Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Clément Chevrier: “IAM Cycling is a new start in my career”

Clement Chevrier 2014

This time last year, Clément Chevrier was shrugging off the disappointment of not turning pro with AG2R by getting ready to embark in a new adventure, that took him in the US, as the new rider of Bissell Development Team. There, he had some very strong results in stage races, proving he is one of the most talented U23 climbers. This didn’t go unnoticed, and Trek Factory Racing took him as a stagiaire for a couple of races, before IAM Cycling stepped in and signed the talented French rider for the next two years.

What did Clément Chevrier had to say about this move, his future plans, and his 2014 season? Find out more from the following interview.

– Clément, this year you’ve raced mainly in the US. How important were Axel Merckx and Bissell Development for you?

It was important to leave France, where I grew up, in order to learn and improve on my bike. It was more an experience of life than just a cycling program. For sure, I wanted to make improvements with the help of the race calendar, which is of high quality, even if it’s lighter. The main goal was to join a big team for 2015. Bissell was one important step of my career. Thanks to Axel and this program, I can speak English now – which is important in cycling and for my studies – and I also showed that I’m able to join and integrate in a foreign team. This is something rare for a French rider. In the US, I discovered new races, a new spirit, a different approach of cycling for everything and I also met a lot of nice people who are my friends now. I feel lucky to have lived this experience.

– What were your highs and lows during this season?

For the highs, I can say the Tour of California, which is such a great race! Also, my experience with Trek Factory Racing as a stagiaire and for sure my ride in the USA Pro Challenge. This race was a stepping stone in my career. I had a good time with the Bissell Development Team, my team mates and the staff in US. I have a lot of good memories. For the lows, I think of my Tour des Pays de Savoie in June with the French Team. It was a goal for me and I was really disappointed of my result. I can explain that because I had allergies with four days before the start and I was also without any races in my legs in the past five weeks. I trained a lot to have a good form, but I guess it wasn’t enough.

– Of all these results you’ve had, which is the one you are the most proud?

The USA Pro Cycling Challenge. To finish 12th overall and with the best young rider jersey was incredible, but maybe more important for me was to show that I’m able to fight against the best riders in the world and have good legs during a one-week race. Also, the result was important for my future, because I trained hard since the start of the season just for this race. In this race, my last with Bissell, I wanted to say thanks to Axel for his confidence, but also to the staff and riders.

– You’ve recently signed with IAM Cycling. What’s the story of this transfer?

I was interested in IAM Cycling since last year, as I followed this team since the beginning. But the problem with me was I’m not Swiss and their priority is to have Swiss neo-pros. Finally, after Colorado and during the Vuelta, IAM Cycling came to me to find out if I was still interested. The decision was made at the end of the Vuelta, but I learned that just before the Grand Prix de Wallonie, which I did with Trek.

– What means for you to make this step to the pro ranks?

It’s a new start, totally new and in my head this is the real start of my career. The dream I’ve had since I was 5-years-old came true. But I have to keep my focus in order to do other good things in the future. Hopefully, the best is yet to come.

– Did you get to talk to the team management about the expectations they have from you in the first season?

No, I don’t know the expectations of the team, I still have to talk with the management about this. I know that we want to build something together over the next years, and IAM can help me discover myself in the pro peloton.

– Which races would you like to do?

It’s difficult to say which races I aim for, but what I do know is that I want to discover myself on the World Tour, in one-week stage races, but also in the Ardennes Classics, that I love so much and where I can learn a lot, and why not, to see if I am able to ride a Grand Tour. I want this experience to be productive for the future. I have to talk with the team about my program and I have total confidence in the staff and Rik Verbrugghe, the new sport manager. Another goal will be to help the team and learn from our leaders: Sylvain Chavanel, Heinrich Haussler, Matthias Frank, Sebastien Reichenbach and Stefan Denifl.

Clément Chevrier: “IAM Cycling e un nou start în cariera mea”

Clement Chevrier 2014

Anul trecut, pe vremea aceasta, Clément Chevrier se scutura de dezamăgirea de a nu fi devenit profesionist cu AG2R, pregătindu-se să înceapă o nouă aventură, care l-a dus până în Statele Unite, unde a concurat pentru Bissell Development. Acolo a obţinut rezultate solide în cursele pe etape, dovedind că este unul dintre cei mai talentaţi căţărători sub 23 de ani. Acest lucru nu a trecut neobservat, iar Trek Factory Racing l-a înregimentat ca stagiar pentru câteva curse, înainte ca IAM Cycling să apară în scenă şi să semneze cu talentatul rutier francez pentru următorii doi ani.

Ce a avut de spus Clément Chevrier despre această mutare, despre planurile pentru viitor, dar şi despre sezonul avut? Aflaţi mai mult din următorul interviu.

– Clément, anul acesta ai concurat, în principal, în Statele Unite. Cât de importanţi au fost Axel Merckx şi Bissell Development pentru tine?  

A fost important să plec din Franţa, acolo unde am crescut, pentru a învăţa şi a deveni mai bun pe bicicletă. A fost mai mult o experienţă de viaţă, decât un program de ciclism. Cu siguranţă, mi-am dorit să progresez cu ajutorul calendarului, care este de înalt nivel, chiar dacă e mai aerisit. Principalul obiectiv a fost să mă alătur unei echipe mari în 2015. Bissell a fost un pas important al carierei mele. Datorită lui Axel şi acestui program, pot vorbi engleză acum – ceea ce este foarte important atât în ciclism, cât şi pentru studiile mele – şi am arătat că sunt capabil să mă integrez într-o echipă străină. Asta e ceva rar pentru un rutier francez. În Statele Unite am descoperit curse noi, un nou spirit, o abordare diferită a ciclismului şi am întâlnit foarte mulţi oameni de treabă, care acum îmi sunt prieteni. Mă simt norocos pentru că am trăit această experienţă.

– Care au fost momentele bune şi cele mai puţin bune din acest sezon?  

Atunci când vine vorba despre lucrurile pozitive, pot spune Turul Californiei, care este o cursă extraordinară! De asemenea, experienţa mea ca stagiar la Trak Factory Racing şi evoluţia din Turul Colorado. Această cursă a fost un punct de cotitură în cariera mea. Am avut parte de momente frumoase alături de Bissell, de colegi şi de staff-ul din Statele Unite. În ceea ce priveşte punctele negative, mă gândesc la Tour des Pays de Savoie, în iunie, alături de echipa naţională. A fost un obiectiv pentru mine şi am fost foarte dezamăgit de rezultat. Pot pune acea evoluţie pe seama alergiilor pe care le-am avut cu patru zile înainte de start, dar şi pe seama faptului că nu mai concurasem deloc în ultimele cinci săptămâni. M-am antrenat mult pentru a fi în formă bună, dar probabil că nu a fost suficient.

– Dintre rezultatele avute, de care eşti cel mai mândru?  

Turul Colorado. Să termin al 12-lea la general şi cu tricoul de cel mai bun tânăr a fost incredibil, dar şi mai important pentru mine a fost să demonstrez că pot lupta împotriva celor mai valoroşi rutieri din lume şi că pot avea picioare bune pe durata unei curse de o săptămână. De asemenea, rezultatul a fost important pentru viitorul meu, deoarece m-am antrenat din greu, încă de la startul sezonului, pentru această cursă. În Turul Colorado, ultima cursă alături de Bissell, am vrut să îi mulţumesc lui Axel pentru încredere, dar şi staff-ului şi celorlalţi ciclişti.

– Recent, ai semnat cu IAM Cycling. Care este povestea acestui transfer?  

Am fost interesat de IAM de anul trecut, mai ales că am urmărit echipa încă de la apariţia ei. Problema a fost că nu sunt elveţian, iar prioritatea lor este să aibă neo-profesionişti din Elveţia. În cele din urmă, după Colorado şi în timpul Turul Spaniei, IAM Cycling m-a contactat şi a văzut că sunt în continuare interesat. Decizia a fost luată la finalul Vueltei, dar am aflat asta chiar înainte de Marele Premiu al Valoniei, în care am concurat alături de Trek.

– Ce înseamnă pentru tine să faci pasul la profesionişti?  

Este un nou start, cu totul nou, iar în mintea mea e adevăratul start al carierei. Visul pe care l-am avut încă de la vârsta de cinci ani a devenit realitate. Însă trebuie să rămân concentrat pentru a realiza alte lucruri frumoase în viitor. Sper că ce e mai bun va veni de abia de acum încolo.

– Ai vorbit cu managementul lui IAM despre aşteptările pe care le are echipa de la tine în acest prim sezon?  

Nu, nu ştiu ce aşteptări are echipa, voi vorbi cu conducerea despre asta. Ştiu că vrem să construim ceva împreună pentru anii următori, iar IAM mă poate ajuta să mă descopăr în plutonul profesionist.

– În ce curse ţi-ar plăcea să mergi?  

Îmi e greu să spun ce curse voi ţinti, dar ceea ce ştiu este că vreau să mă descopăr pe mine însumi în World Tour, în cursele de o săptămână, dar şi în clasicele din Ardeni, pe care le iubesc enorm şi în care pot învăţa mult, şi, de ce nu, să descopăr dacă sunt capabil să concurez într-un Mare Tur. Vreau ca această experienţă să fie productivă pentru viitor. Voi vorbi cu echipa despre programul meu şi am încredere deplină în staff-ul tehnic şi în Rik Verbrugghe, noul manager sportiv. Un alt obiectiv va fi să ajut echipa şi să învăţ de la liderii noştri: Sylvain Chavanel, Heinrich Haussler, Matthias Frank, Sebastien Reichenbach şi Stefan Denifl.

Rutierul săptămânii

Cum sezonul se apropie de final, nu multe s-au întâmplat în zilele precedente: Philippe Gilbert s-a impus în ultima ediţie a Turului Beijingului, Nathan Haas şi-a adjudecat Cupa Japoniei, în timp ce Sylvain Chavanel a devenit primul ciclist francez după 19 ani triumfător în Chrono des Nations. Totuşi, alegerea pentru săptămâna trecută nu este unul dintre aceştia, ci un rutier care nu a câştigat nicio cursă. Numele său e Tom Van Asbroeck, şi chiar dacă nu a bifat recent o victorie, s-a făcut remarcat prin altceva: a terminat pe locul întâi în clasamentul Europe Tour, care îl recompensează pe cel mai constant ciclist de pe continent în afara competiţiilor World Tour.

Medaliat cu bronz pe şosea la Campionatele Mondiale din 2012, desfăşurate la Valkenburg, belgianul de la Topsport Vlaanderen s-a bucurat de un sezon 2013 solid, însă a arătat de ce este cu adevărat în stare abia anul acesta, când progresele sale s-au dovedit remarcabile, atât în cursele pe etape, cât şi în clasice. Van Asbroeck nu se descurcă bine doar pe pavate, ci şi atunci când terenul devine valonat, ducând la o selecţie mai serioasă în pluton, ceea ce îl ajută la final să îşi pună în valoare sprintul.

Astfel, în 2014, ciclistul în vârstă de 24 de ani a adunat două victorii (Cholet-Pays De Loire şi o etapă din Turul Valoniei), plus alte 38 de clasări între primii zece. Toate aceste rezultate i-au adus nu doar victoria în clasamentul Europe Tour, dar şi un binemeritat contract în World Tour, alături de Belkin (viitoarea LottoNL). Acolo, deşi va porni la drum ca un “locotenent”, Tom Van Asbroeck are toate şansele să se transforme într-una dintre revelaţiile sezonului 2015.

Pe scurt

Alberto Contador a primit pentru a patra oară în carieră prestigiosul trofeu Velo d’Or, devenind rutierul cu cele mai multe distincţii, patru, după descalificarea lui Lance Armstrong. Spaniolul în vârstă de 31 de ani a avut un sezon foarte bun, cu nu mai puţin de nouă victorii, trei dintre acestea fiind obţinute în clasamentul general din Tirreno-Adriatico, Turul Ţării Bascilor şi Turul Spaniei. Distincţia pentru cel mai bun ciclist francez al stagiunii i-a revenit lui Jean-Christophe Peraud, primul rutier din Hexagon după 17 ani care a terminat pe podium în Le Tour.

Traseul celei de-a 102-a ediţii a Marii Bucle va fi prezentat săptămâna viitoare, când vom afla dacă zvonurile apărute în ultima vreme au avut sau nu acoperire. Cursa va porni la drum cu un contratimp individual, iar în prima săptămână sunt şanse să apară o sosire pe Mur de Huy, un contratimp pe echipe, dar şi o nouă etapă cu piatră cubică. Tot atunci, plutonul va încheia pe Mûr-de-Bretagne, acolo unde Cadel Evans l-a învins pe Alberto Contador, în 2011. În presa franceză, se vorbeşte că aceasta va fi cea mai dificilă ediţie din ultimii ani, mai ales că pe traseu ar putea fi incluse şase finaluri la altitudine: Pierre-Saint-Martin, Cauterets, Plateau de Beille, Pra-Loup, La Toussuire şi Alpe d’Huez.

Europcar va rămâne fără sponsor principal la finalul sezonului viitor, după ce compania de închirieri de maşini care o susţine din 2011 a decis să se retragă din ciclism. Astfel, Jean-René Bernaudeau, managerul grupării franceze, va trebui să caute un nou sponsor pentru formaţia la care evoluează rutieri ca Pierre Rolland, Yannick Martinez, Thomas Voeckler, Bryan Coquard sau Romain Sicard. În 2014, Europcar a obţinut 11 succese, dar niciunul nu a fost de World Tour.

În următoarele săptămâni, veţi putea citi mai multe interviuri cu rutieri care au impresionat sezonul acesta. Astfel, după Ilia Koshevoy, noul rutier al lui Lampre-Merida, alţi ciclişti care au vorbit pentru Cafe Roubaix sunt Clement Chevrier (cel mai bun tânăr din Turul Colorado), Sven Erik Bystrøm (campionul mondial de tineret), Toms Skujiņš (învingătorul din Tour de Beauce) şi John Degenkolb, doar al treilea german care s-a impus în Gent-Wevelgem.

Ilia Koshevoy: “I’d like to focus on stage races”

Ilia Koshevoy

One of the most talented young riders that will make their debut in the pro ranks next season is Ilia Koshevoy. Coming from Belarus, but riding in Italy for some time now, the 23-year-old scored six wins in 2014, including the prestigious Cronoscalata Gardone. One year before that, he had already won the Gran Premio della Liberazione, and that caught up Lampre-Merida’s attention, who gave him the opportunity to become a pro rider in 2015.

Recently, I talked to Ilia Koshevoy about this transfer – the most important step of his career so far – but also about the impressive results he had as an amateur and a stagiaire.

– Ilia, how did you start cycling?

My parents were cyclists, so I think this was my destiny. But I started cycling late, at the age of 16, because I did other things before. I spent the first years in my home town, mixing road and track races.

– And how did you get to race in Italy?

In 2009, I rode with the national team the Giro della Lunigiana and Giro di Basilicata. I had some good results and thanks to these I received some offers from Italian amateur teams.

– Since coming to Italy, you’ve improved a lot, but is there something in particular you would still like to work on?

I am going well on the climbs and also in the time trials, but my problem is the way I go on the descents. I think that’s the only thing I need to improve.

– In the past two years, you scored many important wins, like the Liberazione or the Cronoscalata Gardone. Which is the one you are the most proud of?

The Gran Premio della Liberazione is the most important victory. But the most important thing was that I had a strong 2014 season and I’m satisfied, because I was very consistent. I won six races in five different months and this says a lot.

– What’s the story of your transfer to Lampre-Merida?

Lampre contacted me last year, in October. It was difficult for them to take me on board for the 2014 season, so they offered me a pre-contract for 2015 and 2016 and I said yes.

– You’ve raced the Tour of Utah with Lampre and finished 13th. How was it?

I am satisfied with my result. It was my first stage race of the season with pro riders. I didn’t know what to expect, but my condition was better day after day, while other riders were having problems. This gave me a lot of confidence.

– What plans do you have for the future?

I don’t know my race calendar yet, I will talk about it with the team at the first training camp, in December. I’d like to focus on stage races and in 2015 I will find out what I can and what I can’t do.

Ilia Koshevoy: “Mi-ar plăcea să mă axez pe cursele pe etape”

Ilia Koshevoy

Unul dintre cei mai talentaţi tineri rutieri care îşi vor face debutul la profesionişti sezonul următor este Ilia Koshevoy. Originar din Belarus, dar aflat în Italia de ceva vreme, ciclistul în vârstă de 23 de ani a obţinut şase victorii în 2014, între care şi prestigioasa cursă Cronoscalata Gardone. Cu un an înainte de asta, a câştigat Gran Premio della Liberazione, iar acel succes i-a atras atenţia lui Lampre-Merida, care i-a oferit oportunitatea de a deveni profesionist în 2015.

Recent, am vorbit cu Ilia Koshevoy despre acest transfer – cel mai important pas din cariera sa, până acum – dar şi despre rezultatele avute ca amator şi stagiar.

– Ilia, cum ai început ciclismul?

Părinţii mei erau ciclişti, aşa că pot spune că acesta a fost destinul meu. Însă am pornit târziu, la 16 ani, deoarece am fost ocupat cu alte lucruri înainte. Am petrecut primii ani în oraşul meu natal, concurând pe şosea, dar şi pe velodrom.

– Şi cum ai ajuns să concurezi în Italia?

În 2009, am fost acolo împreună cu echipa naţională şi am mers în Giro della Lunigiana şi Giro di Basilicata. Am avut câteva rezultate bune, iar datorită acestora am primit oferte din partea unor echipe italiene de amatori.

– De când ai ajuns în Italia, ai progresat mult. Mai sunt aspecte la care doreşti să lucrezi?

Merg bine pe căţărări şi la contratimp, însă problema mea este felul cum mă descurc pe coborâri. Cred că doar asta trebuie să mai îmbunătăţesc.

– În ultimii doi ani, obţinut multe victorii impresionante cum ar fi Liberazione sau Cronoscalata Gardone. Care a fost cea mai importantă pentru tine?

Categoric, Gran Premio della Liberazione. Însă cel mai important lucru a fost că am avut un sezon 2014 solid şi sunt foarte mulţumit pentru că am fost constant. Am câştigat şase curse în cinci luni diferite, iar asta spune multe.

– Care este povestea transferului tău la Lampre-Merida?

Lampre m-a contactat anul trecut, în octombrie. A fost dificil să mă ia în lot pentru 2014, aşa că mi-a oferit un contract pentru 2015 şi 2016, iar eu am acceptat.

– Alături de Lampre, ai participat în Turul Utah şi ai terminat pe 13. Cum a fost?

Sunt mulţumit de acel rezultat. A fost prima mea cursă pe etape din acest sezon în compania unor rutieri profeionişti. Nu ştiam la ce să mă aştept, dar forma mea a devenit mai bună de la o zi la alta, în timp ce alţi ciclişti au întâmpinat probleme. Asta m-a făcut să fiu foarte încrezător.

– Ce planuri ai pentru viitor?

Nu ştiu care va fi programul meu, voi discuta despre asta împreună cu echipa abia în decembrie, atunci când va avea loc primul cantonament. Mi-ar plăcea să mă concentrez pe cursele pe etape, iar în 2015 voi afla ce pot şi ce nu pot face.

Ierarhiile World Tour la finalul lui 2014

Clasamentul individual:

1 – Alejandro Valverde – 686 de puncte

2 – Alberto Contador – 620 de puncte

3 – Simon Gerrans – 478 de puncte

4 – Rui Costa – 461 de puncte

5 – Vincenzo Nibali – 392 de puncte

6 – Nairo Quintana – 346 de puncte

7 – Chris Froome – 326 de puncte

8 – Alexander Kristoff – 321 de puncte

9 – Daniel Martin – 316 puncte

10 – Jean-Christophe Peraud – 300 de puncte

11 – Fabian Cancellara – 286 de puncte

12 – Joaquim Rodriguez – 286 de puncte

13 – John Degenkolb – 278 de puncte

14 – Philippe Gilbert – 272 de puncte

15 – Peter Sagan – 263 de puncte

16 – Michal Kwiatkowski – 257 de puncte

17 – Fabio Aru – 248 de puncte

18 – Romain Bardet – 247 de puncte

19 – Bauke Mollema – 246 de puncte

20 – Rafal Majka – 240 de puncte

Clasamentul pe echipe:

1 – Movistar – 1440 de puncte

2 – BMC – 1212 puncte

3 – Tinkoff-Saxo – 1186 de puncte

4 – Omega Pharma-Quick Step – 1106 puncte

5 – Orica-GreenEdge – 953 de puncte

6 – Katusha – 938 de puncte

7 – AG2R – 919 puncte

8 – Giant-Shimano – 905 puncte

9 – Sky – 890 de puncte

10 – Astana – 823 de puncte

11 – Garmin-Sharp – 807 puncte

12 – Belkin – 795 de puncte

13 – Trek Factory Racing – 759 de puncte

14 – Lampre-Merida – 706 puncte

15 – Lotto-Belisol – 590 de puncte

16 – FDJ – 505 puncte

17 – Cannondale – 456 de puncte

18 – Europcar – 271 de puncte

Clasamentul pe naţiuni:

1 – Spania – 1834 de puncte

2 – Italia – 1070 de puncte

3 – Belgia – 1006 puncte

4 – Franţa – 987 de puncte

5 – Olanda – 957 de puncte

6 – Australia – 869 de puncte

7 – Columbia – 814 puncte

8 – Marea Britanie – 721 de puncte

9 – Germania – 640 de puncte

10 – Polonia – 565 de puncte

11 – Portugalia – 463 de puncte

12 – S.U.A. – 430 de puncte

13 – Elveţia – 423 de puncte

14 – Irlanda – 357 de puncte

15 – Norvegia – 332 de puncte

16 – Slovacia – 274 de puncte

17 – Slovenia – 249 de puncte

18 – Cehia – 238 de puncte

19 – Lituania – 126 de puncte

20 – Rusia – 125 de puncte

Rutierul săptămânii

Dacă există o echipă recunoscută pentru interesul acordat tinerilor ciclişti, descoperirea, dezvoltarea şi promovarea lor, atunci aceasta este Topsport Vlaanderen. De două decenii, de când a apărut, gruparea belgiană i-a lansat pe Tom Steels, Leif Hoste, Bjorn Leukemans, Thomas De Gendt sau Sep Vanmarcke. Mai recent, Topsport i-a crescut pe Tom Van Asbroeck, Kenneth Vanbilsen şi Yves Lampaert, cu toţii găsindu-şi, datorită rezultatelor din 2014, contracte mai bune pentru sezonul viitor. Nu şi Jelle Wallays, care a fost afectat probleme de sănătate, ce l-au împiedicat să îşi pună în valoare potenţialul arătat la tineret.

Asta până duminică, atunci când rutierul originar din Flandra a plecat într-o evadare formată la puţin timp de la startul clasicei Paris-Tours şi a rezistat până la capăt, alături de Thomas Voeckler, pe care l-a învins la sprint. Ce a impresionat la Wallays a fost nu doar că a stat în frunte mai bine de 200 de kilometri, dar că nu a cedat jocurilor psihologice ale mult mai experimentatului său adversar, evitând să treacă la trenă atunci când acesta i-a cerut-o şi asigurându-se că astfel va putea sprinta din cea mai bună poziţie.

La 25 de ani, Jelle Wallays a devenit nu doar cel dintâi rutier al unei echipe Pro Continentale triumfător în Paris-Tours, dar şi primul ciclist care a câştigat cursa din Hexagon atât ca amator, cât şi ca profesionist. Practic, victoria de săptămâna trecută reprezintă un nou start în cariera belgianului, datorită căruia visul său, de a concura pentru o echipă de World Tour, poate deveni realitate mai repede decât s-ar fi aşteptat.

Paris-Tours 2014

Paris-Tours 2014

Nu se află în calendarul World Tour, nu are statut de Monument, însă mulţi consideră Paris-Tours ca fiind a şasea cea mai importantă cursă de o zi din lume. Înfiinţată în 1896, acelaşi an în care a apărut şi Paris-Roubaix, Paris-Tours se bucură de mulţi învingători celebri, ca François Faber, Oscar Egg, Rik Van Looy, Francesco Moser, Joep Zoetemelk, Sean Kelly, Johan Museeuw sau Alessandro Petacchi. Nu şi Eddy Merckx, care a preferat să îl lase pe colegul său, Noël Vantyghem, să se impună (1972), ceea ce l-a făcut pe acesta să spună că “eu şi Eddy Merckx am câştigat toate clasicele”.

Cursa este cunoscută pentru traseul său plat în lungime de peste 230 de kilometri, ce a dus la medii orare record şi la sprinturi spectaculoase, dar un final la pluton pe Avenue de Grammont nu este bătut în cuie, ultimele trei decenii aducând multe evadări reuşite, cel mai recent exemplu fiind 2012, atunci când Marco Marcato a triumfat. Pentru atacanţi, există două şanse de a le strica socotelile sprinterilor: Côte de Beau Soleil şi Côte de l’Épan. Aceste căţărări sunt scurte, dar cum au pante care ating 10% şi apar când mai rămân 11 kilometri, îi pot ajuta pe puncheuri să se rupă de pluton.

Favoriţii

Triumfător aici în 2013, John Degenkolb va fi omul de învins, mai ales că germanul în vârstă de 25 de ani se va prezenta la start după ce a câştigat Paris-Bourges, la jumătatea săptămânii. Principalul său adversar va fi Arnaud Démare, care va căuta nu doar să îşi ia revanşa după înfrângerea de la ediţia precedentă, ci şi să urce pe primul loc într-un clasament al victoriilor din acest sezon. În plus, dacă se va impune, ciclistul lui FDJ le va aduce gazdelor un succes aşteptat de opt ani.

Un om al podiumurilor, Giacomo Nizzolo va încerca să schimbe această statistică şi să obţină ceea ce ar fi cel mai mare succes al carierei. Italianul se va bucura de prezenţa unei echipe puternice, însă va trebui să dubleze asta şi cu un plasament impecabil în kilometrul de final. Un alt sprinter de umărit va fi campionul Belgiei, Jens Debusschere, în timp ce bielorusul Yauheni Hutarovich, aflat într-o formă excelentă pe acest final de stagiune, va reprezenta un outsider extrem de periculos.

În cazul în care se va ajunge la pluton, IAM va miza pe Heinrich Haussler, în vreme ce MTN-Qhubeka va spera la un rezultat bun din partea lui Gerald Ciolek. Interesant de urmărit va fi şi Tom Van Asbroeck; belgianul, care de anul viitor va evolua pentru Belkin, are nevoie de o clasare cât mai bună, pentru a-şi adjudeca ierarhia Europe Tour. În fine, deşi nu sunt sprinteri puri, Jean-Pierre Drucker şi Ramunas Navardauskas vor avea şi ei un cuvânt important de spus.

În 2010, Greg Van Avermaet a triumfat după o evadare, însă acum va merge pe un atac dat pe final, atunci când drumul va începe să urce. Chiar dacă pe Côte de Beau Soleil şi Côte de l’Épan i se vor alătura alţi rutieri, liderul lui BMC va avea la dispoziţie şi sprintul pe care să îl folosească pentru a bifa un al doilea succes în Paris-Tours, performanţă ce a mai fost realizată de 14 ciclişti. Atacul va fi principala armă şi pentru Bjorn Leukemans, unul dintre cei mai constanţi rutieri de clasice din caravană.

Nici Sep Vanmarcke nu va trebui ignorat, ciclistul echipei Belkin arătând cu mai multe ocazii că se află într-o dispoziţie excelentă de cursă. Dacă Nizzolo va fi sprinterul lui Trek Factory Racing, Jasper Stuyven va fi cel de la care gruparea americană va spera să declanşeze un atac în ultimii zece kilometri. Clasat pe patru la Campionatele Mondiale, Matti Breschel este şi el aşteptat să acţioneze pe final, acolo unde protagonişti ar mai putea fi francezii Yoann Offredo, Sylvain Chavanel, câştigătorul Marelui Premiu de la Plouay şi Thomas Voeckler, care riscă să rămână fără victorie într-un sezon pentru prima dată în ultimii 12 ani.

Date statistice

– Recordul de victorii – trei – este deţinut de patru rutieri: Gustave Daneels, Paul Maye, Guydo Reybroeck şi Erik Zabel

– În clasamentul pe naţiuni, Belgia e prima, cu nu mai puţin de 40 de succese

– Singurul ciclist din afara Europei care s-a impus aici e australianul Phil Anderson

– Ultima victorie franceză a venit în 2006, atunci când învingător a fost Frederic Guesdon

– Surprinzător, niciun campion mondial en-titre nu a triumfat în Paris-Tours

– De la Joop Zoetemelk, în 1979, pe lista câştigătorilor nu a mai apărut un câştigător de Mare Tur

– În 19 rânduri, pe podium s-au clasat ciclişti din aceeaşi ţară; cel mai recent, s-a întâmplat în 1975

– Punând la socoteală şi ediţia de anul acesta, 13 oraşe au figurat ca punct de plecare sau de sosire al cursei

– Mont des Allouettes, primul deal din istoria Paris-Tours, a fost introdus în 1959

Cariera lui Andy Schleck în cifre

– A devenit profesionist în 2005, alături de CSC, după ce la tineret a evoluat pentru VC Roubaix

– În afară de CSC/Saxo Bank, a mai concurat pentru o singură echipă, Trek Factory Racing (Leopard/RadioShack-Nissan)

– În 2007, când s-a clasat pe doi în Giro, a devenit cel mai tânăr rutier din ultimii 28 de ani care a terminat pe podiumul unui Mare Tur

– Este unul dintre cei doi rutieri (celălalt fiind Jan Ullrich) care au câştigat de trei ori clasamentul tinerilor din Turul Franţei

– Are trei victorii de etapă în Le Tour: Morzine-Avoriaz şi Tourmalet (ambele în 2010) şi Col du Galibier (2011), cel mai înalt finiş din istoria cursei

– După descalificarea lui Alberto Contador, în 2010, a devenit doar al patrulea ciclist luxemburghez care s-a impus în Turul Franţei

– În total, a purtat tricoul galben din Turul Franţei vreme de 12 zile

– Este singurul ciclist din ultimul sfert de secol care are un succes în clasamentul general din Le Tour şi într-un Monument (Liège–Bastogne–Liège)

– A concurat de nouă ori în Marile Tururi, încheind cursa în şase ocazii

– A fost de două ori campion naţional la contratimp şi o dată pe şosea

– Nu a terminat niciodată Campionatele Mondiale, în trei participări consecutive

– În palmaresul său se află 11 victorii UCI, dintre care patru de World Tour

Post Navigation

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 41 other followers