Cafe Roubaix

Turul Qatarului 2013 – încălzirea pentru pavate

Mulţi sunt de părere că Turul Qatarului nu spune nimic şi reprezintă doar o competiţie de umplutură, născută din dorinţa şeicilor de a fi prezenţi şi în ciclism, un sport care le asigură o vizibilitate imensă. Însă lucrurile nu stau chiar aşa: o scurtă privire asupra rutierilor care şi-au anunţat participarea duce cu gândul la clasicele pe pavate, şi nu la o simplă cursă cu un profil plat, perfect pentru sprinteri.

Fabian Cancellara, Juan Antonio Flecha, John Degenkolb, Taylor Phinney, Edvald Boasson Hagen, Geraint Thomas, Heinrich Haussler şi Matti Breschel sunt doar câţiva dintre rutierii importanţi care formează o listă de start impresionantă, similară cu cea din Turul Flandrei şi Paris-Roubaix. Atraşi de temperaturile ridicate din Orientul Mijlociu, dar şi de vântul puternic, care aminteşte de cursele de o zi din Belgia şi Franţa, toţi cei de mai sus văd în Turul Qatarului încălzirea perfectă pentru clasice, un rendez-vous ce nu trebuie ratat.

Oricât de ciudat ar părea pentru o competiţie care nu are nici măcar o căţărare sau o porţiune de piatră cubică, Turul Qatarului se anunţă extrem de interesant şi spectaculos, deoarece va oferi câteva indicii privind forma actorilor principali din clasicele pe pavate de peste o lună şi jumătate. Deşi cinci dintre cele şase etape sunt în linie (una va consta într-un contratimp pe echipe), nu ar trebuie să mire pe nimeni dacă doar două sau trei dintre acestea se vor termina cu un sprint masiv, în condiţiile în care vântul şi penele de cauciuc sunt aşteptate să îşi pună serios amprenta asupra cursei.

Un singur rutier important lipseşte de la start, Tom Boonen, nimeni altul decât deţinătorul recordului de victorii în Turul Qatarului. Chinuit de probleme de sănătate în ultimele săptămâni, belgianul a fost obligat să îşi amâne debutul în noul sezon, urmând să participe în Turul Omanului, la jumătatea lui februarie. Cât de mult vor conta cele şase zile pierdute de Boonen, care şi-a construit aproape mereu pregătirea de primăvară cu ajutorul Turului Qatarului, vom afla la finalul lunii martie.

Efectul “Rasmussen”

Într-o conferinţă de presă oarecum ciudată, ce a dat senzaţia că a fost foarte bine regizată de cei care au fost şi actori, Michael Rasmussen a recunoscut că s-a dopat între 1998 şi 2010. Asta înseamnă că danezul a început devreme, când încă era în mountain bike, şi s-a oprit imediat cum a ajuns la Christina Watches. De două ori cel mai bun căţărător al Turului Franţei, Rasmussen şi-a mai anunţat retragerea din activitate şi s-a arătat dispus să colaboreze cu autorităţile anti-doping pentru a le oferi toate detaliile pe care le cunoaşte.

În timpul conferinţei, fostul ciclist nu a spus prea multe lucruri concrete, însă mai interesant va fi ce va ajunge la urechile membrilor Federaţiei Daneze de Ciclism, cu care presa speculează că Michael Rasmussen ar fi vorbit deja. Cel mai probabil, el va primi o suspendare de doi ani (după care se va întoarce la Christina Watches ca director sportiv), şi va renunţa la procesul pe care i l-a intentat lui Rabobank pentru că l-a scos din Turul Franţei 2007 în timp ce era lider.

Totuşi, la fel ca în cazul lui Lance Armstrong, Rasmussen nu va mai fi personajul principal, acest statut urmând să le revină unor ciclişti retraşi sau aflaţi în continuare în activitate. De acum înainte, este foarte posibil ca pentru foştii colegi pe care i-a avut danezul la CSC şi Rabobank să urmeze multe nopţi nedormite.

Cine se va afla în lumina reflectoarelor în următoarele luni?

– Michael Boogerd – fostul câştigător din Amstel Gold Race a negat mereu că s-ar fi dopat, însă numele său apare şi în mărturia austriacului Bernhard Kohl, din dosarul “Human Plasma”, celebra clinică vieneză care administra transfuzii sangvine

– Denis Menchov – idem şi în cazul rusului. În plus, se pare că şi Levi Leipheimer, în declaraţiile pe care le-a dat pentru USADA, ar fi menţionat prezenţa lui Menchov la Viena.

– Nicki Sørensen – potrivit Ekstra Bladet, fostul campion naţional al Danemarcei ar fi apelat la susbstanţe dopante, lucru care ar fi fost confirmat deja de Michael Rasmussen în faţa Federaţiei Daneze.

– Bjarne Riis – de parcă dezvăluirile lui Tyler Hamilton nu erau de ajuns, managerul lui Saxo-Tinkoff mai are acum o problemă pe cap. Este foarte posibil ca finalul anchetei care va fi deschisă în Danemarca să coincidă cu retragerea (forţată) a lui Riis din ciclism.

– Alberto Contador – situaţia e diferită aici, dar faptele rămân: în Turul Franţei din 2007, spaniolul (aflat pe atunci la Discovery Channel) a fost singurul om care s-a ţinut de Michael Rasmussen pe munţi, iar sprinturile dintre cei doi pe Plateau de Beille au devenit memorabile. Conform aceluiaşi site Ekstra Bladet, danezul ar fi mărturisit că la ediţia din acel an s-a dopat intens, recurgând la cinci pungi de sânge, 100 000 de unităţi de eritropoetină, cortizon şi hormoni umani de creştere.

Dezvălurile lui Michael Rasmussen vor deschide calea altor mărturisiri în următoarele luni, din partea unor rutieri care vor simţi remuşcări sau vor încerca să salveze cât de cât situaţia în care se află (sunt pregătit să pariez că cei mai mulţi vor veni din Belgia şi Olanda). În acelaşi timp, vor mai da ciclismul înapoi cu câţiva ani. Da, sportul are o putere fantastică de regenerare, dar după loviturile pe care le va primi în 2013, ceva îmi spune că perioada de doi ani despre care vorbea Marcel Kittel aici s-ar putea dubla.