Concluzii după Vuelta
Aşa arată clasamentul general final al Turului Spaniei, cursă care s-a remarcat prin spectacol, dramatism, tensiune şi un învingător-surpriză: Chris Horner.
Ciclistul echipei RadioShack-Leopard, despre care nu s-a vorbit la start ca fiind unul dintre favoriţi, a avut o evoluţie ireproşabilă, fără o singură zi slabă, şi-a dominat adversarii pe munte şi a ajuns la Madrid cu tricoul roşu, după o luptă cu Vincenzo Nibali, care va fi ţinută minte peste ani. Astfel, Horner a devenit primul rutier american triumfător în Vuelta, la vârsta de aproape 42 de ani, un record în acest sport.
Gazdele sperau la un succes al unui spaniol, însă au fost nevoite la final să se mulţumească cu ultimul loc de pe podium, ocupat de Alejandro Valverde, şi cu cele trei victorii de etapă obţinute de Joaquim Rodriguez şi Daniel Moreno. În rest, Vuelta a mai consemnat primul succes stagional pentru Philippe Gilbert, campionul mondial, o înfruntare la contratimp între Fabian Cancellara şi Tony Martin, dar şi apariţia unor rutieri tineri, care au început să îşi facă un nume. Aşadar, care sunt concluziile după cea de-a 68-a ediţie a Turului Spaniei?
– Chris Horner s-a prezentat cu un obiectiv clar la startul Turului Spaniei: câştigarea Turului Spaniei. Nici secundele pierdute la Fisterra, nici diferenţele mari create la contratimp şi nici neîncrederea cu care a fost privit de adversari şi jurnalişti nu l-au deranjat pe ciclistul de peste ocean, acesta respectându-şi planul până la finalul de la Madrid, acolo unde a devenit primul american învingător în Vuelta, dar şi cel mai vârstnic câştigător al unui Mare Tur, la 41 de ani şi 326 de zile. Pe lângă triumful memorabil, veteranul lui RadioShack-Leopard merită apreciat şi pentru spectacolul oferit pe munte, fără de care Turul Spaniei nu ar mai fi avut atât de multă savoare. Cu siguranţă, Chris Horner are garantat pentru totdeauna un loc în istoria ciclismului, rămâne de văzut care va fi acesta peste ani.
– Vincenzo Nibali a jucat la două capete în ultimele săptămâni: a vrut să se impună în Vuelta, dar şi să îşi construiască forma pentru Campionatele Mondiale din Toscana. Primul obiectiv a fost ratat, diferenţa faţă de ceea ce a arătat în Giro fiind mare. Dacă va câştiga tricoul curcubeu, atunci evoluţia mai slabă din Vuelta, concretizată într-un loc secund, va fi uitată. În caz contrar, Nibali poate considera că a ratat a doua jumătate a sezonului şi va trebui să se gândească serios la ce are de schimbat pentru 2014, când va participa în Turul Franţei cu obiectivul declarat de a lua tricoul galben.
– Alejandro Valverde şi Joaquim Rodriguez au terminat pe locurile trei, respectiv patru, parcursul lor în Turul Spaniei fiind afectat şi de oboseala acumulată în timpul Turului Franţei, de care nu au scăpat, în ciuda pauzei luate la finalul lunii iulie. Totuşi, cei doi reprezentanţi ai gazdelor pot vedea şi o parte bună după ceea ce s-a întâmplat în ultima vreme: la forma pe care au arătat-o, într-o evidentă creştere, Valverde şi Rodriguez vor fi doi dintre favoriţi la Campionatele Mondiale de la Florenţa. Singurul lucru care trebuie stabilit este cine va fi liderul echipei, astfel încât să fie evitate polemicile din anii anteriori.
– Franţa are un viitor superb în ciclism: Warren Barguil, Thibaut Pinot, Kenny Elissonde, Alexandre Geniez şi Nicolas Edet s-au făcut cu toţii remarcaţi în Vuelta şi promit să nu se oprească aici. De sezoane bune, francezii se află în căutarea gloriei pierdute, iar ceea ce s-a întâmplat în Turul Spaniei (patru victorii de etapă, un top zece la general şi tricoul de cel mai bun căţărător) le oferă semne încurajatoare pentru anii următori. De altfel, la cum merg lucrurile, nu ar fi deloc exclus ca un top trei la general într-un Mare Tur să vină în cel mult doi ani.
– Francezii nu au fost singurii tineri care au impresionat. Din cauza luptei intense pentru tricoul roşu, rezultatul bun al lui Dominik Nerz a trecut aproape neobservat. Ciclistul în vârstă de 24 de ani este la momentul actual cel mai bun german în cursele pe etape, locul 14 ocupat în Vuelta reprezentând o confirmare în acest sens. Fost campion naţional la tineret (victorie obţinută în faţa lui John Degenkolb), Nerz începe să îşi arate potenţialul, iar dacă BMC îi va acorda mai multă încredere şi îl va face liderul echipei în câteva curse din sezonul următor, mai mult cu sigur nu va fi dezamăgită de ceea ce va face rutierul originar din Baden-Württemberg.
– Nicholas Roche şi-a împlinit un mai vechi vis, acela de a termina un Mare Tur în top cinci. Ca o coincidenţă, această clasare a venit în singura cursă majoră în care tatăl său nu a impresionat vreodată. Deşi pe finalul Vueltei nu a mai fost atât de proaspăt pe munte, per total, Roche a avut o evoluţie solidă în cele trei săptămâni petrecute în Spania. Prin asta, i-a arătat lui Bjarne Riis că nu a greşit când i-a oferit un contract, dar şi-a şi câştigat o mai mare libertate pentru 2014, mai ales că punctele lui Alberto Contador nu vor conta decât începând cu finalul verii.
– Atât de dificil este traseul cursei pe şosea de la Campionatele Mondiale, încât nu există un favorit clar la câştigarea tricoului curcubeu, impresia generală fiind că lista pretendenţilor e lungă, cu cel puţin 15 rutieri care se pot impune la Florenţa. Deşi acolo vor fi 53 de kilometri de căţărări (aproape o cincime din distanţa totală a cursei), după ce am văzut în Vuelta, înclin să îl creditez pe Fabian Cancellara cu şanse mari la medalia de aur. Elveţianul a impresionat prin trena dusă pentru Chris Horner în etapele montane din Turul Spaniei, se află într-o formă fizică excelentă, iar atunci când îşi fixează un obiectiv, face asta doar dacă e conştient că are cu adevărat şanse să îl îndeplinească. Tocmai de aceea, finalul lunii septembrie îl poate găsi în posesia tricoului curcubeu, o performanţă pe care au mai reuşit-o doar trei elveţieni în trecut.
– Chiar dacă şi-a adjudecat clasamentul pe echipe şi a urcat pe podiumul de premiere la Madrid, Euskaltel a dezamăgit la ultimul Mare Tur din istorie, pe care l-a încheiat fără o victorie de etapă sau un tricou distinctiv. În afară de gruparea bască, pe lista celor care au mers sub aşteptări în Vuelta se mai află Rigoberto Uran, Sergio Henao, Carlos Betancur, Rafal Majka şi Tyler Farrar, cu toţii ratând în cursa din Peninsula Iberică ocazii importante de a ieşi în evidenţă.
Cafe Roubaix 