor fi mari, datorită traseului valonat, ca un montagne russe. În fine, etapa finală va readuce în prim-plan tradiţionalul contratimp invididual ce se va termina pe Col d’Eze. Căţărarea în lungime de 9,6 kilometri, cu pantă medie 4,7%, poate duce la diferenţe de zeci de secunde, iar asta înseamnă că ierarhia generală se va juca până în ultima clipă.

Favoriţii

Cum toate numele cu adevărat mari din pluton au decis să meargă în Tirreno-Adriatico, Paris-Nisa va reprezenta o afacere mult mai deschisă. Cu toate acestea, există un rutier care iese mai mult în evidenţă decât ceilalţi. E vorba despre Richie Porte, campionul Australiei la contratimp. Aflat într-o formă foarte bună încă de la startul sezonului, Porte este avantajat şi de traseu, oarecum similar cu cel din 2013, când s-a impus la general. În plus, se va bucura de o echipă foarte solidă, ce îi va avea în componenţă, printre alţii, pe Nicholas Roche şi Geraint Thomas, câştigătorul Turului Algarve.

Un alt ciclist care a impresionat în 2015 e Tejay van Garderen, ocupantul locului secund în Turul Omanului. Sezonul acesta va fi unul foarte important pentru american, care va trebui să arate că a făcut acel salt calitativ ce îi permite să fie socotit un favorit pentru toate cursele pe etape în care participă. Tocmai de aceea, Paris-Nisa va reprezenta un test extrem de important, pe care cel mai bun tânăr din Turul Franţei 2012 nu trebuie să îl rateze.

Anul trecut, Wilco Kelderman a atras atenţia prin evoluţia sa şi prin maturitatea arătată, ce i-au adus un loc şapte în Turul Italiei. Olandezul va fi liderul lui LottoNL-Jumbo şi va fi un candidat serios pentru tricoul galben, la fel ca un alt rutier tânăr, Rafal Majka. Polonezul, câştigător a două etape şi al tricoului alb cu buline roşii în Le Tour 2014, este aşteptat să fie unul dintre cei mai puternici ciclişti pe Croix de Chaubouret, acolo unde poate lua o opţiune importantă la victoria generală.

Oarecum ciudat, Fabio Aru a decis să îşi înceapă stagiunea abia acum, iar asta ridică nişte întrebări cu privire la nivelul său. Italianul în vârstă de 24 de ani, deşi tânăr, e unul dintre cei mai buni căţărători din lume, dar lipsa unor zile de cursă (în ciuda faptului că s-a antrenat mult în această perioadă) e posibil să îl coste. În ceea ce îl mai priveşte pe rutierul Astanei, va fi interesant de văzut ce progrese a făcut la contratimp, în condiţiile în care s-a axat mult pe acesta în timpul iernii.

Câştigător al Criteriului Dauphiné în 2014, Andrew Talansky este un alt ciclist care îşi începe sezonul în Paris-Nisa, iar asta îl face un outsider, dar unul periculos, lucru ce se poate spune şi despre Michal Kwiatkowski, campionul mondial. Movistar nu vine cu un lider clar, ci cu trei rutieri puternici – Beñat Intxausti, Ion Izagirre şi Ruben Fernandez – fără a se putea spune despre vreunul dintre aceştia că face figură de favorit. Primul se pregăteşte pentru Turul Ţării Bascilor, Izagirre nu are constanţă, în vreme ce Ruben Fernandez, chiar dacă a impresionat în Turul Down Under şi Turul Algave, va întâlni aici un pluton de un cu totul alt nivel. Pe de altă parte, Fernandez pare cel mai îndreptăţit om de la Movistar la ierarhia generală.

Când vine vorba despre sprinturi, cel mai puternic în debutul de sezon a fost Alexander Kristoff, norvegianul care a adunat deja patru victorii în 2015. André Greipel se recuperează după câteva probleme de sănătate, dar ar trebui să fie acolo, la fel ca John Degenkolb, compatriotul său. Paris-Nisa va reprezenta un test important pentru Nacer Bouhanni, aşteptat să bifeze primul succes în tricoul lui Cofidis, dar şi pentru Arnaud Démare, liderul lui FDJ la sprinturi în actualul sezon. Alţi protagonişti ar mai trebui să fie Moreno Hofland, Bryan Coquard şi Giacomo Nizzolo, dar supriza s-ar putea să apară de la tânărul italian Niccolo Bonifazio, recent învingător în Gran Premio di Lugano.

Date statistice

– Sean Kelly a obţinut cele mai multe victorii la general, şapte, între 1982 şi 1988

– Franţa conduce în clasamentul naţiunilor, cu 21 de succese

– Eddy Merckx a petrecut cele mai multe zile, 57, în tricoul de lider

– Tot belgianul ocupă primul loc într-un clasament al etapelor câştigate, cu 21 de victorii

– Recordul pentru cele mai multe succese bifate la o singură ediţie îi aparţine lui Freddy Maertens (6 etape) şi a fost stabilit în 1976

– Zece rutieri au condus cursa de la început până la final; ultimul care a reuşit asta a fost Jörg Jaksche, în 2004

– În 20 de ocazii, câştigătorul nu s-a impus în nicio etapă; cel mai recent, asta s-a întâmplat în 2008, cu Davide Rebellin

– În 1959 a avut loc cea mai lungă ediţie, 2033 de kilometri; cea mai scurtă a fost consemnată în 1973, 850 de kilometri

– Cea mai ridicată viteză medie a fost înregistrată în 2010, atunci când a câştigat Alberto Contador: 43,118 km/h

– În 2008 a fost consemnată cea mai mică diferenţă între primul (Davide Rebellin) şi al doilea clasat (Rinaldo Nocentini): trei secunde

– La polul opus, cel mai mare ecart l-a avut Maurice Archambaud, la ediţia din 1939, când l-a învins pe Frans Bonduel, pentru nouă minute şi 33 de secunde

– René Vietto e cel mai tânăr câştigător din istorie, doar 21 de ani în 1935; cel mai vârstnic este Raymond Poulidor, 36 de ani în 1973

– Aşa cum era de aşteptat, Franţa este naţiunea dominantă şi la această ediţie, cu 37 de ciclişti

– În 2015, cel mai tânăr rutier prezent în cursă va fi Nicolo Bonifazio (21 de ani), în vreme ce Greg Henderson va fi cel mai vârstnic (38 de ani)

– La start se vor afla patru foşti câştigători: Tony Martin, Richie Porte, Luis Leon Sanchez şi Bradley Wiggins