Cafe Roubaix

Turul Franţei – etapa a lll-a

O nouă mini-clasică îi aşteaptă pe rutieri marţi, atunci când nu mai puţin de patru căţărări scurte, dar grele, sunt îngrămădite în ultimii 17 kilometri. Tocmai de aceea, este foarte posibil ca acei kilometri să fie cei mai intenşi şi tensionaţi de până acum la actuala ediţie a Marii Bucle. Nu numai că multe echipe vânează un succes de etapă, dar scenariile sunt numeroase şi variate, astfel încât e greu de spus cu exactitate cum ar putea arăta cursa.

Pe de altă parte, indiferent de cum s-ar desfăşura lucrurile, e foarte posibil ca deznodământul să fie acelaşi ca la Seraing, acolo unde Peter Sagan a terminat învingător. Pe zi ce trece, slovacul începe să se obişnuiască cu rigorile Turului Franţei şi mai face un pas spre câştigarea tricoului verde, pe care îl poate obţine acum şi numai prin clasări bune, fără a mai bifa vreun succes. Evident, o nouă victorie nu este de lepădat şi cu siguranţă Sagan va încerca să se impună la Boulogne-sur-Mer, acolo unde plutonul va reveni după 11 ani.

Dacă se va ajunge într-un grup relativ numeros la poalele ultimei căţărări de categoria a patra, esenţial va fi plasamentul. Asta i-a lipsit lui Philippe Gilebrt duminică, atunci când a terminat doar pe locul patru, deoarece nu a început ascensiunea din fruntea plutonului. Toată lumea aşteaptă un duel între el şi Sagan, iar Boulevard Eurvin, cu a sa pantă medie de 7,4%, ar trebui să ofere decorul ideal pentru o luptă memorabilă. Nu este exclus ca mişcările să apară mult mai devreme, pe unul dintre celelalte dealuri, cum nu este exclus nici un nou atac din partea lui Fabian Cancellara. Elveţianul ar putea fi încă o dată reperul pentru puncheuri, care şi-ar putea face planurile în funcţie de strategia acestuia.

Ar mai fi ceva: în 2001, Erik Zabel s-a impus atât la Seraing, cât şi la Boulogne-sur-Mer, iar la finalul Turului Franţei a câştigat tricoul verde. Să urmeze Peter Sagan traseul germanului 11 ani mai târziu?

Cavendish, imperial

“Dacă voi obţine victorii în Turul Franţei, acestea vor fi diferite”, spunea Mark Cavendish cu câteva zile înainte de startul de la Liège. Practic, britanicul admitea că situaţia lui s-a schimbat mult la această ediţie a Turului faţă de sezoanele anterioare şi chiar lăsa de înţeles că exista posibilitatea să părăsească Marea Buclă fără niciun succes, o situaţia cu care nu se mai întâlnise din 2007.

Mark Cavendish a avut şi nu a avut dreptate cu ceea ce a declarat; în primul rând, victoria obţinută la Tournai a venit într-o etapă de plat şi nu într-una valonată, aşa cum mulţi credeau că s-ar putea întâmpla după transformarea recentă a britanicului şi rezultatul din Ster ZLM Toer. Pe de altă parte, diferenţa faţă de majoritatea succeselor bifate în anii anteriori în Turul Franţei a fost că Mark Cavendish nu a mai avut un “trenuleţ”. În schimb, a preferat să facă ceea ce făceau rivalii săi până acum, şi anume, să îi ia roata principalului adversar.

La fel ca la Copenhaga, actualul rutier al echipei Sky a luat totul pe cont propriu şi şi-a calculat perfect strategia pentru final: l-a dat la o parte pe Sagan, după care s-a plasat în roata lui André Greipel, conştient că germanul este cel mai puternic oponent al său. Apoi a sprintat incredibil şi a obţinut una dintre cele mai memorabile victorii ale carierei, comparabilă cu cea de la Cap Fréhel, la ediţia precedentă a Turului Franţei. Odată cu acest succes, al 21-lea în Maea Buclă, Cavendish le-a transmis adversarilor că trebuie luat în seamă indiferent de circumstanţe. Rămâne de văzut care va fi replica acestora.

Turul Franţei – etapa a ll-a

Vreme de două zile, contratimpiştii şi puncheurii s-au aflat în prim-plan, dar luni le vor lăsa locul sprinterilor, care au avut de aşteptat ceva mai mult decât de obicei pentru a ieşi la rampă. Nu sunt multe de spus despre etapa a doua, care va purta plutonul între Visé şi Tournai, localitate unde Turul Franţei va sosi pentru prima oară în ultimii 48 de ani. Dacă atunci s-a impus un belgian, Guido Reybrouck, gazdele nu pot spera şi acum la o victorie a unui favorit, cel mai “belgian” sprinter important prezent în pluton fiind americanul Tyler Farrar, care locuieşte de mulţi ani la Gent.

Cum pe traseu este plasată o singură căţărare de categoria a patra, singurul punct de interes al zilei va fi finişul din Tournai, acolo unde se anunţă o luptă de zile mari, cum Turul Franţei nu a mai avut la sprint de peste un deceniu, când Mario Cipollini, Erik Zabel, Stuart O’Grady, Tom Steels, Jaan Kirsipuu sau Robbie McEwen ofereau un show pe cinste, de neuitat. Acum, actorii sunt alţii – Mark Cavendish, Matthew Goss, André Greipel (podiumul de la Copenhaga), Marcel Kittel, Tyler Farrar şi Alessandro Petacchi.

Traseul pe final nu este neapărat uşor: ultimul viraj apare cu 400 de metri înainte de sosire, în timp ce linia dreaptă are şapte metri lăţime şi s-ar putea dovedi neîncăpătoare pentru pretendenţii la victorie. Etapa de la Tournai va arăta şi care e nivelul lui Mark Cavendish, după ce acesta a slăbit mai multe kilograme în lunile mai şi iunie. Personal, mă aştept ca britanicul să nu câştige, dar nu doar din cauza greutăţii sale, ci şi a faptului că Sky nu este HTC-Highroad. În schimb, mizez pe o victorie germană, deoarece Greipel şi Kittel par a fi cei mai în formă sprinteri ai momentului.

Sagan a confirmat pronosticurile

Nicio surpriză în ceea ce priveşte câştigătorul etapei întâi a Turului Franţei. Surpriza a fost oferită însă de numele rutierului care a atacat pe ultima căţărare a zilei. Toată lumea vorbea despre Philippe Gilbert, Cadel Evans, Alejandro Valverde, Peter Sagan sau Simon Gerrans, dar cel care a accelerat pe Côte de Seraing a fost Fabian Cancellara, liderul clasamentului general.

Profitând de faptul că nimeni din pluton nu avea de gând să facă o mişcare şi că toţi se supravegheau, dar şi că terenul era unul pe placul său (cu porţiuni cu piatră cubică), “Spartacus” a atacat cu un kilometru şi jumătate înainte de sosire, lăsându-i pe mulţi fără replică. Singurii care au răspuns la acţiunea sa au fost Sagan şi Edvald Boasson Hagen, însă niciunul dintre aceştia nu a dus trena, astfel încât responsabilitatea a picat din nou pe Cancellara, aşa cum s-a mai întâmplat de multe ori în acest sezon.

În aceste condiţii, Sagan s-a aflat faţă în faţă cu poarta goală şi nu a ratat, confirmând aşteptările puse în el şi potenţialul pe care îl are. La numai 22 de ani, autor a 13 victorii doar în prima jumătate a sezonului, rutierul lui Liquigas a devenit primul slovac învingător într-o etapă din Marea Buclă. Nu a fost un succes cu panaş, dar acest lucru contează foarte puţin, importantă fiind doar realizarea de duminică. De asemenea, odată cu victoria de la Seraing, Peter Sagan şi-a depus candidatura la câştigarea tricoului verde.

În ceea ce îl priveşte pe Fabian Cancellara, deşi acesta a fost învins, se poate consola cu a 23-a zi în tricoul galben şi cu faptul că a primit din nou aprecierile şi respectul fanilor pentru spectacolul pe care l-a oferit. Adevărul este că având în vedere filosofia sa, “cea mai bună apărare este atacul”, lucrurile nu aveau cum să stea altfel. Stau însă şi mă întreb ce se va întâmpla în ziua în care elveţianul, nemulţumit de reacţia celorlalţi, va înceta să mai ducă trena. Cred că pentru mulţi va fi un moment dramatic, care îi va prinde descoperiţi, fără nicio soluţie.