Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Gianni Savio: 2015, a new start for the team

2014 was an interesting year for Androni Giocattoli-Venezuela. The team managed by Gianni Savio was again one of the most aggressive of the peloton, scoring eight wins on three continents, but neither of these victories came in Italy, a situation last encountered in 2003. Therefore, Gianni Savio decided it’s the right time to change more than half of the team’s roster, Davide Appollonio, Oscar Gatto and Serghei Tvetcov being amongst the new riders who are expected to lead the team and bring wins.

As always, Androni will have two big goals: to keep its philosophy and go on to the attack and to fight for the overall classification in the Coppa Italia, a competition very important for the Pro Continental teams, because the winner is sure of a Giro d’Italia wild card. The start of the season was a strong one for Androni Giocattoli-Venezuela, who had to wait just a couple of days for its first victory, which came in the Vuelta al Tachira, thanks to Carlos Galviz. Now, the team will turn its attention to the Italian races, and Gianni Savio is confident the team will ride at a completely different level than it did last year.

– Mister Savio, are you satisfied with the 2014 season of Androni Giocattoli-Venezeuela?

I must begin by saying that I have expected more from some riders. There were cyclists with whom we signed hoping they will bring results, but this didn’t happen, unfortunately. For example, Johnny Hoogerland, who came as the Dutch national champion, or Manuel Belletti, who had a two-year experience in the World Tour. I don’t understand what happened to Johnny Hoogerland. Before the Giro stages, I talked to him and told him: “I’m not asking you to win a stage, just to be a protagonist” and he answered “I’m trying, but it’s not possible”. For me, it was difficult to understand. I signed with him because he had the same aggressive spirit that characterizes our team. Overall, our season wasn’t excellent, but it wasn’t bad either, because we have won eight races, one of which was the title at the Central American and Caribbean Games, a very important result.

– Which riders have impressed you?

One of these is Carlos Galviz, who joined our team only from the month of April. He won the ITT at the National Championships and the most important stage in the Vuelta a Venezuela. There was also Franco Pellizotti, who is a real professionist, very serious and for this he is our captain. Finally, also Kenny van Hummel was important for the team and I’m sorry we couldn’t have him for this year, because of financial reasons. I was satisfied with him, he won three races, but I couldn’t sign him anymore. We talked about that and he understood the situation.

– I presume that not taking a win in Italy was a disappointment.

Of course, but I know cycling very well after 30 years as a team manager, so I accept the fact that in some seasons we may have bad luck, and this is what happened in 2014. We were close to winning a Giro stage with Jackson Rodriguez, in Rivarolo Canavese, and with Franco Pellizotti, on the Monte Zoncolan. We just missed that extra something that would have brought us a win. A victory in the Giro d’Italia would have changed our season. I am not satisfied by our results, but I’m happy with the fact we honored the race, which is our philosophy.

– So the lack of results made you sign many new riders.

Precisely! I decided to change more than half of the team’s roster and my expectations are big for this season. I am confident that Oscar Gatto will surprise people this year, as well as Serghei Tvetcov. He is unknown in Italy, but his 3rd place in the USA Pro Cycling Challenge shows what he is capable of. Another important transfer is Davide Appollonio, who has World Tour experience and can bring us strong results.

– On what races will the team focus?

2015 will bring a new start for us, so we decided to change the program. Last season we raced more in Northern Europe, but now we want to have more results in Italy. This doesn’t mean we won’t go to Belgium or the Netherlands anymore, just that the Italian races will be more important now. We want to get results in all the races that take place in our country, with the Giro d’Italia being once again our most important target.

– Which Androni rider can be the revelation of 2015?

I don’t know if he still qualifies as a revelation after the results he has had in 2014, but Gianfranco Zilioli will be one to watch for. I also think Andrea Zordan will have a strong season. Unfortunately, he has had some health problems last year, but now I’m sure he will come back at the top and show his potential.

– Is there any truth in the rumors of a Jose Rujano comeback to the team for the Giro d’Italia?

No, I can confirm there’s nothing true. After the Vuelta al Tachira, Jose Rujano informed me that he wants to talk to me and I replied that we can do that, but nothing more. At this moment, we are not negotiating with Rujano.

– But are all the doors closed?

I don’t know. I am open to talk to him if he wants that, but I repet, there are no negotiations. I have a good relation now with Rujano. He knows he made a mistake a couple of years ago, but that’s the past, it’s all water under the bridge, so things are ok between us. He won the Vuelta al Tachira and when I was on the podium with Jose Garcia, who took the intermediate sprints classification, I congratulated Rujano for his triumph. We didn’t talk yet, but if he is open to do it, then we will talk, as everything is good between us.

Gianni Savio: 2015, un nou start pentru echipă

2014 a fost un an interesant pentru Androni Giocattoli-Venezuela. Echipa manageriată de Gianni Savio a fost, din nou, una dintre cele mai agresive din pluton şi a obţinut opt victorii pe trei continente, însă niciuna dintre acestea nu a venit în Italia, o situaţie ce nu a mai fost întâlnită din 2003. Drept urmare, Gianni Savio a decis să schimbe mai mult de jumătate din lotul echipei, Davide Appollonio, Oscar Gatto şi Serghei Tvetcov numărându-se printre rutierii noi care sunt aşteptaţi să conducă echipa şi să aducă victorii.

La fel ca până acum, Androni va avea două obiective: să îşi respecte filosofia, de a ieşi mereu la atac, şi să lupte pentru câştigarea clasamentului general în Cupa Italiei, o competiţie foarte importantă pentru grupările Pro Continentale, deoarece campioana este recompensată cu o invitaţie pentru Turul Italiei. Startul stagiunii a fost în forţă pentru Androni Giocattoli-Venezuela, care a aşteptat doar câteva zile pentru a bifa primul succes, adus de Carlos Galviz, în Vuelta al Tachira. Acum, echipa se va concentra pe cursele din Italia, iar Gianni Savio e încrezător că gruparea pe care o conduce va rula la un cu totul alt nivel decât a făcut-o anul trecut.

– Domnule Savio, sunteţi mulţumit de parcursul lui Androni în 2014?

Vreau să încep prin a spune că am avut aşteptări mai mari din partea unor ciclişti. Au fost rutieri cu care am semnat sperând că vor aduce rezultate, dar asta nu s-a întâmplat, din păcate. De exemplu, Johnny Hoogerland, venit din postura de campion naţional al Olandei, sau Manuel Belletti, care avea o experienţă de doi ani în World Tour. Nu înţeleg ce s-a întâmplat cu Johnny Hoogerland. Înaintea fiecărei etape din Giro, discutam cu el şi îi spuneam: “Nu îţi cer să câştigi, ci doar să te numeri printre protagonişti”, la care el îmi răspundea “Încerc, dar nu este posibil”. Pentru mine, a fost dificil de înţeles. Am semnat cu el, deoarece avea acelaşi spirit agresiv ce caracterizează echipa noastră. Una peste alta, sezonul nu a fost excelent, însă nici rău nu poate fi numit, deoarece am obţinut opt victorii, între care şi titlul la Campionatele Americii Centrale şi Caraibelor, un rezultat foarte important.

– Ce rutieri v-au impresionat în sezonul anterior?

Unul dintre aceştia este Carlos Galviz, care ni s-a alăturat doar din luna aprilie. A câştigat titlul naţional la contratimp şi cea mai importantă etapă din Turul Venezuelei. A mai fost şi Franco Pellizotti, un adevărat profesionist, mereu serios, motiv pentru care este căpitanul nostru. De asemenea, şi Kenny van Hummel a fost important pentru echipă şi îmi pare rău pentru că nu l-am putut păstra la echipă şi anul acesta, din raţiuni financiare. Am fost mulţumit de el, ne-a adus trei succese, dar nu i-am mai putut prelungi contractul. Am discutat despre asta şi a înţeles situaţia.

– Presupun că lipsa unei victorii în Italia a reprezentat o dezamăgire.

Evident, dar cunosc ciclismul foarte bine după 30 de ani ca manager, aşa că pot accepta că în unele sezoane apare ghinionul, aşa cum a fost cazul în 2014. Am fost aproape să câştigăm o etapă în Turul Italiei, cu Jackson Rodriguez, la Rivarolo Canavese, şi cu Franco Pellizotti, pe Monte Zoncolan. Ne-a lipsit acel ceva în plus care ne-ar fi adus o victorie. Un succes în Giro ne-ar fi schimbat sezonul. Nu sunt satisfăcut de rezultatele avute, dar sunt fericit cu faptul că am onorat cursele, aceasta fiind şi filosofia noastră.

– Aşadar, lipsa rezultatelor v-a convins să semnaţi cu mulţi rutieri noi.

Exact! Am decis să schimb mai mult de jumătate din lotul echipei, iar aşteptările mele sunt mari pentru acest sezon. Sunt încrezător că Oscar Gatto va surprinde în 2015, la fel ca Serghei Tvetcov. El este necunoscut în Italia, dar locul al treilea din Turul Colorado arată de ce e capabil. Un alt transfer important este Davide Appollonio, care are experienţă de World Tour şi ne poate aduce rezultate importante.

– Pe ce curse se va concentra echipa?

2015 va reprezenta un nou start pentru noi, aşa că am decis să schimbăm programul. Stagiunea anterioară am fost foarte prezenţi în nordul Europei, dar acum ne dorim să avem mai multe rezultate în Italia. Asta nu înseamnă că nu vom mai merge în Belgia sau Olanda, ci doar că întrecerile din Italia vor fi mai importante acum. Vrem să obţinem rezultate importante în toate cursele ce se desfăşoară pe teren propriu, Turul Italiei fiind, încă o dată, cel mai important obiectiv.

– Cine poate fi revelaţia lui Androni în 2015?

Nu ştiu dacă mai poate fi considerat o revelaţie după rezultatele din 2014, dar Gianfranco Zilioli va fi un om de urmărit. De asemenea, cred că şi Andrea Zordan va avea un sezon puternic. Din păcate, s-a confruntat cu probleme de sănătate anul trecut, însă acum sunt convins că va reveni în top şi îşi va arăta potenţialul.

– Exista vreun sâmbure de adevăr în zvonurile care vorbesc despre o reîntoarcere a lui Jose Rujano la echipă, pentru Turul Italiei?

Nu, pot să confirm că nimic nu este adevărat. După Vuelta al Tachira, Jose Rujano mi-a dat de înţeles că vrea să vorbească cu mine, şi i-am transmis că putem face asta, însă doar atât. În acest moment, nu negociem cu Rujano.

– Totuşi, mai există vreo uşă deschisă pentru revenirea lui?

Nu ştiu. Sunt dispus să vorbesc cu el, dacă îşi doreşte asta, dar, repet, nu există negocieri. Am o relaţie bună acum cu Rujano. E conştient că a greşit în urmă cu câţiva ani, însă asta ţine de domeniul trecutului, aşa că lucrurile sunt amiabile între noi. El a câştigat Vuelta al Tachira, iar când am urcat pe podium cu Jose Garcia, care s-a impus în clasamentul sprinturilor intermediare, l-am felicitat pentru rezultatul lui. Încă nu am discutat, dar dacă e dispus să facă asta, atunci vom vorbi, deoarece lucrurile sunt în regulă între noi.

Rider of the week

Ever since wearing the yellow jersey and winning the white one in the 2013 Critérium du Dauphiné, Rohan Dennis has been hailed as one of cycling’s biggest talents, but the general impression was the young Aussie didn’t live up to his huge potential, despite another win in the Tour of Alberta GC and a victory in a stage of the Tour of California, on Mount Diablo. Main reason for this was that Dennis, riding for Garmin-Sharp at that time, failed to make an impact in the so important World Tour races. However, things have changed all of the sudden in the second half of 2014, after Dennis signed with BMC, in an unprecendent move that took the cycling world by surprise.

Right after getting under the command of Allan Peiper, a former rider himself (who rode 12 Grand Tours during his career), currently one of the most appreciated sport directors in the pro peloton, things began to move for the 24-year-old. He raced the Vuelta, where he impressed everyone with his form and the 3rd place in the final ITT. That was a sign of the things that were to come, because just a couple of weeks later, Dennis helped BMC win for the first time the team time trial race at the World Championships, as well as finishing 5th in the ITT, two results that gave him confidence and made him wanting for more for the 2015 season, which Dennis began with a second place at the National Championships ITT, just 8 seconds behind Richie Porte.

After the Nationals, Rohan Dennis lined up for the 17th edition of the Tour Down Under as one of BMC’s leaders, and in the third stage he laid his mark on the race, with a great attack on the new finish at Paracombe, where he took the win (his first in the World Tour) and the ochre jersey. Now leader of the GC and having a strong team to support him, Dennis knew that from that point just one big test was ahead, the Willunga Hill, where everyone was waiting for an attack of Richie Porte, the pre-race favorite. As expected, Porte’s acceleration came in the last kilometer and it was a fierce one, and even though Dennis couldn’t answer and lost time, he kept the jersey for two seconds, then came home safe in Adelaide and became the sixth Australian to win the race, a result few could have predicted at the beginning of the previous week.

What are the conclusions of this Tour Down Under? Rohan Dennis is the first World Tour leader of the season (110 points), the win gave him a massive confidence boost for the next races of the year, BMC found a great leader for the future (coincidentally or not, in what was the last stage race of Cadel Evans), while Cannondale-Garmin, the former team of Dennis, can start thinking at what went wrong last year and why did Dennis left the squad after less than two seasons.

Sondre Holst Enger: “I’m interested only in winning”

Sondre Holst Enger

Norwegian cycling is on a high for a couple of seasons, and one of the most fascinating prospects coming from that country is Sondre Holst Enger, the 21-year-old who made quite an impression during the past seasons. Riding for Sparebanken Sør, he was one of the revelations of 2013, when he scored some great results: the Coupe des Nations Saguenay, the GC in the Norway Cup, a 3rd place in the Tour of Norway – where he finished ahead of many World Tour cyclists – and a bronze medal in the road race at the World Championships in Florence.

One year later, things didn’t began as planned for the Norwegian rider, who had to deal with a lack of form until the second half of the season, when things finally started to roll. After a 5th place in the Tour des Fjords – his best result of the year in a stage race – he went on to win the U23 national title and then finished 5th at the Ponferrada World Championships. A very strong all-rounder with an amazing talent, Sondre Holst Enger was noticed by IAM Cycling, which signed him for the next two years. Giving how he fared so far, the young Scandinavian should have a successful pro career and the Swiss team will make sure of helping him develop, so that he can become one of the best riders in the world.

A couple of days ago, while he was in the training camp, I got the opportunity to sit down with Sondre and ask him a couple of questions about his U23 seasons and the expectations he has for his first pro year.

– Sondre, how did you start cycling?

At first, I was doing karate for five years, but my father, who was a cyclist with important results during his career, asked me why if I don’t want to try it. I said I will give it a shot, although I was afraid of losing. Eventually, I tried cycling and tought it was nice, even though things didn’t go so well in the first races. Still, I didn’t give up, I did some more races, and by doing that I got to understand the sport more and really liked it. That’s when I decided to switch from karate to cycling and give 100% there.

– What was the most important result for you so far?

There are two results, both which came in 2013: the Tour of Norway and the World Championships. That was my best season and I was really motivated do to good, after being ill in 2012. It was fantastic to be one of the protagonists in the Tour of Norway and finish 3rd there, and then, just a couple of months later, to come 3rd in the road race at the World Championships in Firenze.

– You’re fast in the finish and have a good punch. Do you think your future lies in the Classics or are you tempted also by stage races?

I want to focus on both, I’d like to get some nice wins in the Classics, but also in stage races. To be honest, I don’t really care too much about what race I do, if I like it and ride it, I give all than I can to get the win. I’m not interested in finishing on the podium or in the top ten. My goal is always to win.

– What races will you do this season?

I will begin in the Challenge Mallorca and I will also do the Volta a Catalunya and Amstel Gold Race. Then, in May, I hope to do some races in Norway, because those races are very important to me.

– On what did you focus on the training camps you did with IAM Cycling?

On getting in shape, because I really want to have a good start in my first pro season. I also worked on improving my climbing and sprint and things really went well. There is no pressure from the team, they all want me to learn as much as possible and find my rhythm. I want to show what I can do, to show my big potential and that I can be one of the best riders in the world in the years to come.

– Speaking of this, what races you would like to win?

I’d like to win some Tour de France stages, but the World Championships road race is also on my mind. Of course, I want to win in the Classics, it would be nice to take a victory in Amstel Gold Race or Liège–Bastogne–Liège.

Sondre Holst Enger: “Mă interesează doar victoria”

Sondre Holst Enger

Ciclismul norvegian se află pe un trend ascendent de câteva sezoane, iar unul dintre cele mai fascinante produse ale acestei ţări este Sondre Holst Enger, rutierul în vârstă de 21 de ani care a făcut o impresie foarte bună în stagiunile anterioare. Legitimat la Sparebanken Sør, Holst Enger a fost una dintre revelaţiile lui 2013, atunci când a bifat mai multe rezultate excelente: victorie în Coupe des Nations Saguenay, clasamentul general din Cupa Norvegiei, un loc trei în Turul Norvegiei – unde a terminat înaintea multor ciclişti de Wold Tour – şi medalia de bronz în cursa pe şosea la Campionatele Mondiale de la Florenţa.

Un an mai târziu, lucurile nu au început aşa cum şi-a dorit rutierul norvegian, care şi-a intrat în formă doar în a doua jumătate a sezonului, când lucrurile au început să meargă mai bine. După un loc cinci în Turul Fiordurilor – cel mai bun rezultat al său într-o cursă pe etape – a câştigat titlul naţional la tineret, iar apoi a venit pe cinci la Campionatele Mondiale de la Ponferrada. Un all-rounder foarte puternic, cu un talent uriaş, Sondre Holst Enger a intrat în vizorul lui IAM, care i-a oferit un contract pentru următorii doi ani. Având în vedere cum s-a descurcat până acum, tânărul scandinav ar trebui să aibă o carieră de succes la profesionişti, iar echipa elveţiană va avea grijă să îl ajute să progreseze, astfel încât să ajungă unul dintre cei mai buni rutieri din lume.

În urmă cu câteva zile, când se afla în cantonament, am avut ocazia să discut cu Sondre şi să îi pun câteva întrebări despre sezoanele petrecute la tineret şi aşteptările pe care le are pentru primul său an ca profesionist.

– Sondre, cum te-ai apucat de ciclism?  

La început am făcut karate, dar tatăl meu, care a fost un rutier cu rezultate importante în cariera sa, m-a întrebat într-o zi de ce nu încerc ciclismul. I-am răspuns că îi voi da o şansă, deşi îmi era frică de înfrângere. În cele din urmă, am făcut asta şi mi-a plăcut, chiar dacă lucrurile nu au mers foarte bine în primele curse. Totuşi, nu am renunţat şi am continuat să particip, iar astfel am reuşit să înţeleg sportul mai bine şi să îmi placă. Atunci am decis să trec de la karate la ciclism şi să dau 100% aici.

– Care a fost cel mai bun rezultat obţinut până acum?  

Sunt două, ambele venite în 2013, în Turul Norvegiei şi la Campionatele Mondiale. Acela a fost cel mai reuşit sezon al meu, unul în care am fost foarte motivat să mă descurc bine după ce am fost bolnav în 2012. A fost fantastic să mă număr printre protagonişti în Turul Norvegiei, să termin pe trei acolo, iar apoi, doar câteva luni mai târziu, să închei pe ultima treaptă a podiumului la Campionatele Mondiale desfăşurate la Florenţa.

– Eşti rapid pe final şi ai un punch bun. Crezi că viitorul tău e legat de clasice sau eşti tentat şi de cursele pe etape?  

Vreau să mă concentrez pe ambele, deoarece îmi doresc să obţin victorii atât în clasice, cât şi în cursele pe etape. Să fiu sincer, nu mă prea interesează în ce curse voi merge, dacă îmi plac şi concurez acolo, dau tot ce pot pentru a obţine victoria. Nu mă interesează să termin pe podium sau între primii zece, obiectivul meu este întotdeauna să câştig.

– În ce curse vei participa sezonul acesta?  

Voi începe în Challenge-ul Mallorca şi voi mai concura în Turul Cataluniei şi Amstel Gold Race. Apoi, în luna mai, sper să particip în câteva curse din Norvegia, deoarece acestea sunt foarte importante pentru mine.

– Pe ce te-ai concentrat în cantonamentele din iarnă?

Am căutat să îmi intru în formă, pentru că îmi doresc neapărat un start bun în primul meu sezon ca profesionist. De asemenea, m-am axat şi pe îmbunătăţirea aptitudinile de căţărător şi sprinter, iar lucrurile au mers cu adevărat bine. Nu există presiune din partea echipei, toţi cei de aici îşi doresc să învăţ cât mai mult posibil şi să îmi găsesc ritmul. Vreau să demonstrez de ce sunt capabil, să arăt potenţialul meu uriaş şi să dovedesc că pot fi unul dintre cei mai mari rutieri din lume în anii care vor veni.

– Apropo de asta, ce curse ţi-ai dori să câştigi?

Mi-ar plăcea să mă impun în câteva etape din Turul Franţei, dar şi cursa pe şosea de la Campionatele Mondiale îmi face cu ochiul. Evident, vreau să am succes şi în clasice. Ar fi frumos să obţin o victorie în Amstel Gold Race sau în Liège–Bastogne–Liège.

A star was born in San Luis: Fernando Gaviria

Fernando Gaviria

Climbs? Mountains? GC races? Forget about these for a moment, Colombia’s latest talent comes from the track and he’s a fascinating prospect, who has a brilliant future on the road. His name? Fernando Gaviria? His latest results? Two stage wins in the Tour de San Luis, each time in a head-to-head duel with Mark Cavendish. But was it a duel? Not quite, as the 20-year-old Colombian won without too much trouble the two flat stages of the Tour de San Luis, showing a fantastic anticipation, a phenomenal acceleration and an incredible burst of speed, and thus finishing a couple of bike lengths ahead of the 2011 World Champion.

Coming from the province of Antioquia, like many other talented cyclists that already have an impressive palmares, Gaviria made a name for himself on the track, where he took multiple wins, including two U23 world titles and a stage in the World Cup. But when it comes to the young South-American, there is more to him than meets the eye, because he is very versatile and his transition to the road was really smooth, which we all could see in 2014, when he took the Pan-American U23 road race. That win came in May, three months before the Tour de l’Avenir, where the Colombian went on to take a 3rd place in the Paray-le-Monial stage and finished second in the green jersey classification, missing the first place for just a point.

At the moment, Fernando Gaviria – who began his career dreaming of the legendary mountains of the Tour de France, before turning his attention to the sprints – has a contract with Coldeportes-Claro, but things are expected to change next season, as he already is fielding offers from the World Tour teams. Regardless of his choice (and he will have enough options), the Colombian is keen on racing on the track at the 2016 Olympics, which means he’ll not have a busy program next year. But considering what a fascinating talent he is, that shouldn’t be a problem for his future team, which will have at the start of the 2017 season a rider fully committed to the road and ready to rock the World Tour.

Dylan Groenewegen: Focused on the Classics in 2015

Dylan Groenewegen

Roompot is a new team on the international cycling scene, and amongst the riders it signed for this first season we can find Dylan Groenewegen, one of the biggest Dutch talents at the moment. Coming from Amsterdam, the 21-year-old made a name for himself since he was a junior and won a stage in the Driedaagse van Axel and another one in Liège-La Gleize. Then, as an U23 cyclist, he went on to confirm his potential, by taking a stage in the Tour de Normandie, as well as the Tour of Flanders, where he became only the third Dutch winner since the inception of the race, in 1936.

That victory in Flanders caught up the interest of many pro teams, so eventually Dylan Groenewegen ended up going to Roompot, the only Pro Continental Dutch team. Here he will have the chance of developing, while racing a nice program that will also include some Spring Classics. Last week, while in the training camp, I got to talk to Dylan, thanks to Mister Léon Boele, the team’s press officer, and ask him more about his expectations ahead of this season.

– Dylan, how did you began cycling?

Cycling has been for a long time in my family, almost everyone has cycled or is still active in races and other cycling events. One day I went to a race, received a prize and from that moment on I wanted more. Riding races began as a hobby, but soon I realized that I wanted to be a professional and now I am very happy to make this step with Team Roompot.

– In the past years, you have had some very strong results, one of which was winning the U23 Tour of Flanders. How important was that victory for you?

The goal was to have good results from the start of the season, and the main target was to win the U23 Tour of Flanders. I was second in 2013 and I really wanted to win it, so at the finish I was glad it worked out well and I reached my goal.

– Did you have any major disappointment in 2014?

There are always this kind of moments, and one of these was missing the U23 National Championships last summer, which was an important goal for me. I could have still raced as an U23 this year and try to go again for this, but I have chosen to make the step to the pros and I’m happy with this.

– What’s the story of your transfer to Roompot?  

I had an agreement with a team early in the 2014 season, but they stopped, so then I had to choose between BMC and Roompot. The last gave me a lot of confidence, so I went there. I like it a lot, because here is nice, there are many Dutch riders and the atmosphere is really great.

– Jean-Paul van Poppel said that you aren’t afraid in the sprints and can always improvise. How do you rate your skills?

My sprint is very good, but it should be even better. I want to improve it with the help of Jean-Paul van Poppel, who is the team’s mentor. When the terrain is difficult, my sprint is very important, because I can use it as a strong weapon.

– What races will you do in the first months of the season?  

I will begin next month, in France, with the Etoile de Bessèges, then I hope to start Kuurne-Brussels-Kuurne, E3 Harelbeke, Gent-Wevelgem and other one-day races.

– And what objectives will you have in this first year?  

I’d like to be able to perform well in some Spring Classics. Having a powerful sprint, I really hope this will help me to show myself in the big races of the calendar. In the future, it goes without saying I want to win many races.

Dylan Groenewegen: concentrat pe clasice în 2015

Dylan Groenewegen

Roompot este o echipă nouă pe scena internaţională a ciclismului, iar printre rutierii cu care a semnat pentru primul sezon se află şi Dylan Groenewegen, unul dintre cele mai mari talente olandeze ale momentului. Originar din Amsterdam, rutierul în vârstă de 21 de ani s-a făcut remarcat încă de la juniori, atunci când a câştigat o etapă în Driedaagse van Axel şi o alta în Liège-La Gleize. Apoi, la tineret, şi-a confirmat potenţialul, triumfând într-o etapă din Turul Normandiei, dar şi în Turul Flandrei, unde a devenit doar al treilea batav care s-a impus de la apariţia cursei, în 1936.

Succesul din Flandra a atras atenţia multor echipe profesioniste, aşa că Dylan Groenewegen a ajuns în cele din urmă la Roompot, singura grupare olandeză din eşalonul Pro Continental. Aici va avea ocazia de a progresa şi, în acelaşi timp, de a avea un program de curse bun, care va include şi câteva clasice. Saptămâna trecută, când se afla în cantonament, am vorbit cu Dylan, cu ajutorul lui Léon Boele, ofiţerul de presă al echipei, şi l-am întrebat mai multe despre aşteptările sale pentru acest sezon.

– Dylan, cum ai început ciclismul?

Ciclismul se află în familia mea de mult timp, aproape toată lumea l-a practicat sau este în continuare activă în curse ori în alte evenimente cicliste. Într-o zi am mers într-o cursă, am primit un premiu şi din acel moment mi-am dorit mai mult. Participarea mea în curse a fost un hobby, dar curând am realizat că vreau să fiu profesionist, iar acum sunt foarte fericit că am făcut acest pas alături de Roompot.

– În sezoanele anterioare ai avut multe rezultate solide, între care şi victoria din Turul Flandrei. Cât de important a fost acel succes pentru tine?

Obiectivul a fost să mă rezultate bune încă de la startul stagiunii, iar principala ţintă a fost câştigarea Turului Flandrei. Am terminat al doilea în 2013 şi mi-am dorit neapărat să câştig cursa un an mai târziu, iar la final am fost fericit că lucrurile au mers bine şi mi-am îndeplinit obiectivul.

– Ai avut vreo dezamăgire notabilă în 2014?

Întotdeauna apar astfel de momente, iar unul dintre acestea a fost ratarea victoriei la Campionate Naţionale, vara trecută, acela fiind un obiectiv important pentru mine. Aş mai fi putut concura la tineret şi anul acesta şi să încerc astfel să mă impun acolo, dar am ales să fac pasul la profesionişti şi sunt fericit cu asta.

– Care e povestea transferului la Roompot?

Am ajuns la un acord cu o echipă în prima parte a lui 2014, însă aceasta s-a desfiinţat, aşa că a trebuit să aleg între BMC şi Roompot. Aceasta din urmă mi-a oferit multă încredere, şi am decis să merg acolo. Îmi place mult aici, este frumos, sunt rutieri olandezi în lot, iar atmosfera e excelentă.

– Jean-Paul Van Poppel a spus despre tine că nu îţi este frică la sprinturi şi că eşti capabil să improvizezi. Ce părere ai despre calităţile tale?

Sprintul meu este foarte bun, dar ar trebui să fie şi mai bun. Vreau să îl îmbunătăţesc cu ajutorul lui Jean-Paul Van Poppel, care e mentorul echipei. Atunci când traseul este dificil, sprintul meu este foarte important, deoarece funcţionează ca o armă puternică.

– În ce curse vei merge în primele luni ale sezonului?

Voi începe luna viitoare, în Franţa, cu Etoile de Bessèges, după care sper să fiu la startul lui Kuurne-Bruxelles-Kuurne, E3 Harelbeke, Gent-Wevelgem şi altor curse de o zi.

– Şi ce obiective vei avea în acest prim an?

Mi-aş dori să mă descurc bine în câteva dintre clasicele de primăvară. Sper că sprintul meu puternic mă va ajuta să mă fac remarcat în cursele importante din calendar. În viitor, nu există nicio îndoială, îmi doresc să câştig cât mai multe curse.

Echipele invitate în Turul Italiei 2015

Giro 2015 Wild Cards

În ultima vreme, organizatorii Corsei Rosa şi-au făcut un obicei din a surprinde atunci când anunţă grupările Pro Continentale primite la start (în fond, e şi aceasta o formă de publicitate). După ce în 2014 au acceptat-o pe Neri Sottoli, în ciuda celor două scandaluri de dopaj în care a fost implicată, acum a venit rândul să îi ofere un wild card lui CCC Sprandi Polkowice, formaţie ce nu a mai concurat în Il Giro din 20013, atunci când Dariusz Baranowski a terminat pe locul 12. Multă lume se aştepta la Colombia sau UnitedHealthcare, însă Mauro Vegni a preferat-o pe CCC, declarând că decizia este legată, în mod evident, şi de interesele comerciale ale companiei RCS Sport.

Lucrurile cu adevărat interesante încep abia acum, deoarece potrivit unor informaţii oficiale, CCC Sprandi Polkowice a intrat în posesia invitaţiei cu condiţia ca Davide Rebellin şi Stefan Schumacher, doi oameni cu probleme de dopaj în trecut, să nu fie prezenţi la start. Dacă va fi sau nu aşa, vom afla la începutul lunii mai, dar cert este că şi fără aceştia, polonezii pot alinia o echipă puternică, din care ar trebui să facă parte Grega Bole, Eryk Laton, Cristian Delle Stelle, Sylwester Szmyd, Josef Cerny, Branislau Samoilau sau Maciej Paterski.

Altfel, calculele hârtiei au fost respectate, şi Androni Giocattoli-Venezuela, Bardiani, Nippo-Vini Fantini şi Southeast au fost invitate la start, urmând să ducă la cinci numărul grupărilor italiene aflate în cursă (cealaltă e Lampre-Merida, din World Tour). Până când va începe Il Giro mai sunt ceva mai mult de trei luni, iar dacă lucrurile vor merge bine pentru Eduard Grosu şi Serghei Tvetcov, atunci România va avea primii doi rutieri din istorie în Turul Italiei. Un moment care va veni la 79 de ani de la prezenţa lui George Hapciuc, Virgil Mormocea, Constantin Tudose şi Nicolae Ţapu – singurii români care au concurat vreodată într-o cursă majoră – în Turul Franţei.

Kristoffer Skjerping: “My biggest career goal is to win Flanders”

Kristoffer Skjerping

He is just 21-years-old, but know what he wants. Ever since starting cycling, thanks to his older brother, Kristoffer Skjerping was determined to become better and better with each season and reach all of his goals. So, after racing for a Norwegian team at a Continental level, he started adding some solid results to his palmares, one of which was stage 1 of the Tour de l’Avenir, after being in the break all day long. Soon afterwards, he got his biggest result up-to-date, 3rd at the U23 World Championships in Ponferrada and that brought him a pro contract with Cannondale-Garmin, after three years with Team Joker.

One of the most promising neo-pro riders of the peloton, Kristoffer Skjerping is a cyclist whose future lies in the Classics, which have fascinated him for a long time now. This season, although a debutant, he will get the chance to do some of the best one-day races of the calendar, thus living one of his dream. For the moment, Kristoffer’s goal is to finish these races and gain experience, so that one day he can come back as one of the favorites.

– Kristoffer, you’re making your pro debut earlier than expected, at the Tour de San Luis.

Yes, that was a bit of a shock, but I’m happy to be here, and I’m really looking forward to start racing with Cannondale-Garmin.

– What do you think of Argentina so far?

The first thing that caught my attention was the heat. It’s not easy to go from –20 degrees to +35, but I’m a viking, so I will survive.

– With what expectations are you starting San Luis?

I hope I can do my job for the team and come through the race. If I get a result in a sprint one day, that will be a big bonus.

– What are your goals for this year?

I want to learn as much as possible and do everything that the team tells me to do. My biggest goals will come in the Classics, so to finish all of them is a big target for me. Everything I will do in the next weeks leads up to the Classics and that’s why I’m trying to be in the best shape of my life for those races. It goes without saying that in the future I want to win such a race.

– Are you thinking about a particular Classic?

My biggest goal in the future is to win the Tour of Flanders. The short steep climbs suit me well, and I have a good sprint in the end, which is really helpful.

– Is there anything you’d like to improve?

I want to be stronger mentally, especially in the sprints. Don’t think so much, just do it!

– You’ll be 24 by the time Bergen hosts the World Championships, in 2017. Do you think you could get a nice result there?

I think it comes too early for me to think of a win, but to get a good result is possible. The World Championships in Bergen is a big goal for me and I think a lot about it. The course actually goes 200 meters away from my house and I get goosebumps just thinking about it!

– How do you explain the cycling boom in Norway?

I think the main reason lies in the very good riders we had in the last few years. When I started cycling, Thor Hushovd and Kurt Asle Arvesen were the big cycling stars in Norway. After them, Edvald Boasson Hagen and Alexander Kristoff came from behind and are now amongst the best cyclists in the world.

Post Navigation

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 53 other followers