Turul Franţei – etapa a X-a
Miercuri, în Marea Buclă îşi va face debutul Col du Grand Colombier, o căţărare despre care Jean-François Pescheux, directorul tehnic al cursei, a spus că este cea mai dificilă din Hexagon. În lungime de 17,4 kilometri şi cu pantă medie 7,1%, aceasta e cunoscută de puţin rutieri, chiar dacă a apărut şi în cea mai recentă ediţie a Criteriului Dauphiné. Mai familiară le este unor oameni ca Thibaut Pinot, Rein Taaramäe, David Moncoutié sau Pierre Rolland, care o ştiu bine din Tour de l’Ain, acolo unde a figurat de mai multe ori ca finiş de etapă.
Singura problemă ar fi că organizatorii au plasat-o cu exact 43 de kilometri înainte de sosire, un motiv suficient pentru ca unii dintre cicliştii de clasament general să nu fie interesaţi de un atac, mai dacă Sky va controla plutonul cu aceeaşi mână de fier din zilele precedente. În plus, conform lui Laurent Jalabert, adversarii lui Wiggins stau prost cu moralul după ce s-a întâmplat în etapele din prima parte a cursei şi niciunul nu este dispus să îşi asume riscuri pe o ascensiune care se termină destul de departe de final.
Totuşi, un scenariu ar fi plauzibil, dar acesta depinde de cum va arăta Sky pe Grand Colombier: dacă Bradley Wiggins va avea acolo nu mai mult de doi colegi, Cadel Evans sau Vincenzo Nibali ar putea ataca pe ultimele sute de metri, unde panta atinge 12%, în ideea de a-i lua 10-15 secunde britanicului şi de a forţa pe coborâre. Cum cei doi sunt cei mai buni coborâtori dintre favoriţi, ar putea forma o alianţă al cărei scop să fie distanţarea purtătorului tricoului galben.
După Col du Grand Colombier, pe ciclişti îi vor aştepta Col de Richemond (categoria a treia) şi o nouă coborâre destul de lungă, etapa urmând să se încheie cu o scurtă porţiune în urcare, perfectă pentru a condimenta sosirea şi a oferi o frumoasă luptă pentru victorie, în cazul în care acolo va ajunge un mic grup. Nu ştiu de ce, dar ceva îmi spune că va fi etapa cu cele mai multe artificii de până acum. Ce formă şi ce culoare vor avea acestea, rămâne de văzut.
PS: pe tot parcursul actualului sezon, Tim Kerrison, omul care s-a ocupat de pregătirea fizică a rutierilor lui Sky, le-a cerut acestora un lucru: să preia cât mai repede poziţia de lider al unei curse pe etape, pentru a-i urmări cum apără tricoul galben, cât de mult efort depun, dar şi pentru a-i ajuta pe ciclişti să se adapteze fără probleme la o astfel de situaţie. Richie Porte (Turul Algarve), Michael Rogers (Turul Bavariei) şi Bradley Wiggins (Paris-Nisa, Turul Romandiei şi Criteriul Dauphiné) au făcut exact ce li s-a cerut. În următoarele două săptămâni vom afla cât de mult i-au ajutat toate aceste “antrenamente”.
Cafe Roubaix 
Şi iată că încep să apară şi acuzaţiile de dopaj la adresa celor de la Sky…
Sunt foarte curios cum vor rezista aceştia în a doua parte a turului, în condiţiile în care Froome, Porte şi Rogers ar trebui să fie sleiţi de puteri (cel puţin în mod logic). Mai mult, astăzi încă un as a fost aruncat în joc: surprinzătorul Boasson Hagen. Câte resurse mai au oamenii aştia?
Era logic sa se intample asta, foarte rar o echipa sau un ciclist care domina o cursa scapa de suspiciuni. Problema principala este ca au inceput colaborarea cu Geert Leinders, iar asta arunca o umbra asupra muncii depuse pana acum. Ceva imi spune ca vor avea resurse si pentru ultima saptamana (totusi, nu degeaba i-a antrenat Tim Kerrison pentru astfel de situatii), desi s-ar putea sa nici nu mai aiba nevoie de o noua demonstratie de forta, in conditiile in care adversarii par ca se resemneaza.