Il Giro – etapa a lV-a
Începând cu 2006, contratimpul pe echipe a devenit o prezenţă constantă în Turul Italiei. Anul acesta, proba se va desfăşura la Verona, acolo unde Corsa Rosa nu a mai ajuns din 2010, când tot un contratimp, dar individual, a tras cortina peste ediţia centenară. Acum, pe rutieri îi va aştepta un traseu perfect plat, dar tehnic, în lungime de 33,2 kilometri, şi la finalul căruia este foarte posibil să avem un nou lider la general.
Luni dimineaţă, aş fi spus că Taylor Phinney are şanse mari să îşi păstreze tricoul roz şi după această etapă, ba chiar să îşi mărească avansul. BMC se bucură de o echipă bună de contratimp, iar Marco Pinotti, Thor Hushovd sau Alessandro Ballan l-ar fi putut ajuta pe american să rămână primul. Însă accidentarea suferită de acesta la glezna dreaptă le-a dat peste cap planurile, iar rezultatul lui BMC la contratimp va fi strict condiţionat de starea de sănătate a ciclistului de peste ocean.
De acest lucru poate profita Garmin-Barracuda, care are la rândul său o trupă solidă, cu mulţi rouleuri şi oameni rezistenţi la efort, ce îi pot aduce formaţiei nord-americane primul succes în Giro 2012. De când participă în Corsa Rosa, formaţia manageriată de Jonathan Vaughters a fost mereu una dintre cele care cu contat în această probă, iar o dată s-a şi impus, acum patru ani, când se numea Slipstream-Chipotle. Evident, şi Sky şi-a anunţat intenţia de a câştiga la Verona, dar britanicii se află într-o situaţie similară cu BMC. Mark Cavendish s-a lovit rău la Horsens şi momentan nu se ştie dacă va fi măcar 90% apt pentru contratimpul de miercuri.
Personal, o aleg pe Orica-GreenEdge la victorie. Australienii au o distribuţie impresonantă – Matthew Goss, Fumiyuki Beppu, Jack Bobridge, Daryl Impey, Jens Keukeleire, Brett Lancaster, Christian Meier, Svein Tuft şi Tomas Vaitkus. Un melanj perfect între rutieri tineri şi rutieri cu experienţă, între rouleuri, ciclişti de contratimp şi de velodrom, Orica-GreenEdge reprezintă o candidată certă la primul loc în etapa de la Verona. În plus, nu pot să uit de contratimpul incredibil făcut de australieni în Tirreno-Adriatico, acolo unde, pe distanţa de 16,9 kilometri, au terminat cu 17 secunde mai bine decât următoarea clasată.
În ceea ce priveşte favoriţii la clasamentul general, nu mă aştept la mari diferenţe între aceştia. La o privire mai atentă, Frank Schleck şi Roman Kreuziger au cele mai puternice echipe pentru contratimp, însă RadioShack-Nissan va trebui să ruleze la o viteză care să îi permită liderului său să păstreze ritmul, aşa cum a făcut Leopard-Trek în Turul Franţei din 2011. La celălalt pol, este de aşteptat ca Androni Giocattoli-Venezuela şi Colnago să piardă timp însemnat, dar asta va fi doar în beneficiul cursei, deoarece Jose Rujano şi Domenico Pozzovivo vor fi obligaţi să atace odată ce etapele montane îşi vor face apariţia.
Cafe Roubaix 
Nu stiu exact, dar parca anii trecuti contratimpul pe echipe era ceva mai lung. Asa, la 33 km nu cred sa apara diferente mai mari de 1:30 min intre echipele favoritilor la titlu.
Turul Italiei nu a avut in anii anteriori un contratimp pe echipe mai lung de 38 de kilometri. In Turul Frantei din epoca Armstrong gaseam contratimpuri foarte lungi, care mergeau si pana la 69 de kilometri.