Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Archive for the month “mai, 2012”

Viitorul lui Phinney arată excelent

Taylor Phinney a demonstrat potenţialul uriaş pe care îl are şi a câştigat contratimpul individual din ziua inaugurală a Turului Italiei. Rutierul lui BMC a mers excelent pe străzile din Herning, a luat excelent fiecare viraj, a accelerat perfect imediat cum a ieşit de acolo şi nu le-a dat nicio şansă adversarilor, pe care i-a învins categoric. Fost campion mondial de tineret la contratimp, Phinney a obţinut succesul la care visa de acum şase luni şi despre care a declarat în mai multe rânduri că îi poate schimba cariera.

Victoria de sâmbătă este a noua înregistrată de un rutier american în Il Giro, după cele aduse de Ron Kiefel (1985), Greg LeMond (1986), Andy Hampsten (1988), Tyler Hamilton (2002), Fred Rodriguez (2004), David Zabriskie (2005, 2008) şi Tyler Farrar (2010). Totodată, el a devenit cel dintâi ciclist din Statele Unite, de la Christian Vandevelde, în 2008, care a îmbrăcat tricoul roz (primul purtător al tunicii distinctive a fost Andy Hampsten, în 1988). Pentru performanţa sa impresionantă, Taylor Phinney a fost felicitat şi de Lance Armstrong, care a postat un scurt mesaj pe contul personal de Twitter. Cei doi sunt cunoştinţe vechi, de pe vremea când actualul lider din Corsa Rosa evolua în culorile echipei Trek-Livestrong (2008-2010).

Cum niciun sprinter nu a încheiat etapa întâi până în 20 de secunde diferenţă, rutierul de pestea ocean este sigur de faptul că îşi va păstra poziţia şi după ziua de duminică, asta dacă va veni în acelaşi timp cu învingătorul. Un vis devenit realitate pentru ciclistul în vârstă de numai 21 de ani, care a dedicat victoria familiei şi celor ce i-au fost alături (în special, Max Sciandri). Acum, tot ce va veni în viitoarele săptămâni va reprezenta un bonus pentru Phinney, care a arătat sâmbătă după-amiază că va fi unul dintre rutierii importanţi ai deceniului următor.

PS: la conferinţa de presă, americanul a fost întrebat dacă este noul “Lance Armstrong”. Ce a răspuns? “Nu, sunt primul Taylor Phinney”.

Gianni Savio: “Androni va miza pe trei oameni”

Androni Giocattoli-Venezuela va fi una dintre echipele de urmărit în Turul Italiei, trupa de sud-americani a lui Gianni Savio fiind sinonimă cu spectacolul. Campioană naţională în ultimele două sezoane, Androni va încerca să se facă remarcată şi la ediţia din acest an a Il Giro şi are toate şansele să reuşească, deoarece rutierii formaţiei peninsulare se pricep de minune la un lucru: să atace în clipa în care plutonul ajunge pe munte.

Cu Jose Rujano, Jose Serpa şi Emanuele Sella în echipă, Androni-Venezuela are mai multe variante pentru clasamentul general, dar şi la victorie în etapele dificile din a doua parte a cursei. Mai multe despre obiectivele grupării italiene, traseul din Il Giro şi transferul lui Franco Pellizotti, în următorul interviu, pe care Gianni Savio l-a acordat pentru Cafe Roubaix cu o zi înainte de startul din Danemarca.

– Domnule Savio, care este principalul obiectiv al lui Androni-Venezuela în Giro?

În primul rând, dorim să onorăm cursă, la fel ca în trecut. Evident, marele obiectiv e podiumul, dar şi un succes de etapă. Îl avem pe Fabio Felline, care este un rutier tânăr, însă capabil să se impună într-o rundă. Pentru podiumul de la general vom merge pe Jose Rujano, dar ţintim şi un alt loc între primii zece, prin Jose Serpa, care se află într-o formă bună. Liderul nostru este Rujano, însă alţi doi oameni vor beneficia de libertate totală: Serpa şi Emanuele Sella.

– Vă gândiţi şi la tricoul albastru?

Momentan mă gândesc că trebuie să trecem cu bine peste primele trei zile, care sunt foarte dificile. Traseul este complet plat, iar pentru o echipă de căţătărori nu e deloc uşor să ajungă la final cu plutonul. Principala problemă în aceste etape din Danemarca o reprezintă vântul; dacă vom scăpa cu bine de acolo, vom ieşi la atac în ultima săptămână.

– Este Jose Rujano într-o formă mai bună decât era anul trecut, înainte de startul Turului Italiei?

Da, pregătirea lui a mers bine şi înregistrează progrese de la o zi la alta.

– Un alt om important al echipei e Roberto Ferrari. Ce aşteptări aveţi de la el?

Sper să îl văd pe podium la finalul unor etape de plat. Va fi dificil să obţină o victorie, deoarece în cursă se află cei mai buni sprinteri din lume – Cavendish, Goss sau Hushovd – iar acestea sunt doar câteva exemple. Vom încerca să bifăm un succes cu el, dar va fi greu. Oricum, sunt convins că va aduce rezultate bune.

– Aţi spus mai devreme că trei oameni vor avea libertate totală: Jose Rujano, Jose Serpa şi Emanuele Sella. În aceste condiţii, va încerca Androni-Venezuela să termine pe primul loc în ierarhia pe echipe?

Categoric, reprezintă una dintre ţintele noastre. Nu trebuie să uităm că în actualul sezon am încheiat mereu pe podiumul acestui clasament în toate cursele pe etape în care am participat. Ne-am impus în Turul San Luis, am continuat în Malaezia, iar în Taiwan am terminat pe doi, după naţionala Japoniei. Apoi, în Settimana internazionale di Coppi e Bartali, ne-a devansat doar Acqua & Sapone, după care în Turul Trentino am fost din nou primii, înaintea unor echipe de World Tour, precum Astana, Lampre sau Liquigas.

– Ce părere aveţi despre traseul Turului Italiei? Cum arată în comparaţie cu ediţia precedentă?

Este mai uşor anul acesta, dar totul va depinde numai de ciclişti, deoarece e posibil să avem o cursă mai dificilă, chiar dacă traseul nu este atât de greu. Un cuvânt important de spus vor avea rutierii, prin strategia aleasă.

– Credeţi că prima parte a cursei poate influenţa serios clasamentul general?

Dacă îţi mai aminteşti, acum doi ani, una dintre etape s-a încheiat la L’Aquila şi aproximativ 60 de oameni au evadat. Atunci, Androni Giocattoli a salvat Il Giro. I-am pus pe toţi rutierii mei să ducă trena în urma evadaţilor, deşi aveam un om în faţă; dacă nu aş fi făcut asta, cursa era terminată. Este un exemplu pentru a arăta cât de deosebit e ciclismul, pentru că oricând se poate întâmpla ceva.

– Aşadar, totul se joacă în ultima săptămână.

Normal. Totuşi, până acolo mă aştept ca şi etapa cu Cervinia să aibă un rol important în ierarhia finală. Tocmai de aceea am fost şi am inspectat-o. Cred că cea mai importantă etapă va fi Stelvio. Tricoul roz se va juca acolo şi sunt convins că Rujano se va descurca bine, mai ales datorită altitudinii.

– În opinia dumneavoastră, cine sunt principalii favoriţi?

Ivan Basso, Damiano Cunego, ambii foşti câştigători ai cursei, şi Michele Scarponi, pe care îmi doresc să îl văd triumfând. A fost ciclistul nostru şi eu i-am relansat cariera. În urmă cu patru ani, când a avut acele probleme, nimeni nu l-a dorit. Toate echipele l-au refuzat, pe motiv că le afectează imaginea, deoarece a fost implicat în “Operaţiunea Puerto”. Dar apoi a câştigat etape în Giro, a terminat pe patru şi s-a impus în Tirreno-Adriatico. După doar doi ani, toate formaţiile îl doreau. Asta m-a amuzat, deoarece era acelaşi om ca în urmă cu patru ani. Însă asta este viaţa şi am acceptat totul aşa cum a fost. Sunt prieten cu Michele Scarponi, ţinem legătură şi mi-aş dori să câştige, dacă noi nu vom avea posibilitatea de a învinge, prin Jose Serpa sau Jose Rujano.

– Într-o situaţie asemănătoare se află şi Franco Pellizotti, căruia i-aţi oferit un contract.

Sunt foarte fericit, din două motive: am prelungit contractul cu principalul nostru sponsor, Mario Androni, patronul lui Androni Giocattoli. Apoi, l-am luat pe Franco Pellizotti, care este un rutier şi un om foarte bun. Cazul lui a fost ciudat: deşi Tribunalul pentru Arbitraj Sportiv l-a suspendat, el a fost achitat înainte de Tribunalul Naţional din Roma, cunoscut pentru severitatea sa. Nu pun la îndoială paşaportul biologic, care pentru mine este un lucru foarte bun şi important. Însă în cazul lui Franco Pellizotti cred că s-a petrecut ceva ciudat.

– Mulţi nu s-au arătat de acord cu faptul că i-aţi oferit un contract.

Noi suntem foarte drastici în lupta împotriva dopajului. Avem o regulă care prevede că un rutier depistat pozitiv trebuie să plătească o amendă egală cu valoarea contractului său. În plus, avem o clauză specială pentru Giro: dacă un ciclist este prins, atunci e obligat să plătească 100 000 de euro. Am luat toate aceste măsuri pentru a ne proteja echipa. Mai mult, rutierii nu au voie să părăsească hotelul în timpul cursei şi au semnat cu toţii aceste documente, pe care le-am pus la punct împreună cu avocatul meu. Pe de altă parte, sunt de părere că un om care greşeşte, fie în sport sau în viaţă, merită o a doua şansă. De aceea le-am întins mâna lui Scarponi, Emanuele Sella şi Franco Pellizotti.  Aşa mi se pare normal.

– Şi care va fi programul lui Pellizotti în 2012?

Pentru început, va merge în Circuit de Lorraine, apoi va participa în Trofeo Melinda, GP Gippingen, Route du Sud şi la Campionatele Naţionale. La finalul lunii iulie, va putea fi văzut în Circuito de Getxo şi Turul Burgosului, iar toamna le va fi rezervată clasicelor din Italia.

Il Giro 2012 – etapa l

8,7 kilometri va avea contratimpul individual din ziua inaugurală a Turului Italiei, care va pleca pentru a zecea oară în istorie din afara ţării. Traseul plat are nu mai puţin de 17 viraje, ceea ce înseamnă că nu este un contratimp pentru posesorii unui “motor puternic”, ce au nevoie de mulţi kilometri pentru a începe să funcţioneze la capacitate maximă. În schimb, profilul li se potriveşte rutierilor explozivi, capabili să îşi asume riscuri fără să lase impresia că fac asta.

Tocmai de aceea, merg pe mâna lui Taylor Phinney; americanul este extrem de motivat şi chiar a declarat înainte de start că o victorie în prima etapă i-ar schimba viitorul. Învingător sezonul trecut în prologul din Turul Beneluxului, Phinney are toate atributele pentru a fi cel dintâi purtător al tricoului roz. Lupta lui, cel puţin la prima vedere, pare să se dea cu Geraint Thomas. Britanicul a câştigat recent prologul din Turul Romandiei şi se află într-o formă excelentă, care i-ar putea aduce încă un succes.

Evident, gazdele aşteaptă o victorie din partea lui Alex Rasmussen, mai ales că acesta s-a antrenat mult în ultima vreme pe străzile din Herning, oraşul care l-a dat lumii pe Bjarne Riss. În ceea ce priveşte şansele italienilor la primul loc, acestea se leagă de Daniele Bennati şi Manuele Boaro. Primul a mers bine la contratimpul din Tirreno-Adriatico, unde a terminat pe doi, după Fabian Cancellara, în timp ce rutierul lui Saxo Bank e campion al Italiei la juniori, vice-campion naţional la seniori şi fost câştigător al Memorialului Davide Fardelli.

Cu gânduri la o clasare bună mai pleacă Jesse Sergent, Jack Bobridge şi Michał Kwiatkowski, însă sunt şanse destul de mari ca învingătorul să fie stabilit şi de condiţiile atmosferice, deoarece se anunţă ploaie sâmbătă. Etapa va putea fi urmărită la Eurosport, în direct, de la ora 16:30.

Unde se poate câştiga sau pierde Il Giro 2012

– Etapele din Danemarca – viraje periculoase, drumuri înguste, vânt puternic şi ploaie, acestea vor fi principalele obstacole pentru rutieri în primele trei zile ale cursei. Acum doi ani, când caravana a plecat din Olanda, căzăturile au fost la ordinea zilei şi doi oameni importanţi au ieşit din calcule: Bradley Wiggins şi Domenico Pozzovivo. Având în vedere că plutonul va fi extrem de tensionat şi crispat, este de aşteptat ca scenariul să se repete şi acum; tocmai de aceea, etapele din nordul Europei vor reprezenta o luptă pentru supravieţuire.

– Etapa a şasea – cicliştii vor ajunge la Porto Sant’Elpidio, după un traseu valonat, care la prima vedere nu ar trebuie să creeze probleme. Însă lucrurile nu vor sta deloc aşa, deoarece mai multe porţiuni ale drumului nu sunt pavate. Nu vor fi chiar bucăţile de strade bianche văzute la precedentele două ediţii, dar o neatenţie acolo îi poate costa pe oamenii de la general minute bune.

– Etapa a 14-a – va fi primul finiş adevărat în căţărare. Cervinia este o căţărare interminabilă, în lungime de 27 de kilometri şi cu o pantă maximă de 12%. Porţiunea cea mai dură va fi între kilometrul 12 şi kilometrul 18, ceea ce înseamnă că acolo vor putea fi văzute atacuri din partea celor care au gânduri la victorie sau la ierarhia generală.

– Etapa a 15-a – deşi ultima ascensiune a zilei este de categoria a doua, aceasta are câteva porţiuni dure pe care se poate face diferenţa. În mod normal, atacanţii vor fi favorizaţi, însă unii dintre favoriţi, dornici să câştige sau să recupereze timp, ar putea avea ceva idei pe Pian dei Resinelli, unde plutonul va ajunge pentru prima dată după jumătate de secol.

– Etapa a 17-a – Passo Valparola, Passo Duran, Forcella Staulanza şi Passo Giau vor face parte din “meniul zilei”. Cele patru căţărări dure, plasate între kilometrul 30 şi kilometrul 168, îi vor solicita din plin pe rutieri, care vor trebui să îşi păstreze energia pentru ultima ascensiune a zilei, unde panta nu va coborî sub 8%. Acela nu va fi obstacolul final, deoarece runda se va încheia la Cortina d’Ampezzo, după o lungă coborâre, care va necesita multă atenţie şi concentrare din partea cicliştilor.

– Etapa a 19-a – o primă selecţie a plutonului se va realiza devreme, încă de pe Passo Manghen, ce le va pune probleme cicliştilor atât la urcare, cât şi la coborâre, una extrem de tehnică. Apoi, după alte două ascensiuni, caravana va ajunge la poalele lui Alpe di Pampeago. După un început mai uşor, panta se va înăspri brusc, iar porţiunile de 16% vor duce la distanţarea multor oameni, pentru asta fiind necesară doar o creştere a ritmului. Un rutier aflat într-o zi bună are toate şansele să le ia adversarilor între un minut şi un minut şi jumătate şi să facă pasul decisiv spre victorie.

– Etapa a 20-a – tricoul roz se va juca sâmbătă, 26 mai. Nici nu avea cum să fie altfel, având în vedere traseul gândit pentru penultima rundă de organizatori, care le-au pregătit rutierilor un meniu cu două feluri: primul este Mortirolo, ce va zgudui serios plutonul, înainte de ascensiunea finală, care va coincide cu cea mai înaltă sosire din istoria Marilor Tururi – 2758 de metri altitudine. Este vorba despre Passo dello Stelvio, căţărare devenită celebră acum mai mult de jumătate de secol, când Fausto Coppi a trecut primul. Numeroasele viraje, plasate de-a lungul celor 22 de kilometri, le vor face viaţa şi mai grea cicliştilor care vor ajunge acolo cu puţine resurse de energie, la capătul a trei săptămâni foarte dificile.

Il Giro 2012 – opt pentru tricoul roz

În mod normal, lupta pentru victorie în Turul Italiei se dă între doi sau trei ciclişti, dar ediţia din acest an pare atât de deschisă, încât este dificil de spus cine vor fi aceia. Tocmai de aceea, am făcut o listă mai lungă a rutierilor care ar putea avea şansa lor la glorie pe parcursul celor trei săptămâni ale Il Giro. De asemenea, mă aştept ca unul sau doi oameni să iasă din calculele pentru tricoul roz după prima săptămână, când etapele de plat şi vântul din Danemarca îşi vor cere tributul.

Ivan Basso – 22 de zile de cursă; 0 victorii

Toamna trecută, după ce traseul din Il Giro a fost făcut public, rutierul lui Liquigas a declarat că ţinteşte un al treilea succes, care i-ar asigura intrarea în legendă. Din păcate, primele patru luni din 2012 nu au mers deloc bine pentru Ivan Basso, care a încheiat puţine curse şi chiar s-a accidentat la genunchi în Turul Cataluniei, fiind nevoit să ia o pauză de câteva zile. Pe de altă parte, italianul are două avantaje: se bucură de o echipă foarte puternică, iar etapele decisive vor veni doar în a doua jumătate a ultimei săptămâni. În plus, “motorul diesel” al lui Basso se pliază perfect pe ultimele două finişuri în căţărare, Alpe di Pampeago şi Passo dello Stelvio.

John Gadret – 18 zile de cursă; 0 victorii

Surpriza plăcută a ediţiei precendente, francezul nu s-a făcut remarcat sezonul acesta decât în câteva concursuri de ciclo-cross. Mai mult, în cele două curse pregătitoare pentru Giro, el a înregistrat rezultate slabe: locul 19 în Turul Trentino şi locul 44 în Turul Romandiei. Pentru Gadret, ediţia de acum va reprezenta momentul adevărului, el fiind obligat să confirme excelenta clasare din 2011. Un rol important în parcursul francezului l-ar putea avea colegul său de la AG2R, Hubert Dupont, care a arătat în trecut că este un ajutor de nădejde pe munte.

Roman Kreuziger – 19 zile de cursă; 0 victorii

Anul trecut, la prima participare din carieră în Turul Italiei, Roman Kreuziger a terminat pe locul cinci. Sezonul acesta, are şanse mari să încheie peste acea poziţie, fiind avantajat de un traseu care i se potriveşte mult mai bine. Deşi nu are nicio victorie în 2012, cehul în vârstă de 25 de ani a crescut frumos de la o cursă la alta, ceea ce arată că şi-a gândit perfect pregătirea pentru Il Giro. O evoluţie foarte bună în etapele de contratimp şi o cursă inteligentă pe munţi îi pot aduce lui Kreuziger primul podium din carieră într-un Mare Tur.

Domenico Pozzovivo – 20 de zile de cursă; 2 victorii

Un căţărător “de buzunar”, Pozzovivo s-a impus recent în Turul Trentino, dar succesul de acolo nu îl recomandă neapărat la o clasare importantă şi în Corsa Rosa, deoarece există riscul ca rutierul echipei Colnago să îşi fi atins vârful de formă prea devreme. În plus, italianul este predispus căzăturilor, drept dovadă pentru asta stând cele trei abandonuri înregistrate în precedentele cinci participări în Il Giro. Entuziasmant în Trentino, micuţul ciclist originar din provincia Matera ar putea fi unul dintre cei care vor “dinamita” cursa în etapele montane, dacă îşi va păstra forma din luna aprilie.

Joaquim Rodriguez – 25 de zile de cursă; 4 victorii

Spaniolul a fost prezent şi anul trecut în Turul Italiei, când a terminat pe poziţia a patra. Atunci, “Purito” şi-a intrat mai greu în formă şi este posibil ca acest lucru să îl fi costat un loc pe podium. Triumfător luna trecută în Flèche Wallonne, Joaquim Rodriguez va fi clar unul dintre protagonişti, mai ales că îl va avea alături pe “locotenentul” lui cel mai bun, Daniel Moreno. Avantajat de faptul că există doar 40 de kilometri de contratimp individual, ibericul în vârstă de 32 de ani se va folosi de explozia sa fantastică în finişurile scurte în căţărare, dar va trebui să nu dezamăgească pe căţărările lungi, aşa cum s-a întâmplat în Vuelta din 2011, când a pierdut orice şansă la podium tocmai din această cauză.

Jose Rujano – 19 zile de cursă; 0 victorii

Venezueleanul reprezintă un caz aparte: în 2005, când rula tot pentru Gianni Savio, s-a impus la Sestriere, a obţinut tricoul verde şi a terminat pe trei la general. Apoi, din cauza pretenţiilor financiare exagerate şi a sfaturilor proaste primite, cariera sa a intrat pe o pantă descendentă şi Rujano părea să nu mai aibă niciun viitor în Europa. Din fericire pentru el, tot Androni Giocattoli i-a oferit o nouă şansă şi Rujano nu a dezamăgit, impunându-se la ediţia din 2011 a Il Giro pe Grossglockner. Acum, aşteptările sunt mult mai mari din partea lui, deoarece este văzut ca un candidat extrem de serios la podium. Un rezultat bun al rutierului sud-american depinde de doi factori: să nu piardă timp în etapele din Danemarca şi să nu cedeze impulsului de a ataca imediat cum drumul urcă.

Michele Scarponi – 22 de zile de cursă; 0 victorii

Prin locul secund obţinut pe şosea în 2011, când doar Alberto Contador a fost mai bun ca el, liderul lui Lampre a demonstrat că este unul dintre cei mai puternici ciclişti italieni ai momentului. Foarte rezistent pe munte, cu o evoluţie relativ bună la contratimp şi o echipă din care nu vor lipsi Damiano Cunego şi Przemysław Niemiec, Michele Scarponi pare să aibă mai multe atuuri decât Ivan Basso. În plus, el a dat impresia că se află într-un punct mai avansat cu pregătirea, iar toate aceste detalii s-ar putea dovedi decisive în momentele-cheie ale cursei. Un eventual succes l-ar consacra pe Scarponi, care a spus în mai multe rânduri că nu se consideră învingătorul ediţiei cu numărul 94.

Frank Schleck – 26 de zile de cursă; 0 victorii

Pentru mulţi, forma luxemburghezului este o necunoscută. Acesta a început anul cu gândul la Turul Franţei, dar problemele de sănătate ale lui Jakob Fuglsang şi lipsa de rezultate cu care se confruntă RadioShack-Nissan l-au trimis în Il Giro, unde va fi căpitanul echipei. Frank Schleck revine aici la şapte ani de la precedenta participare, iar Johan Bruyneel speră să mai dea o lovitură de maestru, la fel ca în 2008, atunci când a câştigat tricoul roz cu Alberto Contador, deşi acesta a fost chemat la start de pe plajă. Pentru Frank Schleck, participarea în Corsa Rosa ar putea reprezenta marea şi unica şansă a carierei de a se impune într-un tur major. Rămâne de văzut în ce măsură va profita de ea.

Giuseppe Saronni: “Scarponi-Cunego, atuul lui Lampre”

Cu ceva mai mult de o săptămână înainte de startul celei de-a 95-a ediţii a Turului Italiei, Lampre i-a ales pe rutierii care vor concura în Corsa Rosa: Matteo Bono, Damiano Cunego, Adriano Malori, Przemyslaw Niemiec, Daniele Pietropolli, Daniele Righi, Michele Scarponi, Alessandro Spezialetti şi Diego Ulissi. După cum bine se vede, între aceştia nu se află Alessandro Petacchi, semn că echipa peninsulară se va concentra doar pe clasamentul general, acolo unde principalul om va fi Michele Scarponi.

Învingător la ediţia din 2011 după descalificarea lui Alberto Contador, acesta va fi ajutat de compatriotul lui, Damiano Cunego, în tentativa de a cuceri tricoul roz pe şosea. Despre planurile lui Lampre pentru Il Giro, traseul din acest an şi adversarii la victorie a vorbit managerul echipei, Giuseppe Saronni, într-un interviu pentru Cafe Roubaix.

– Domnule Saronni, Michele Scarponi şi Damiano Cunego vor merge împreună în Il Giro. Cine va fi liderul echipei?

Scarponi ne-a demonstrat că este foarte decis să câştige Turul Italiei, iar noi i-am arătat că avem încredere în el şi i-am oferit susţinere totală pentru a atinge acest obiectiv. Cunego va fi un important element tactic, care va beneficia de şansele sale şi de libertate în anumite situaţii.

– Cei doi au demonstrat că se înţeleg perfect. Ar putea fi factorul decisiv pentru victorie?

Da, categoric, acesta ar putea reprezenta un avantaj important pentru echipa noastră. Sunt multe alte formaţii care şi-ar dori să beneficieze de un astfel de duo.

– Damiano Cunego a demonstrat că se descurcă din ce în ce mai bine la contratimp. Michele Scarponi cum stă la acest capitol?

Cunego a realizat un contratimp foarte bun în Turul Ţării Bascilor. Nu este disciplina sa favorită, dar dacă traseul este valonat şi are viraje tehnice, Damiano poate fi unul dintre protagonişti. Scarponi e mai bun la contratimp, chiar dacă nu este un specialist; în 2011, în Giro, a mers foarte bine la contratimpuri.

– Anul acesta, Alessandro Petacchi nu va mai participa în Corsa Rosa.

Într-adevăr, a ales să se pregătească mai mult, astfel încât să fie în cea mai bună formă în Turul Franţei.

– Va putea să lupte pentru victorie cu ceilalţi sprinteri de top, ca Mark Cavendish sau André Greipel?

Poate nu mai este la nivelul lor în ceea ce priveşte constanţa succeselor, dar un Petacchi în formă maximă îi poate învinge. Acesta va fi obiectivul lui: să fie unul dintre adversarii marilor sprinteri în Turul Franţei.

– În ceea ce priveşte traseul Turului Italiei, ce aşteptări aveţi de la prima jumătate?

Toţi rutierii vor trebui să fie foarte atenţi la etapele din Danemarca, unde vântul va bate cu putere, şi la cele de munte mediu din centrul Italiei. Poate nu vor arăta cine se va impune, dar unora le vor crea multe probleme.

– Va fi Passo dello Stelvio decisiv pentru tricoul roz?

Întotdeauna este greu de prezis. Cert e că după Alpe di Pampeago nu vor mai fi mulţi ciclişti implicaţi în lupta pentru victorie. Doi sau cel mult trei oameni se vor înfrunta pe Stelvio.

– După Turul Trentino şi Turul Romandiei, mulţi au spus că Ivan Basso este ieşit din formă. Dumneavoastră la ce vă aşteptaţi?

Forma lui Basso devine mai bună cu fiecare zi care trece. Categoric, va fi unul dintre rivalii lui Scarponi.

– În afară de Ivan Basso, cine credeţi va mai poate emite pretenţii reale la tricoul roz?

Roman Kreuziger, Joaquim Rodriguez şi Jose Rujano, care este un căţărător excepţional.

– Iar la capitolul surprize plăcute pe cine vedeţi?

Nu ştiu dacă Diego Ulissi mai poate fi numit o surpriză, însă sunt sigur că va face un Giro fantastic.

Navigare în articole