Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Stagiarii echipelor World Tour şi Pro Continentale

AG2R

François Bidard, Nico Denz, Jimmy Raibaud

Belkin

Martijn Tusveld

BMC

Dylan Teuns, Loic Vliegen

Bretagne Séché

Franck Bonnamour, Axel Journiaux, Kevin Ledanois

Caja Rural

Miguel Angel Benito, Jesus Alberto Rubio, Hector Saez, Arnau Solé

Cofidis

Loïc Chetout, Dylan Kowalski, Anthony Turgis

Drapac

Brendan Canty

Europcar

Romain Cardis, Jeremy Cornu, Taruia Krainer

FDJ

Lorenzo Manzin, Guillaume Martin, Marc Sarreau

Garmin-Sharp

Dylan Girdlestone

Giant-Shimano

Fredrik Ludvigsson

IAM Cycling

Sondre Holst Enger, Claudio Imhof, Simon Pellaud

Katusha

Sven Erik Bystrøm

Lampre-Merida

Ilia Koshevoy, Andrea Vaccher

Lotto-Belisol

Tiejs Benoot, Xandro Meurisse, Oliver Naesen

NetApp-Endura

Patrick Konrad, Alexander Krieger, Gregor Mühlberger

Sky

Davide Martinelli

Trek Factory Racing

Alex Kirsch

Tinkoff-Saxo

Rasmus Guldhammer

UnitedHealthcare

Federico Zurlo

Ierarhiile World Tour după Turul Franţei

Clasamentul individual:

1 – Alberto Contador – 407 puncte

2 – Vincenzo Nibali – 392 de puncte

3 – Alejandro Valverde – 382 de puncte

4 – Nairo Quintana – 345 de puncte

5 – Jean-Christoph Peraud – 300 de puncte

6 – Fabian Cancellara – 274 de puncte

7 – Simon Gerrans – 268 de puncte

8 – Rui Costa – 268 de puncte

9 – Peter Sagan – 257 de puncte

10 – Michal Kwiatkowski – 257 de puncte

Clasamentul pe echipe:

1 – Movistar – 901 puncte

2 – AG2R – 860 de puncte

3 – Omega Pharma-Quick Step – 842 de puncte

4 – Tinkoff-Saxo – 741 de puncte

5 – BMC – 649 de puncte

6 – Astana – 644 de puncte

7 – Katusha – 622 de puncte

8 – Belkin – 622 de puncte

9 – Trek Factory Racing – 534 de puncte

10 – Sky – 488 de puncte

Clasamentul pe naţiuni:

1 – Spania – 1035 de puncte

2 – Italia – 898 de puncte

3 – Franţa – 895 de puncte

4 – Columbia – 695 de puncte

5 – Olanda – 681 de puncte

6 – Australia – 642 de puncte

7 – Belgia – 597 de puncte

8 – Germania – 520 de puncte

9 – Marea Britanie – 485 de puncte

10 – Polonia – 386 de puncte

Statistici după Turul Franţei 2014

– Vincenzo Nibali a devenit doar al şaselea ciclist care s-a impus în cele trei Mari Tururi, după Jacques Anquetil, Felice Gimondi, Eddy Merckx, Bernard Hinault şi Alberto Contador

– Succesul lui Nibali este al zecelea pentru Italia în Turul Franţei, peninsularii ocupând locul patru într-un clasament al tuturor timpurilor

– Rutierul Astanei a câştigat trei etape cu finiş în căţărare, performanţă ce a mai fost realizată doar de Fausto Coppi (1952), Joep Zoetemelk (1976) şi Laurent Fignon (1984)

– Vincenzo Nibali a purtat tricoul galben vreme de 18 zile; ultimul ciclist care a făcut asta la o singură ediţie a fost Luis Ocaña, în 1973

– Peninsularul este doar al doilea campion naţional al Italiei triumfător în Turul Franţei, după Fausto Coppi, în 1949

– Învingător pentru a treia oară în ierarhia pe puncte, Peter Sagan a ajuns la 57 de zile în tricoul verde

– Până la Rafal Majka, care a plecat acasă cu tricoul alb cu buline roşii, niciun alt polonez nu şi-a mai adjudecat un clasament din Le Tour

– Clasat pe trei la general, Thibaut Pinot este al şaptelea francez care a câştigat tricoul alb

– Jean-Christophe Peraud e al treilea cel mai vârstnic rutier aflat pe podium la Paris, după Raymond Poulidor şi Joaquim Agostinho

– Doar nouă dintre cele 22 de echipe au obţinut un succes de etapă: Astana, AG2R, Belkin, Garmin-Sharp, Giant-Shimano, Katusha, Lotto-Belisol, Omega Pharma-Quick Step şi Tinkoff-Saxo

– Bretagne-Séché, Cofidis, Lampre-Merida şi Orica-GreenEdge nu au bifat nici măcar o clasare pe podium

– Astana, AG2R, Europcar şi Bretagne-Séché sunt echipele care au terminat cursa în efectiv complet

– Dintre cei 198 de ciclişti aflaţi la startul ce s-a dat din Leeds, 164 au ajuns la Paris

–Ediţia din acest an a fost cea mai de succes pentru cicliştii germani, care au obţinut un total de şapte victorii

– Pentru australianul Adam Hansen, acesta a fost al nouălea Mare Tur consecutiv pe care l-a încheiat

– Tot un australian, Michael Rogers, este singurul rutier din afara Europei care a obţinut un succes

– Ramunas Navardauskas i-a adus Lituaniei prima victorie de etapă în Turul Franţei

– La 42 de ani şi 291 de zile, Jens Voigt e cel mai vârstnic ciclist care a purtat tricoul alb cu buline roşii

– Italianul Alessandro De Marchi a fost declarat cel mai combativ rutier al acestei ediţii

– Viteza medie a cursei a fost de 40,679 km/h, a doua cea mai mare din toate timpurile, după cea din 2006

Lista câştigurilor din Turul Franţei 2014

1 – Astana – 539 330 de euro

2 – AG2R – 362 880 de euro

3 – FDJ – 151 720 de euro

4 – Movistar – 117 050 de euro

5 – Cannondale – 99 390 de euro

6 – BMC – 99 180 de euro

7 – Tinkoff-Saxo – 80 250 de euro

8 – Omega Pharma-Quick Step – 77 930 de euro

9 – Katusha – 75 700 de euro

10 – Belkin – 67 200 de euro

11 – Europcar – 63 410 euro

12 – Giant-Shimano – 63 210 euro

13 – Lotto-Belisol – 35 060 de euro

14 – Trek Factory Racing – 32 020 de euro

15 – NetApp-Endura – 31 480 de euro

16 – IAM – 26 610 euro

17 – Garmin-Sharp – 25 360 de euro

18 – Sky – 24 240 de euro

19 – Bretagne-Séché – 20 600 de euro

20 – Cofidis – 18 540 de euro

21 – Orica-GreenEdge – 15 610 euro

22 – Lampre-Merida – 9 830 de euro

Rutierul săptămânii

Vincenzo Nibali a scris istorie în iulie, trecându-şi în palmares al treilea Mare Tur al carierei, şi merită să fie desemnat ciclistul lunii, însă rutierul săptămânii nu are cum să nu fie Jean-Christophe Peraud, una dintre cele mai mari surprize din istoria recentă a Marii Bucle. Prezent la start ca unul dintre liderii lui AG2R şi cu gândul de a termina între primii zece, francezul a făcut cursa vieţii şi a devenit primul francez din ultimii 17 ani care a terminat pe locul secund, o performanţă remarcabilă pentru un om care a devenit profesionist în 2010.

Venit în ciclismul pe şosea din mountain bike, Peraud a debutat alături de Omega Pharma-Lotto, în 2009, şi potenţialul său a devenit evident încă din primul sezon, când a obţinut clasări remarcabile în Paris-Nisa, Turul Ţării Bascilor sau Turul Poloniei. Doi ani mai târziu, pe când se afla deja la AG2R, a luat pe toată lumea prin surprindere în Turul Franţei, cu un impresionant loc nouă la general, care l-a făcut să creadă că poate mai multe. Din nefericire, lucrurile nu au mers mereu aşa cum şi-a dorit ciclistul din Hexagon, care a avut probleme la următoarele două participări, terminând pe 44 în 2012 şi abandonând un an mai târziu, din cauza unei fracturi de claviculă, suferită în ultimul contratimp individual.

În Turul Franţei din acest an, Jean-Christophe Peraud a mers excelent pe munte, terminând în top zece toate etapele încheiate în căţărare, dar asta nu a însemnat că a scăpat de probleme, o pană în penultima etapă şi o căzătură în care a fost implicat chiar pe Champs-Élysées, cu 40 de kilometri înainte de final, făcându-l să aibă emoţii uriaşe pentru locul secund ocupat la general, pentru care a muncit enorm, mai ales în a treia săptămână, când a părut la capătul puterilor. Până la urmă, ciclistul lui AG2R a ajuns cu bine la sosire şi a dat frâu liber emoţiilor, la fel ca la Perigueux, acolo unde a plâns fără încetare ore bune după contratimp. Apoi, a urcat pe podium şi a trăit cel mai frumos moment al carierei, unul care este cu atât mai dulce, cu cât şansele de a fi repetat sunt infime.

Concluzii după Turul Franţei

Turul Franţei 2014 va fi ţinut minte pentru succesul total al lui Vincenzo Nibali, care a devenit doar al şaselea ciclist din toate timpurile triumfător în cele trei Mari Tururi. Ajutat de o echipă Astana foarte bine sudată, rutierul în vârstă de 29 de ani a făcut legea în luna iulie şi a demonstrat că a fost cel mai bun om de general, câştigând timp faţă de adversarii săi pe plat, pe piatră cubică şi pe munţi. Peninsularul a impresionat prin atitudinea agresivă arătată mereu, fiind dornic să demonstreze că a meritat din plin să se impună într-o cursă care le devenise interzisă italienilor de mai bine de un deceniu şi jumătate. Învingător şi în patru etape, Nibali a devenit după acest succes istoric una dintre legendele ciclismului şi are toate şansele să îşi îmbogăţească palmaresul în anii următori, când şi-a anunţat intenţia de a câştiga nu doar Mari Tururi, ci şi clasice Monument.

Pentru francezi, a 101-a ediţie a cursei a fost una excelentă: cicliştii gazdelor au obţinut două victorii (Blel Kadri şi Tony Gallopin), au dat un purtător al tricoului galben (acelaşi Gallopin), au plasat doi oameni pe podium (Jean-Christophe Peraud şi Thibaut Pinot) şi au câştigat două clasamente auxiliare: pe echipe (AG2R) şi al celui mai valoros tânăr (Pinot). Odată cu aceste rezultate extraordinare, au crescut şi aşteptările pentru viitor, când mulţi speră să vadă un francez în galben, însă s-ar putea ca acest vis să se deovedească în continuare greu de atins, cel puţin vreme de alţi câţiva ani. Tocmai de aceea, cicliştii din noua generaţie vor trebui să beneficieze de răbdare şi înţelegere din partea compatrioţilor, deoarece drumul pe care îl au de parcurs se anunţă foarte lung şi dificil.

Mulţi ciclişti pot fi consideraţi revelaţia Marii Bucle, iar unul dintre aceştia este Leopold König. Cehul în vârstă de 26 de ani a avut un start dezastruos de Tur al Franţei, pierzând foarte mult timp în prima parte a cursei, ceea ce l-a făcut să se gândească la retragere. Până la urmă, König a continuat, iar asta s-a dovedit a fi una dintre cele mai bune decizii luate vreodată în cariera sa. Uşor-uşor, odată cu apariţia munţilor, rutierul lui NetApp-Endura a început să recupereze timp şi să devină un protagonist în clasamentul general, iar contratimpul individual din penultima zi l-a ajutat să urce pe un incredibil loc şapte, la care nu a sperat în urmă cu trei săptămâni. König a demonstrat că este capabil să lupte în viitor pentru un podium într-un Mare Tur, iar prin evoluţia sa a atras atenţia multor echipe de World Tour, care vor fi interesate să obţină semnătura sa în această vară, mai ales că îi expiră actualul contract.

Niciuna dintre echipele Pro Continentale nu a obţinut o victorie, singura care se poate considera pe plus după Turul Franţei fiind NetApp-Endura, datorită lui Leopold König. În rest, Bretagne-Séché, Cofidis şi IAM au mers de mai multe ori în evadări, însă doar gruparea elveţiană a bifat podiumuri şi clasări în top zece, prea puţin pentru o formaţie care se gândea la un succes de etapă. Pentru anul viitor, dacă vor dori să primească o nouă invitaţie, cele trei grupări vor fi obligate să realizeze câteva transferuri spectaculoase, mai ales că va fi o concurenţă teribilă pentru cele patru wild card-uri puse la bătaie de către organizatori.

Germania a fost naţiunea dominantă la această ediţie a Turului Franţei, câştigând o treime dintre etapele disputate, un record în istoria participărilor sale aici. Marcel Kittel, Tony Martin şi André Greipel au obţinut, în total, şapte victorii, în timp ce NetApp-Endura, singura echipă germană din cursă, a plasat un om în top zece. Rămâne de văzut dacă toate aceste rezultate vor determina televiziunea germană să transmită din nou Turul Franţei, după ani buni de pauză, şi dacă sponsorii se vor arăta interesaţi să investească într-un sport care nu le-a mai trezit interesul de ceva vreme, absenţa acestora ducând la dispariţia multor curse şi echipe. La finalul etapei a XXl-a, Kittel s-a arătat încrezător că aşa vor sta lucrurile, însă drumul de la dorinţă la realitate este foarte lung.

Turul Franţei 2014 a fost ultima ocazie a lui Alejandro Valverde de a mai prinde un podium într-un Mare Tur. Spaniolul în vârstă de 34 de ani a venit la start ca lider absolut al lui Movistar, a beneficiat de susţinerea unei echipe foarte puternice şi a prins o conjunctură la care nu ar fi visat niciodată, după abandonurile lui Chris Froome şi Alberto Contador. Aflat multă vreme între primii trei, Valverde a ieşit de acolo în ultima parte a cursei şi a capotat incredibil, prestaţia sa pe final fiind dezamăgitoare, atât pe munte, cât şi la contratimp. Locul patru din Le Tour a reprezentat o decepţie uriaşă şi pentru Eusebio Unzue, managerul lui Movistar, care a spus că Valverde va trebui să îşi găsească, de acum înainte, curse ce îi pot permite să îşi atingă obiectivele. Asta nu înseamnă că ibericul nu va mai participa în Mari Tururi, însă când o va face, nu va mai porni ca unul dintre favoriţi.

Odată cu finalul ultimei etape, Jens Voigt şi-a luat la revedere de la Turul Franţei, după 17 participări consecutive, două etape câştigate şi zeci de evadări nereuşite, dar spectaculoase, ultima dintre ele venită chiar pe Champs-Élysées. Unul dintre cei mai agresivi rutieri din istoria Marii Bucle, germanul în vârstă de 42 de ani nu s-a remarcat doar prin stilul său ofensiv, dar şi prin charisma, inteligenţa şi umorul afişate de fiecare dată. Voigt se va retrage din activitate la finalul sezonului, iar lumea ciclismului va pierde una dintre marile personalităţi ale ultimului deceniu, deoarece golul pe care îl va lăsa veteranul lui Trek Factory Racing nu va putea fi umplut de niciun alt rutier.

Turul Franţei 2014 – etapa a XXl-a

Le Tour 2014 Paris

Ultima zi a cursei va fi una de paradă în prima sa jumătate, lucrurile serioase urmând să înceapă atunci când se va ajunge la Paris, acolo unde vor fi parcurse opt tururi de circuit. În mod tradiţional, plutonul va fi condus la prima trecere de Astana, echipa învingătorului, Vincenzo Nibali, urmând ca apoi să se formeze o evadare. Mai mult ca sigur, Jens Voigt va ataca pentru a-şi lua adio de la Turul Franţei, după 17 participări consecutive şi două etape câştigate de-a lungul timpului. Cum şansele lui şi ale celorlalţi evadaţi sunt infime pe Champs-Élysées, etapa se va încheia la sprint, acolo unde Marcel Kittel va fi marele favorit.

Germanul a părut foarte obosit în a doua jumătate a Turului Franţei, însă perspectiva unui nou succes la Paris îl va motiva pentru această etapă finală. Tocmai de aceea, dacă Giant-Shimano îl va aduce într-o poziţie bună cu 300 de metri înainte de sosire, Kittel nu ar trebui să rateze victoria. Având în vedere rezultatele de până acum, Alexander Kristoff va fi principalul său rival, deşi sosirea din capitala Franţei nu i se potriveşte, fiind mai pe placul sprinterilor de forţă, aşa cum este André Greipel, care a părut mai proaspăt decât compatriotul său în ultima vreme.

Va fi pentru a 105-a oară când o etapă din Turul Franţei se va încheia la Paris. Recordul de victorii acolo este deţinut de Eddy Merckx şi Mark Cavendish, care s-au impus de câte patru ori. Dacă belgianul a obţinut trei dintre succese la contratimp, britanicul a câştigat de fiecare dată la sprint masiv.

Ziua Franţei

Ultimele două decenii au fost, de cele mai multe ori, dificile pentru rutierii din Hexagon, în special în cursa preferată a acestora, Marea Buclă. Din cauza dopajului scăpat de sub control, mulţi ciclişti valoroşi nu au avut nicio şansă la un rezultat bun în Le Tour, fiind nevoiţi să se mulţumească doar cu victorii de etapă. Acum câţiva ani, lucrurile au început să se schimbe în bine pentru francezi, iar aceştia au redevenit protagonişti în ierarhia generală. Mai întâi, în 2011, a venit un loc patru al lui Thomas Vockler, iar un an mai târziu, un tânăr, Thibaut Pinot, a surprins pe toată lumea cu succesul obţinut la Porrentruy şi locul zece pe care a terminat cursa.

Treptat-treptat, noua generaţie franceză a ieşit la suprafaţă şi a început să conteze în toate competiţiile pe etape, nu doar în Turul Franţei. Astfel, s-a ajuns ca în 2014, este adevărat, profitând şi de o conjunctură favorabilă, francezii să devină pretendenţi la podium în cursa de de pe teren propriu, lucru de neimaginat în urmă cu un deceniu. După o evoluţie din ce în ce mai bună de la o săptămână la alta, după ce au trecut de Vosgi, Alpi şi Pirinei, Jean-Christophe Peraud şi Thibaut Pinot s-au prezentat extrem de încrezători înaintea celei mai importante zile din carieră, doar un contratimp în lungime de 54 de kilometri aflându-se între ei şi o clasare pe podium.

Sâmbătă, 26 iulie, ambii ciclişti au făcut cel mai bun contratimp din carieră, lucru ce i-a ajutat să termine pe doi, respectiv pe trei, rezultate pe care francezii nu le-au mai văzut din 1984, atunci când se bucurau de una dintre cele mai valoroase generaţii avute vreodată, iar Laurent Fignon şi Bernard Hinault ocupau primele două locuri la general. Pe lângă Peraud şi Pinot, care şi-a adjudecat şi tricoul alb, nu trebuie uitat nici Romain Bardet, un alt tânăr foarte promiţător, clasat pe şase. Datorită acestora, francezii pot visa că nu va mai trece mult până când un rutier de-al lor va câştiga tricoul galben. Greul, însă, de abia acum începe.

Turul Franţei 2014 – etapa a XX-a

Le Tour 2014 Perigueux

Un lung contratimp individual îi va aştepta pe ciclişti în penultima zi a cursei. Startul se va da din Bergerac, iar finalul va fi în Perigueux, după un traseu care va număra 54 de kilometri şi mai multe căţărări nerepertoriate, fără a pune la socoteală şi sosirea în uşoară urcare. În absenţa altor nume mari la această disciplină, Tony Martin va fi uriaşul favorit la victorie, fiind greu de crezut că germanul poate rata oportunitatea de a-şi trece în palamares al patrulea succes în Turul Franţei. Pe hârtie, pericolul ar putea veni de la Vincenzo Nibali şi Tom Dumoulin, care trebuie să prindă o zi excelentă pentru a-l învinge pe Martin.

La general, Thibaut Pinot, Jean-Christophe Peraud şi Alejandro Valverde vor lupta pentru locurile doi şi trei, ocupate în acest moment de francezi. Fost campion naţional şi aflat într-o formă foarte bună, Peraud pare favorit să termine pe poziţia secundă, acolo unde un francez nu s-a mai aflat de şaptesprezece ani. În aceste condiţii, marea întrebare este cine va încheia al treilea, protagonişti în această luptă fiind Pinot şi Valverde. Spaniolul se află la doar 15 secunde în urma adversarului său şi nu ar trebui să aibă nicio problemă, cel puţin pe hârtie, în a recupera acest ecart, rezultatele din trecut şi calităţile la contratimp recomandându-l pentru o evoluţie bună. Pe de altă parte, tânărul rutier din Hexagon a progresat enorm la această disciplină şi este de aşteptat să îi ofere o replică extrem de solidă lui Valverde, care a părut stors de energie în ultimele zile.

În fine, o altă bătălie interesantă îi va avea ca actori pe Romain Bardet şi Tejay van Garderen. Americanul în vârstă de 25 de ani se află la două minute şi şapte secunde în urma francezului de la AG2R, însă poate anula acestă diferenţă, deoarece este unul dintre cei mai valoroşi contratimpişti din plutonul Turului Franţei. Dacă va trece de Bardet, Van Garderen îşi va egala cel mai bun rezultat al carierei în Marea Buclă, locul cinci, ocupat la ediţia din 2012.

Rezerva care a salvat Turul

Ramunas Navardauskas nu trebuia să participe anul acesta în Marea Buclă, în ciuda sezonului bun pe care l-a avut până la acel punct, cu trei victorii. Totul s-a schimbat după ce David Millar a avut probleme de sănătate şi a intrat în conflict cu staff-ul tehnic al lui Garmin-Sharp, care l-a scos pe britanic din echipa pentru Marea Buclă, acolo unde a fost preferat Navardauskas. Mai bine de jumătate din cursă, lituanianul a fost în slujba lui Andrew Talansky, liderul grupării nord-americane pentru clasamentul general, şi asta a însemnat să muncească în fiecare zi, însă, după abandonul americanului, a primit mână liberă şi a început să caute oportunităţi pentru a obţine un succes.

Cunoscut ca un ciclist agresiv şi capabil să lupte la sprinturile de la care lipsesc marile nume ale plutonului, mai ales dacă finalul este haotic şi vine după câteva porţiuni valonate, Navardauskas s-a implicat în finişurile de la Harrogate, Saint-Étienne şi la Nîmes, unde a terminat de fiecare dată în top zece. După acele rezultate, balticul nu a renunţat şi a mai încercat o dată, în chiar ultima etapă în care ar fi putut să facă asta, la Bergerac. Acolo, profitând de scurta ascensiune plasată înainte de sosire, a declanşat un atac feroce, i-a luat prin surprindere pe toţi ceilalţi şi a plecat într-un contratimp individual în lungime de 12 kilometri.

Din clipa în care avansul său a ajuns la zece secunde, a devenit clar că Ramunas Navardauskas nu va mai fi prins de pluton, deoarece rutierul în vârstă de 26 de ani are un “motor” puternic şi o disponibilitate uriaşă la efort. Ajuns singur la sosire, în ceea ce a devenit cea mai importantă zi a carierei sale de profesionist, Navardauskas nu doar că i-a salvat cursa lui Garmin-Sharp, o echipă debusolată în ultima săptămână, dar a şi scris istorie, deoarece a pus Lituania pe harta Turului Franţei, aducându-i micuţului stat primul succes în Marea Buclă.

Post Navigation

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 38 other followers