Dublu sau nimic: un interviu cu Adam şi Simon Yates
În vârstă de doar 21 de ani, gemenii Yates au decis să facă pasul spre World Tour, după un 2013 de succes, în care Simon a câştigat un titlu mondial pe velodrom, două etape în Tour de l‘Avenir şi o alta în Turul Marii Britanii, iar Adam a terminat pe locul secund în Avenir, devenind primul rutier britanic clasat pe podium acolo după mai mult de trei decenii. În septembrie, cei doi au anunţat că au semnat cu Orica-GreenEdge, o decizie care i-a surprins pe mulţi, deoarece şi Sky a fost foarte interesată de transferul lor.
Ce va urma acum pentru ei? Cantonamentul cu echipa, antrenamente multe şi debutul în plutonul profesionist, care va fi consemnat în februarie 2014. Deşi sunt tineri, să nu fiţi surprinşi dacă Adam şi Simon vor obţine câteva rezultate importante anul viitor, în condiţiile în care vorbim despre doi dintre cei mai talentaţi neo-profesionişti din World Tour. Acestea fiind spuse, vă invit să îi cunoaşteţi mai bine.
| Întrebare | Adam Yates | Simon Yates |
| De ce ai ales ciclismul? | A pornit ca o distracţie pe velodromul din Manchester, învârtindu-ne pe acolo şi râzând, dar după ce am fost captivaţi, nu ne-am mai putut opri. După câţiva ani, am început cu ciclismul pe şosea şi nu ne-am mai uitat înapoi. | Mi-a plăcut să merg pe bicicletă de la o vârstă fragedă, dar niciodată nu m-am gândit că voi ajunge profesionist. Tatăl meu, la rândul lui un ciclist pasionat, a mers să-şi urmărească nişte prieteni pe velodromul din Manchester, iar eu şi Adam, fratele meu, l-am însoţit. A părut a fi ceva distractiv şi amândoi am vrut să încercăm asta. Am făcut o rezervare peste câteva săptămâni, iar de atunci nu m-am mai uitat înapoi. |
| Care este cel mai bun sfat pe care l-ai primit? | Niciodată nu am primit un sfat care să îmi rămână în minte sau despre care să pot spune că a fost “cel mai bun sfat”. De-a lungul anilor, pe măsură ce creşti, întâlneşti oameni de caracter, care îţi dau ponturi şi te îndrumă în direcţia corectă, însă până la urmă încerc să fac ceea ce vreau sau ce simt că este cel mai bun lucru pentru mine. | Părinţii îmi oferă întotdeauna cele mai bune sfaturi. Unul pe care l-am ţinut minte pe parcursul scurtei mele cariere e “Întotdeauna mergi până la capăt, nu renunţa niciodată”, care mi-a fost dat de tatăl meu. |
| Ai vreun rutier preferat? | Acesta ar fi Joaquim Rodriguez; când am început serios ciclismul şi l-am urmărit la televizor, îmi amintesc că am văzut o etapă din Tirreno-Adriatico în urmă cu câţiva ani, iar una dintre etape s-a terminat pe o căţărare abruptă, pe care el a câştigat-o într-o manieră entuziasmantă. De atunci, mi-am propus să câştig curse în stilul acela şi să devin un astfel de ciclist. | Ciclistul meu favorit este Joaquim Rodriguez. Mi-ar plăcea să devin un rutier similar. De asemenea, fiind britanic, nu îl pot uita pe Bradley Wiggins, primul britanic învingător în Turul Franţei, care mă inspiră mult. |
| Ce curse ai vrea să câştigi ca profesionist? | În acest moment, nu am mari obiective, mai întâi trebuie să-mi găsesc locul în pluton înainte de a emite pretenţii, însă în viitor mi-ar plăcea să îmi încerc şansa în Liège–Bastogne–Liège, Flèche Wallonne sau Turul Lombardiei. Apoi, odată ce am progresat, pot ţinti un Mare Tur, dar aşa cum am mai spus, e drum lung până când să mă gândesc la câştigarea unor astfel de curse. | Mi-ar plăcea să mă descurc bine în clasicele din Ardeni şi în Turul Franţei, la care visează orice rutier. Sper că după câţiva ani în care voi creşte în plutonul profesionist, voi găsi cursele potrivite pentru mine, şi mai sper că voi câştiga încrederea colegilor mei, astfel încât să pot face din aceste curse un obiectiv. |
| Care sunt principalele tale atuuri? | Categoric, căţărările. Sunt un rutier cu un fizic mai mic, în jur de 58-59 de kilograme, iar terenul valonat mi se potriveşte în mod natural. Nu mă descurc rău pe cele abrupte, dar în general prefer ascensiunile lungi şi regulate. În ceea ce priveşte punctele slabe, acestea ar fi reprezentate de vânturile laterale. Chiar dacă sunt destul de puternic pe plat, lupta pentru poziţie şi felul cum trebuie să te descurci în pluton se pot dovedi dificile. | Aş spune că sunt un puncheur, şi cum nu cântăresc mult, am o constituţie mică. De asemenea, deoarece am un trecut pe velodrom, sunt destul de rapid. |
| Ai superstiţii? | Nu, chiar deloc. | Nu, sunt de părere că îţi faci singur norocul. |
| Care este cel mai important rezultat de până acum? | Am avut câteva clasări bune sezonul acesta în top 10 în câteva curse mari, dar cum pentru cicliştii sub 23 de ani Tour de l’Avenir este cea mai importantă cursă, trebuie să recunosc că locul secund de acolo este cel mai bun rezultat al meu. A contat mult să îmi trec numele acolo şi să le arăt tuturor ce pot să fac atunci când sunt în formă. Am fost puternic şi în alte curse, dar fie am avut ghinion şi am căzut, fie am fost bolnav în săptămâna premergătoare. În Avenir însă, totul a mers de minune. | Titlul mondial este probabil cel mai important rezultat de până acum, am crescut visând să devin campion mondial în cursa cu adiţiune pe puncte, aşa că acesta e un vis devenit realitate. Pe de altă parte, trebuie să recunosc că şi etapa câştigată în Turul Marii Britanii este un rezultat uriaş. |
| Având în vedere că sunteţi gemeni identici, atunci când unul dintre voi prinde o zi mai bună sau mai slabă, celălalt este influenţat de asta? | Nimic nu se schimbă. Anul acesta, cine a fost mai puternic în curse a fost şi lider, dacă traseul ni s-a potrivit. Până la urmă, tot ce contează este să munceşti şi să dai totul pentru a câştiga. Dacă asta înseamnă că unul dintre noi prinde o zi proastă şi ne putem ajuta, atunci nu e nicio problemă. Un exemplu e etapa a patra din Tour de l’Avenir, care s-a încheiat pe Col de la Madeleine: Simon nu s-a simţit bine, aşa că m-a protejat de vânt pe parcursul zilei, iar au am terminat pe locul trei. Câteva zile mai târziu, şi-a regăsit forma, iar eu l-am ajutat să se impună în două etape. | Nu, deloc. Dacă eşti ciclist, trebuie să te adaptezi diferitelor situaţii cu care te poţi confrunta în timpul unei curse. Aşadar, chiar dacă îmi doresc ca fratele meu să aibă o evoluţie foarte bună, nu sunt influenţat de felul cum se simte. |
Cafe Roubaix 