Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Strade Bianche 2014

Strade Bianche 2014

Tot ce se putea spune despre superba cursă din Italia s-a spus în cei şapte ani trecuţi de la apariţia acesteia, aşa că acum, înainte de startul celei de-a opta ediţii, mai rămân doar două lucruri de discutat: traseul şi favoriţii. În primul rând, trebuie menţionat că ambele aspecte au trecut prin upgrade-uri importante faţă de sezoanele anterioare, iar asta nu poate fi decât în beneficiul fanilor, care aşteaptă cu nerăbdare o nouă înfruntare între numele mari din pluton, mai ales că rutierilor de clasice li s-au alăturat şi cei de Mari Tururi.

Faţă de anii anteriori, traseul a suferit câteva modificări care nu pot fi trecute cu vederea. Startul nu va mai fi dat din Gaiole in Chianti, ci din San Gimignano, un oraş mic, dar superb, cunoscut pentru arhitectura medievală, iar de acolo se va pleca într-o aventură care va purta plutonul pe celebrele strade bianche ale Toscanei, anul acesta fiind incluse zece porţiuni, cu două mai mult decât în 2013. De altfel, drumurile albe însumează la actuala ediţie peste 40 de kilometri, mai mult de un sfert din lungimea cursei (200 de kilometri).

Dacă primele sectoare vor fi relativ uşoare şi vor servi drept încălzire, nu acelaşi lucru se poate spune despre cele aflate în ultimii 80 de kilometri, când va începe să se facă selecţia. Evident, favorabile pentru un atac ce se poate dovedi câştigător vor fi Colle Pinzuto şi Le Tolfe, dealuri neasfaltate care pot duce la crearea unor diferenţe importante, deoarece de acolo până la final nu mai rămân decât 15, respectiv 12 kilometri. La intrarea în Siena, drumul va urca din nou, panta maximă pe pavatele care vor duce în Piazza del Campo atingând 15%. În cazul în care mai mulţi rutieri ajung acolo, câştigător va fi cel care va lua primul ultimul viraj.

Favoriţii

Anul trecut, Peter Sagan a încheiat pe locul secund, după ce a rămas să îl supravegheze pe Fabian Cancellara, în timp ce colegul său, Moreno Moser, se afla în frunte. Italianul doreşte să se impună din nou, însă slovacul porneşte ca mare favorit, iar un scenariu similar cu cel din 2013, de această dată cu Sagan în prim-plan şi Moser rămas ca variantă de rezervă, pare foarte probabil. Strategia lui Cannondale va fi construită şi în funcţie de forma lui Fabian Cancellara, învingătorul din 2008 şi 2012. Elveţianul se pregăteşte în continuare pentru clasicele pe pavate, dar asta nu înseamnă că nu este motivat să câştige în Siena, mai ales că o a treia victorie aici ar fi sinonimă cu redenumirea unei porţiuni de strade bianche în onoarea sa.

BMC vine cu o echipă puternică, al cărei lider va fi Cadel Evans. Australianul are amintiri plăcute de pe drumurile albe ale Toscanei, după succesul memorabil din etapa a şaptea a Il Giro 2010, iar traseul şi nivelul la care se află în primele luni ale sezonului îl fac automat unul dintre favoriţi la victorie. În ceea ce o priveşte pe Sky, gruparea britanică va miza pe Ian Stannard, primul englez triumfător în Omloop Het Nieuwsblad, şi un nou rezultat bun al acestuia nu e exclus.

În teorie, din cauza lipsei de experienţă, Michal Kwiatkowski va porni sâmbătă ca outsider, însă forma excelentă arătată de polonez în luna februarie (victorii în Mallorca şi Algarve) trebuie să îi pună în gardă pe ceilalţi. La fel ca adversarii de la Cannondale, şi Omega Pharma-Quick Step se va baza pe doi ciclişti, alături de Kwiatkowski fiind columbianul Rigoberto Uran, vice-campionul olimpic de la Londra.

Alţi rutieri care pot emite pretenţii la victorie sau la un loc pe podium sunt Alejandro Valverde, Daniele Bennati, Luca Paolini, Alexandr Kolobnev, Diego Ulissi (care a câştigat recent Gran Premio di Camaiore), Damiano Cunego, Filippo Pozzato, Mauro Finetto sau Tom Dumoulin.

Date statistice

– Fabian Cancellara deţine recordul de victorii în Strade Bianche, două

– Ediţia din acest an este cea mai lungă de la apariţia cursei, 200 de kilometri

– Rusia, Elveţia, Suedia, Kazahstan, Belgia şi Italia sunt ţările care au obţinut cel puţin un succes în Strade Bianche

– Cea mai mare diferenţă dintre primul şi al doilea clasat a fost înregistrată în 2012, atunci când Fabian Cancellara l-a învins pe Maxim Iglinskiy pentru 42 de secunde

Single Post Navigation

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: