Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Toms Skujiņš: “2015 will be bigger, better and faster”

Toms Skujiņš

The recently concluded season was the best of Hincapie Sports Development since the inception of the team, the US Continental team scoring four wins in the UCI America Tour. Three of these victories were brought by Toms Skujiņš, the 23-year-old Latvian rider who had a strong season, in which, besides his results, he discovered the States, adapting himself to the US lifestyle and races.

If last year you got to know more about Toms Skujiņš thanks to this interview, I know invite you to find out what he thinks of his first year in the US and what goals he has for 2015.

– Toms, how’s the holiday?

I’m enjoying my holiday and trying to stay away from the internet world more. Of course, I have some other stuff I’m doing, just to keep me busy.

– Any good book you’ve read recently?

I’ve been meaning to start a book, but haven’t gotten around to it, because I’ve got some not that interesting books that I have to read, learn and replicate.

– Did you had time to reflect on your season?

Well I’ve already been looking back at the season after I left the States, because the Worlds for me was definitely just going to be a race to get the feel for, not really go for a result there. Of course I wanted to do good, but I wasn’t going to get a result that would change the team I was riding for in 2015.

– For the first time in your career, you’ve raced a full season in the US. What were the main differences compared to Europe?

I get this question asked a lot. I still think that the biggest difference is made by how the wide roads affect riding styles. Almost at any moment you can get to the front, so you don’t have to worry too much about being far back. Still, some racing is less predictable and even in the big races it’s pretty exciting. A lot of the races are spectator friendly with city circuits and big loops you do over and over again and I really like that, because it’s always more fun to ride when there’s people cheering you on.

– You’ve changed countries, continents, mentalities. Was it difficult to cope with this?

Always it’s a bit difficult to go to a new team in a different country and even in a different part of the world, but I could have never have asked for a better team to arrive in, because they’ve made the transition so much easier. I’ve always been with fun people around me and they’ve always kept things bright, so it’s definitely been a lot easier then I thought it would be.

– How would you describe the Hincapie Sportswear Development team?

It’s an amazing group of people. The riders are so welcoming and fun to be with, but it’s not just the riders and the staff that’s the most caring one I’ve encountered in a team. It’s also the people behind the scenes, the people you don’t see at races. We’ve got an amazing group of people working at the Hincapie offices in Greenville. They help us out a lot and every win we get is also part theirs.

– Your best race was the Tour de Beauce, where you won the GC and two stages. How was it?

The week in Quebec when we were riding Beauce was amazing. It was a massive win for the team and me. It’s just amazing how we managed to win almost everything. Two stages, overall, points and young rider jersey, but most satisfying was that we won the team GC as well. It’s pretty amazing the boys managed to do that even though they had to ride the front to keep everyone in check for so long. It just showed how strong we are as a team. Plus standing on the podium alone is no fun, it’s always so much more fun to have everyone up there.

– You’ve also raced Utah, Colorado and Alberta against many World Tour teams. What memories do you have from these races?

Well most of those races I was just suffering, surviving and helping my team as much as I could. The only day I got a result was on stage two in Utah, when I sprinted to a sweet 5th place. But from then it just all went downhill, because my body just hates altitude. I’m hoping it will have adapted next year and that second time’s a charm. At least in Alberta when we went back to almost sea level racing I was back on track. I could ride at the front hard and long. On the last stage, when on the last lap we hit the final climb full gas, it was just me, Serghei (ed. Tvetcov) and six guys from World Tour teams left, so that gave me a big confidence boost. I knew I couldn’t win if I waited and I just went for it 5 km out. It was a risky move, and I knew I had little chance if no one went with me, but it was better then having no chance at the GC at all.

– Do you have any regrets after this year?

Regrets? Don’t think so. There’s always room for improvement, but regrets… Nah.

– How did this US experience helped you become a better rider?

It’s always nice to learn something new in training, racing, nutrition and just taking care of yourself. I’ve learnt a few new tricks, so that’ll help me a lot in the coming years. Training in the US is a bit more scientific, so it’s a big change to the Russian system in which I grew up in. Now I’m trying to combine both and make a system of my own.

– With what thoughts will you start the 2015 season?

2015 will be bigger, better and faster. I love that Worlds is going to be in the states, that’ll give me an advantage being there already, hopefully seeing the track before. I’m also looking at collecting as many UCI points as I can for Latvia, so that we’ve got as many riders as we can get at the Olympics in 2016. It’s a year I was looking forward to even before the season had ended. I’m having a break now, but looking forward to training hard for the upcoming season already next week.

– Any particular goals in terms of results, but also improvements?

I’m looking forward to racing the Tour of California, because I didn’t get to do it this year and I think we’ve proved we belong there. Also the team is planning to do some races in Australia in order to prepare for the season in the States, but we’ll see if that happens, because we have to hope the Aussies are looking at some races we’ve done over in the States and give us an invitation. I’m really looking forward to my new team mates, because I’ve heard we have made some good signing over the winter. I’m super happy for Joey Rosskopf and his move to BMC, but we’ll miss him on the Hincapie squad.

Toms Skujiņš: “2015 va fi mai bun, mai mare şi mai rapid”

Toms Skujiņš

Sezonul recent încheiat a fost cel mai bun din scurta istorie a echipei Hincapie Sportswear Development, gruparea Continentală obţinând patru victorii în circuitul american. Trei dintre acestea au fost aduse de Toms Skujiņš, medaliatul cu bronz la Campionatele Europene din 2013. În vârstă de 23 de ani, rutierul leton s-a bucurat de o stagiune solidă, în care nu doar că a adus rezultate, dar a şi descoperit Statele Unite, adaptându-se la viaţa şi la cursele de acolo.

Dacă anul trecut l-aţi cunoscut pe Toms cu ajutorul acestui interviu, acum vă invit să aflaţi ce părere are despre anul petrecut în S.U.A. şi ce obiective şi-a fixat pentru 2015.

– Toms, cum este vacanţa?  

Mă bucur de ea şi încerc să stau departe de lumea internetului. Evident, fac alte lucruri pentru a mă ţine ocupat.

– Ai citit vreo carte bună recent?  

Am vrut să încep o carte, dar nu am apucat, deoarece am câteva cărţi nu atât de interesante, dar pe care trebuie să le citesc şi să le învăţ.

– Ai avut timp să reflectezi asupra sezonului tău?  

Am început să mă gândesc la stagiunea avută încă de când am plecat din Statele Unite, deoarece Mondialele ar fi trebuit să fie o cursă căreia trebuia doar să îi iau pulsul, fără să obţin un rezultat. Evident că mi-am dorit să mă descurc bine, dar ştiam că nu voi bifa un rezultat care să mă ajute să schimb echipa în 2015.

– Pentru prima dată în carieră, ai concurat un sezon întreg în Statele Unite. Care sunt principalele diferenţe în comparaţie cu Europa?

Primesc de multe ori această întrebare, şi cred că principala diferenţă este dată de cum drumurile largi afectează stilul de a concura. Aproape în orice moment poţi merge în faţă, aşa că nu trebuie să te îngrijorezi prea mult din cauză că ai fi prea în spate. Totuşi, unele curse sunt mai puţin previzibile şi chiar competiţiile mari sunt destul de palpitante. Multe curse sunt perfecte pentru public, pentru că au circuite urbane şi bucle mari pe care le tot repeţi, iar mie îmi place asta, deoarece este întotdeauna mai plăcut să concurezi atunci când sunt oameni care te încurajează.

– Ai schimbat ţări, continente, mentalităţi. A fost greu să te adaptezi?

Întotdeauna este puţin dificil să mergi la o echipă nouă, într-o altă ţară şi chiar într-o cu totul altă parte a lumii, dar nu mi-aş fi putut dori să ajung la o echipă mai bună, deoarece cei de acolo au făcut ca tranziţia să fie mult mai uşoară. Mereu am fost înconjurat de oameni amuzanţi şi ei au avut grijă ca lucrurile să rămână frumoase, aşa că pot spune cu certitudine că a fost mai uşor decât m-aş fi aşteptat să fie.

– Cum ai descrie echipa Hincapie Sportswear Development?  

Este un grup uimitor de oameni, rutierii sunt foarte primitori şi este plăcut să fii în preajma lor, dar nu e vorba doar de rutieri, ci şi de staff, care este cel mai dedicat pe care l-am întâlnit într-o echipă. Contează oamenii din spatele scenei, cei pe care nu îi vezi la curse. Avem un grup extraordinar de oameni care lucrează la sediul Hincapie, în Greenville. Ne ajută mult şi fiecare victorie pe care o obţinem li se datorează şi lor.

– Cea mai bună cursă a ta a fost Tour de Beauce, acolo unde ai câştigat clasamentul general şi două etape. Cum a fost?  

Săptămâna petrecută în Quebec a fost incredibilă. Victoria a fost una uriaşă pentru mine şi pentru echipă, e uimitor cum am reuşit să câştigăm aproape tot. Două etape, generalul, clasamentul pe puncte şi tricoul de cel mai bun tânăr, însă cel mai satisfăcător lucru a fost că ne-am impus şi în ierarhia pe echipe. Este incredibil că băieţii au reuşit asta, în condiţiile în care au fost nevoiţi să ducă trena şi să îi supravegheze pe ceilalţi. Asta a arătat cât de puternici suntem ca echipă. În plus, să stai de unul singur pe podium nu e amuzant, întotdeauna este mai distractiv să îi ai pe toţi alături.

– Ai concurat în Utah, Colorado şi Alberta, împotriva multor echipe de World Tour. Ce amintiri ai din acele curse?  

În cele mai multe dintre acestea am suferit, am supravieţuit şi mi-am ajutat echipa cât de mult am putut. Singura dată când am obţinut un rezultat a fost în etapa secundă din Turul Utah, atunci când am terminat pe un frumos loc cinci. Însă, de acolo, totul s-a năruit, deoarece organismul meu urăşte altitudinea. Sper că se va adapta anul viitor, poate a doua oară va fi cu noroc. Cel puţin în Turul Albertei, unde ne-am întors aproape de nivelul mării, mi-am revenit şi am putut duce o trenă puternică mult timp. În etapa finală, atunci când am intrat în viteză maximă pe căţărarea finală din ultimul tur, eram doar eu, Serghei (n.r. Tvetcov) şi şase rutieri de la echipe de World Tour, iar asta mi-a dat multă încredere. Ştiam că nu pot câştiga dacă aş fi aşteptat, aşa că am atacat cu cinci kilometri înainte de sosire. A fost o mişcare riscantă şi mi-am dat seama că am şanse mici dacă nu vine nimeni cu mine, dar a fost mai bine decât dacă nu aş fi avut deloc şanse la clasamentul general.

– Ai regrete după anul acesta?  

Regrete? Nu cred. Întotdeauna e loc de mai bine, însa nu am regrete.

– Cum te-a ajutat întreaga experienţă din Statele Unite să devii un rutier mai bun? 

Este întotdeauna plăcut să înveţi lucruri noi la antrenamente, în curse, în ceea ce priveşte nutriţia şi pur şi simplu să ai grijă de tine. Am învăţat câteva trucuri noi, iar acestea mă vor ajuta în anii următori. Antrenamentele din SUA pun mai multă bază pe ştiinţă, iar asta este o schimbare mare faţă de sistemul rusesc în care am crescut. Acum încerc să le combin pe amândouă şi să îmi creez un sistem propriu.

– Cu ce gânduri vei pleca la drum în 2015?  

2015 va fi mai bun, mai mare şi mai rapid. Îmi place că Mondialele vor avea loc în State, voi avea un avantaj fiind deja acolo şi inspectând traseul înainte. De asemenea, vreau să adun cât mai multe puncte UCI pentru Letonia, astfel încât să trimitem cât mai mulţi ciclişti posibil la Jocurile Olimpice din 2016. Este un an pe care îl aştept cu nerăbdare încă de dinainte de a se fi terminat sezonul. Am luat o pauză acum, dar abia aştept să mă antrenez din greu săptămâna viitoare pentru stagiunea următoare.

– Ce obiective anume ai în ceea ce priveşte rezultatele şi evoluţia ta? 

Aştept cu nerăbdare să concurez în Turul Californiei, deoarece nu am mers anul acesta şi cred că am dovedit că merităm să fim acolo. De asemenea, echipa are de gând să participe în câteva curse din Australia, pentru a pregăti sezonul din Statele Unite. Vom vedea dacă se va întâmpla asta, deoarece trebuie să sperăm că australienii au urmărit câteva dintre cursele în care am participat în State şi ne vor da o invitaţie. Sunt nerăbdător să îmi cunosc noii colegi, pentru că am auzit că am făcut câteva transferuri bune. Sunt foarte fericit pentru Joey Rosskopf şi mutarea sa la BMC, dar ne va lipsi în echipa Hincapie.

Turul Franţei 2015

Le Tour 2015

A 102-a ediţie a cursei din Hexagon va fi una pentru căţărători, care vor avea la dispoziţie nu mai puţin de nouă finişuri în urcare pentru a face diferenţa în clasamentul general. În schimb, contratimpul individual a fost marginalizat, cei 13,7 kilometri pe care îi vor parcurge rutierii în prima etapă urmând să stabilească un record în Marea Buclă: cei mai puţin kilometri de contratimp la o singură ediţie, de la apariţia acestei probe, acum opt decenii. Absenţa unei lungi probe contracronometru ar putea să ducă la o cursă defensivă, în condiţiile în care cicliştii slabi la acest capitol nu vor fi obligaţi să iasă la atac pentru a recupera eventualele pierderi.

Pe de altă parte, cum prima săptămână propune mai multe mini-clasice, cu drumuri întortocheate, dealuri, pavate şi vânturi puternice, este posibil ca la finalul acesteia să fie diferenţe însemnate în clasamentul general, care să aducă automat spectacol în Pirinei şi în Alpi, dar şi în etapele considerate de mai mică importanţă, ce au câteva capcane şi pot fi folosite pentru atacuri-surpriză. Nu ar fi pentru prima dată când s-ar întâmpla asta, Turul Franţei fiind detonat de multe ori, în trecut, în zile în care nimeni nu s-ar fi aşteptat.

În 2015, după opt ani, vor reveni secundele de bonificaţie, însă acestea vor avea doar rolul de a schimba purtătorul tricoului galben în prima treime a cursei. Astfel, în etapele 2-8, rutierii clasaţi pe podium vor primi bonificaţii (10-6-4), care vor face mai intensă lupta pentru victorie. Nu este singura schimbare operată de către organizatori: pentru a se asigura că tricoul verde nu va deveni proprietatea unui singur om şi va cunoaşte şi alţi câştigători, învingătorul de etapă va primi 50 de puncte, cu 20 mai mult decât al doilea şi cu 30 mai mult decât al treilea.

Prima săptămână

Pentru a 21-a oară în istorie, Turul Franţei va pleca din afara Hexagonul. Olanda, ţara aleasă, va stabili un record, deoarece va găzdui Marele Start pentru a şasea oară. Etapa întâi va consta într-un contratimp individual tehnic, în lungime de 13,7 kilometri, care nu va duce la mari diferenţe în clasament. Apoi, o zi mai târziu, sprinterii vor avea o şansă, însă până când vor intra aceştia pe scenă, oamenii de general vor trebui să fie foarte atenţi la eventualele “borduri” ce se pot forma din cauza vânturilor laterale puternice prezente în provincia Zeeland. Din Olanda, caravana va merge în Belgia, pentru un finiş exploziv, pe Mur de Huy (1,3 kilometri, pantă medie 9,6%), dealul care decide în fiecare an învingătorul din Flèche Wallonne.

Le Tour 2015 Cambrai

Atât de mulţumit a fost Christian Prudhomme de impactul avut de pavate asupra cursei (şi audienţelor) din 2014, încât a hotărât ca acestea să revină şi la ediţia cu numărul 102. Astfel, înainte să ajungă în Franţa, cicliştii vor avea parte de un sector în Belgia, urmând ca în Hexagon să treacă peste şase sectoare ce vor însuma 11,5 kilometri. Cum ultima porţiune va apărea cu mai puţin de zece kilometri înainte de sosire, iar nordul Franţei e recunoscut pentru vremea sa capricioasă, sunt toate şansele să se creeze noi ecarturi considerabile şi acum.

Următoarele două zile vor fi pentru sprinteri, cu menţiunea că în drum spre Le Havre se va rula pe coasta Normandiei, iar “bordurile” pot fi ceva obişnuit. Fougères va reprezenta o nouă oportunitate pentru oamenii rapizi ai plutonului, înainte ca pe traseu să figureze Mûr de Bretagne (doi kilometri, pantă medie 6,9%), care se întoarce după patru ani. Deşi contratimpul pe echipe trebuie să aibă loc în prima treime a unei curse, ASO a primit derogare de la UCI pentru a-l plasa în etapa a noua. Traseul dintre Vannes şi Plumelec are doar 28 de kilometri şi oferă un final palpitant, în urcare, pe Côte de Cadoudal (1,7 kilometri, pantă medie 6,2%).

Săptămâna a doua

Le Tour 2015 Pierre-Saint-Martin

A doua treime a Marii Bucle va începe în forţă, urmând să îi ducă pe rutieri în Pirinei, pe Pierre-Saint-Martin, care nu a mai găzduit o sosire până acum. Ascensiunea are 15,3 kilometri lungime şi pantă medie 7,4%, dar şi unele porţiuni foarte dure, de 15%. Apoi, miercuri, plutonul va trece de Col d’Aspin şi Col du Tourmalet, înainte de a termina pe Cauterets, căţărare pe care au câştigat Jesus Loroño, Miguel Indurain şi Richard Virenque. Deşi panta medie este de 8%, şansele de a vedea ecarturi mari sunt mici.

Le Tour 2015 Cauterets

Ultimul finiş la altitudine din Pirinei va fi pe Plateau de Beille, una dintre cele mai dificile ascensiuni din Hexagon. În lungime de 15,8 kilometri şi cu pantă medie 7,9%, Plateau de Beille îi va solicita din plin pe rutieri şi va oferi condiţii ideale pentru spectacol. Totodată, va fi interesant de văzut dacă recordul italianului Marco Pantani, stabilit la prima sosire acolo, în 1998, va fi bătut, sau dacă va rămâne în continuare în picioare.

Le Tour 2015 Plateau de Beille

La Rodez, echipele sprinterilor vor încerca să ţină lucrurile sub control, dar şansele mai mari vor fi de partea atacanţilor, avantajaţi de scurtele dealuri de pe final. După Mur de Huy şi Mûr de Bretagne, o nouă sosire explozivă îi va aştepta pe rutieri, de această dată în Masivul Central, la Mende, acolo unde vor ajunge după ce vor trece de Côte de la Croix Neuve (3 kilometri, pantă medie 10,1%). Week-end-ul se va încheia la Valence, oraş care nu a fost vizitat de multe ori în istoria de peste un secol a cursei.

Săptămâna a treia

Le Tour 2015 Pra-Loup

Gap se întoarce pe harta Marii Bucle, cu binecunoscutul finiş ce îi favorizează nu doar pe atacanţi, ci şi pe oamenii de general, care îşi pot lua prin surprindere adversarii cu un atac dat înainte de coborârea tehnică sau chiar pe aceasta. După o zi de pauză, caravana îşi va începe cu adevărat aventura în Alpi, miercuri, atunci când va trece peste patru ascensiuni, între care şi Col d’Allos (21 de kilometri, pantă medie 5,5%), ce nu a mai figurat de 15 ani în Turul Franţei. Finalul va fi pe Pra-Loup (6,2 kilometri, pantă medie 6,5%), unde s-a scris o pagină uriaşă de istorie, în urmă cu exact 40 de decenii, când Bernard Thevenet l-a prins pe Eddy Merckx, l-a distanţat şi i-a luat acestuia tricoul galben, ducându-l până la Paris.

Le Tour 2015 La Toussuire

Deşi nu se termină în urcare, următoarea etapă promite un spectacol foarte ridicat. Şi aceasta, deoarece cu puţin înainte de sosire, cicliştii vor aborda Lacets de Montvernier, căţărare aflată la debut în Le Tour. Aceasta este scurtă – 3,8 kilometri – însă foarte dificilă, cu 18 viraje şi o pantă medie de 8,2%. În plus, coborârea tehnică le va da idei multor favoriţi. Cei care vor pierde timp aici vor avea ocazia să recupereze pe La Toussuire (18 kilometri, pantă medie 6,1%), dar şi o zi mai târziu, pe Alpe d’Huez. Mitica ascensiune nu a fost niciodată plasată atât de aproape de Paris, iar rutierii vor lupta acolo la capătul unei etape scurte, ce va mai include Col du Telegraphe şi Col du Galibier, cel mai înalt punct din 2015.

Le Tour 2015 Alpe d'Huez

Acea ultima etapă montană fie va fi una ce va exploda încă de la start, cu multe atacuri venite din partea celor care nu vor avea mult de pierdut, fie va fi una molcomă până pe Alpe d’Huez, poate cea mai celebră căţărare din Franţa. Acolo, după 13,8 kilometri la o pantă medie de 8,1%, gazdele vor spera să vadă un al treilea succes consecutiv, după cele aduse de Pierre Rolland şi Christophe Riblon. Totodată, pe ascensiunea folosită pentru prima dată în 1952 va fi cunoscut şi câştigătorul tricoului galben, în condiţiile în care ultima etapă va fi una de paradă. La Paris se vor sărbători 40 de ani de la prima sosire pe Champs-Élysées, înainte ca sprinterii să lupte pentru o ultimă victorie.

Cine va merge în cursă

Câştigător al trofeului în 2013, Chris Froome nu a fost prezent la ceremonia de prezentare, declarând ulterior că se gândeşte să sară peste Le Tour anul viitor, pentru a participa în Giro, care are un traseu ce i se potriveşte mai bine. Pe de altă parte, britanicul nu a confirmat 100% că nu va concura în Turul Franţei, o cursă ce reprezintă o miză uriaşă pentru Sky pe toate planurile, lucru subliniat şi de David Brailsford, managerul grupării. În afară de Froome, alţi oameni afectaţi de numărul redus de kilometri de contratimp sunt Tejay van Garderen şi Wilco Kelderman.

În schimb, învingătorul de anul acesta, Vincenzo Nibali, a spus că va fi prezent la start, conştient că absenţa unui lung contratimp individual îl avantajează. Deşi nu va fi mare favorit la victorie, italianul va avea o şansă importantă de a repeta succesul din 2014. De altfel, e greu de spus dacă există un mare favorit. Etapele cu final la altitudine sunt pe placul lui Nairo Quintana, însă nu trebuie uitat că pavatele şi etapele cu vânt lateral îi pot crea probleme serioase columbianului de la Movistar. Tocmai de aceea, nu e deloc exclus ca echipa spaniolă să îl aducă şi pe Alejandro Valverde la Utrecht.

Alberto Contador s-a declarat mulţumit de cum arată cursa, dar rămâne de văzut câtă energie va mai avea după un Tur al Italiei în care va trebui să treacă nu doar peste condiţiile meteo dificile, dar şi peste alergiile ce îl afectează de obicei primăvara. În afară de ibericul de la Tinkoff-Saxo, Joaquim Rodriguez, Thibaut Pinot, Warren Barguil şi Romain Bardet au fost şi ei satisfăcuţi de etapele gândite de organizatori, cei trei având o oportunitate importantă de a prinde un loc pe podium.

La spectacolul din Turul Franţei nu vor contribui doar rutierii de clasament general, ci şi sprinterii (Mark Cavendish, Marcel Kittel, André Greipel, Arnaud Démare, John Degenkolb, Alexander Kristoff, Nacer Bouhanni) şi cicliştii de clasice (Fabian Cancellara, Greg Van Avermaet, Tony Gallopin, Philippe Gilbert, Peter Sagan), cu toţii pregătiţi să îşi pună amprenta asupra celei de-a 102-a ediţii.

Clément Chevrier: “IAM Cycling is a new start in my career”

Clement Chevrier 2014

This time last year, Clément Chevrier was shrugging off the disappointment of not turning pro with AG2R by getting ready to embark in a new adventure, that took him in the US, as the new rider of Bissell Development Team. There, he had some very strong results in stage races, proving he is one of the most talented U23 climbers. This didn’t go unnoticed, and Trek Factory Racing took him as a stagiaire for a couple of races, before IAM Cycling stepped in and signed the talented French rider for the next two years.

What did Clément Chevrier had to say about this move, his future plans, and his 2014 season? Find out more from the following interview.

– Clément, this year you’ve raced mainly in the US. How important were Axel Merckx and Bissell Development for you?

It was important to leave France, where I grew up, in order to learn and improve on my bike. It was more an experience of life than just a cycling program. For sure, I wanted to make improvements with the help of the race calendar, which is of high quality, even if it’s lighter. The main goal was to join a big team for 2015. Bissell was one important step of my career. Thanks to Axel and this program, I can speak English now – which is important in cycling and for my studies – and I also showed that I’m able to join and integrate in a foreign team. This is something rare for a French rider. In the US, I discovered new races, a new spirit, a different approach of cycling for everything and I also met a lot of nice people who are my friends now. I feel lucky to have lived this experience.

– What were your highs and lows during this season?

For the highs, I can say the Tour of California, which is such a great race! Also, my experience with Trek Factory Racing as a stagiaire and for sure my ride in the USA Pro Challenge. This race was a stepping stone in my career. I had a good time with the Bissell Development Team, my team mates and the staff in US. I have a lot of good memories. For the lows, I think of my Tour des Pays de Savoie in June with the French Team. It was a goal for me and I was really disappointed of my result. I can explain that because I had allergies with four days before the start and I was also without any races in my legs in the past five weeks. I trained a lot to have a good form, but I guess it wasn’t enough.

– Of all these results you’ve had, which is the one you are the most proud?

The USA Pro Cycling Challenge. To finish 12th overall and with the best young rider jersey was incredible, but maybe more important for me was to show that I’m able to fight against the best riders in the world and have good legs during a one-week race. Also, the result was important for my future, because I trained hard since the start of the season just for this race. In this race, my last with Bissell, I wanted to say thanks to Axel for his confidence, but also to the staff and riders.

– You’ve recently signed with IAM Cycling. What’s the story of this transfer?

I was interested in IAM Cycling since last year, as I followed this team since the beginning. But the problem with me was I’m not Swiss and their priority is to have Swiss neo-pros. Finally, after Colorado and during the Vuelta, IAM Cycling came to me to find out if I was still interested. The decision was made at the end of the Vuelta, but I learned that just before the Grand Prix de Wallonie, which I did with Trek.

– What means for you to make this step to the pro ranks?

It’s a new start, totally new and in my head this is the real start of my career. The dream I’ve had since I was 5-years-old came true. But I have to keep my focus in order to do other good things in the future. Hopefully, the best is yet to come.

– Did you get to talk to the team management about the expectations they have from you in the first season?

No, I don’t know the expectations of the team, I still have to talk with the management about this. I know that we want to build something together over the next years, and IAM can help me discover myself in the pro peloton.

– Which races would you like to do?

It’s difficult to say which races I aim for, but what I do know is that I want to discover myself on the World Tour, in one-week stage races, but also in the Ardennes Classics, that I love so much and where I can learn a lot, and why not, to see if I am able to ride a Grand Tour. I want this experience to be productive for the future. I have to talk with the team about my program and I have total confidence in the staff and Rik Verbrugghe, the new sport manager. Another goal will be to help the team and learn from our leaders: Sylvain Chavanel, Heinrich Haussler, Matthias Frank, Sebastien Reichenbach and Stefan Denifl.

Clément Chevrier: “IAM Cycling e un nou start în cariera mea”

Clement Chevrier 2014

Anul trecut, pe vremea aceasta, Clément Chevrier se scutura de dezamăgirea de a nu fi devenit profesionist cu AG2R, pregătindu-se să înceapă o nouă aventură, care l-a dus până în Statele Unite, unde a concurat pentru Bissell Development. Acolo a obţinut rezultate solide în cursele pe etape, dovedind că este unul dintre cei mai talentaţi căţărători sub 23 de ani. Acest lucru nu a trecut neobservat, iar Trek Factory Racing l-a înregimentat ca stagiar pentru câteva curse, înainte ca IAM Cycling să apară în scenă şi să semneze cu talentatul rutier francez pentru următorii doi ani.

Ce a avut de spus Clément Chevrier despre această mutare, despre planurile pentru viitor, dar şi despre sezonul avut? Aflaţi mai mult din următorul interviu.

– Clément, anul acesta ai concurat, în principal, în Statele Unite. Cât de importanţi au fost Axel Merckx şi Bissell Development pentru tine?  

A fost important să plec din Franţa, acolo unde am crescut, pentru a învăţa şi a deveni mai bun pe bicicletă. A fost mai mult o experienţă de viaţă, decât un program de ciclism. Cu siguranţă, mi-am dorit să progresez cu ajutorul calendarului, care este de înalt nivel, chiar dacă e mai aerisit. Principalul obiectiv a fost să mă alătur unei echipe mari în 2015. Bissell a fost un pas important al carierei mele. Datorită lui Axel şi acestui program, pot vorbi engleză acum – ceea ce este foarte important atât în ciclism, cât şi pentru studiile mele – şi am arătat că sunt capabil să mă integrez într-o echipă străină. Asta e ceva rar pentru un rutier francez. În Statele Unite am descoperit curse noi, un nou spirit, o abordare diferită a ciclismului şi am întâlnit foarte mulţi oameni de treabă, care acum îmi sunt prieteni. Mă simt norocos pentru că am trăit această experienţă.

– Care au fost momentele bune şi cele mai puţin bune din acest sezon?  

Atunci când vine vorba despre lucrurile pozitive, pot spune Turul Californiei, care este o cursă extraordinară! De asemenea, experienţa mea ca stagiar la Trak Factory Racing şi evoluţia din Turul Colorado. Această cursă a fost un punct de cotitură în cariera mea. Am avut parte de momente frumoase alături de Bissell, de colegi şi de staff-ul din Statele Unite. În ceea ce priveşte punctele negative, mă gândesc la Tour des Pays de Savoie, în iunie, alături de echipa naţională. A fost un obiectiv pentru mine şi am fost foarte dezamăgit de rezultat. Pot pune acea evoluţie pe seama alergiilor pe care le-am avut cu patru zile înainte de start, dar şi pe seama faptului că nu mai concurasem deloc în ultimele cinci săptămâni. M-am antrenat mult pentru a fi în formă bună, dar probabil că nu a fost suficient.

– Dintre rezultatele avute, de care eşti cel mai mândru?  

Turul Colorado. Să termin al 12-lea la general şi cu tricoul de cel mai bun tânăr a fost incredibil, dar şi mai important pentru mine a fost să demonstrez că pot lupta împotriva celor mai valoroşi rutieri din lume şi că pot avea picioare bune pe durata unei curse de o săptămână. De asemenea, rezultatul a fost important pentru viitorul meu, deoarece m-am antrenat din greu, încă de la startul sezonului, pentru această cursă. În Turul Colorado, ultima cursă alături de Bissell, am vrut să îi mulţumesc lui Axel pentru încredere, dar şi staff-ului şi celorlalţi ciclişti.

– Recent, ai semnat cu IAM Cycling. Care este povestea acestui transfer?  

Am fost interesat de IAM de anul trecut, mai ales că am urmărit echipa încă de la apariţia ei. Problema a fost că nu sunt elveţian, iar prioritatea lor este să aibă neo-profesionişti din Elveţia. În cele din urmă, după Colorado şi în timpul Turul Spaniei, IAM Cycling m-a contactat şi a văzut că sunt în continuare interesat. Decizia a fost luată la finalul Vueltei, dar am aflat asta chiar înainte de Marele Premiu al Valoniei, în care am concurat alături de Trek.

– Ce înseamnă pentru tine să faci pasul la profesionişti?  

Este un nou start, cu totul nou, iar în mintea mea e adevăratul start al carierei. Visul pe care l-am avut încă de la vârsta de cinci ani a devenit realitate. Însă trebuie să rămân concentrat pentru a realiza alte lucruri frumoase în viitor. Sper că ce e mai bun va veni de abia de acum încolo.

– Ai vorbit cu managementul lui IAM despre aşteptările pe care le are echipa de la tine în acest prim sezon?  

Nu, nu ştiu ce aşteptări are echipa, voi vorbi cu conducerea despre asta. Ştiu că vrem să construim ceva împreună pentru anii următori, iar IAM mă poate ajuta să mă descopăr în plutonul profesionist.

– În ce curse ţi-ar plăcea să mergi?  

Îmi e greu să spun ce curse voi ţinti, dar ceea ce ştiu este că vreau să mă descopăr pe mine însumi în World Tour, în cursele de o săptămână, dar şi în clasicele din Ardeni, pe care le iubesc enorm şi în care pot învăţa mult, şi, de ce nu, să descopăr dacă sunt capabil să concurez într-un Mare Tur. Vreau ca această experienţă să fie productivă pentru viitor. Voi vorbi cu echipa despre programul meu şi am încredere deplină în staff-ul tehnic şi în Rik Verbrugghe, noul manager sportiv. Un alt obiectiv va fi să ajut echipa şi să învăţ de la liderii noştri: Sylvain Chavanel, Heinrich Haussler, Matthias Frank, Sebastien Reichenbach şi Stefan Denifl.

Rutierul săptămânii

Cum sezonul se apropie de final, nu multe s-au întâmplat în zilele precedente: Philippe Gilbert s-a impus în ultima ediţie a Turului Beijingului, Nathan Haas şi-a adjudecat Cupa Japoniei, în timp ce Sylvain Chavanel a devenit primul ciclist francez după 19 ani triumfător în Chrono des Nations. Totuşi, alegerea pentru săptămâna trecută nu este unul dintre aceştia, ci un rutier care nu a câştigat nicio cursă. Numele său e Tom Van Asbroeck, şi chiar dacă nu a bifat recent o victorie, s-a făcut remarcat prin altceva: a terminat pe locul întâi în clasamentul Europe Tour, care îl recompensează pe cel mai constant ciclist de pe continent în afara competiţiilor World Tour.

Medaliat cu bronz pe şosea la Campionatele Mondiale din 2012, desfăşurate la Valkenburg, belgianul de la Topsport Vlaanderen s-a bucurat de un sezon 2013 solid, însă a arătat de ce este cu adevărat în stare abia anul acesta, când progresele sale s-au dovedit remarcabile, atât în cursele pe etape, cât şi în clasice. Van Asbroeck nu se descurcă bine doar pe pavate, ci şi atunci când terenul devine valonat, ducând la o selecţie mai serioasă în pluton, ceea ce îl ajută la final să îşi pună în valoare sprintul.

Astfel, în 2014, ciclistul în vârstă de 24 de ani a adunat două victorii (Cholet-Pays De Loire şi o etapă din Turul Valoniei), plus alte 38 de clasări între primii zece. Toate aceste rezultate i-au adus nu doar victoria în clasamentul Europe Tour, dar şi un binemeritat contract în World Tour, alături de Belkin (viitoarea LottoNL). Acolo, deşi va porni la drum ca un “locotenent”, Tom Van Asbroeck are toate şansele să se transforme într-una dintre revelaţiile sezonului 2015.

Pe scurt

Alberto Contador a primit pentru a patra oară în carieră prestigiosul trofeu Velo d’Or, devenind rutierul cu cele mai multe distincţii, patru, după descalificarea lui Lance Armstrong. Spaniolul în vârstă de 31 de ani a avut un sezon foarte bun, cu nu mai puţin de nouă victorii, trei dintre acestea fiind obţinute în clasamentul general din Tirreno-Adriatico, Turul Ţării Bascilor şi Turul Spaniei. Distincţia pentru cel mai bun ciclist francez al stagiunii i-a revenit lui Jean-Christophe Peraud, primul rutier din Hexagon după 17 ani care a terminat pe podium în Le Tour.

Traseul celei de-a 102-a ediţii a Marii Bucle va fi prezentat săptămâna viitoare, când vom afla dacă zvonurile apărute în ultima vreme au avut sau nu acoperire. Cursa va porni la drum cu un contratimp individual, iar în prima săptămână sunt şanse să apară o sosire pe Mur de Huy, un contratimp pe echipe, dar şi o nouă etapă cu piatră cubică. Tot atunci, plutonul va încheia pe Mûr-de-Bretagne, acolo unde Cadel Evans l-a învins pe Alberto Contador, în 2011. În presa franceză, se vorbeşte că aceasta va fi cea mai dificilă ediţie din ultimii ani, mai ales că pe traseu ar putea fi incluse şase finaluri la altitudine: Pierre-Saint-Martin, Cauterets, Plateau de Beille, Pra-Loup, La Toussuire şi Alpe d’Huez.

Europcar va rămâne fără sponsor principal la finalul sezonului viitor, după ce compania de închirieri de maşini care o susţine din 2011 a decis să se retragă din ciclism. Astfel, Jean-René Bernaudeau, managerul grupării franceze, va trebui să caute un nou sponsor pentru formaţia la care evoluează rutieri ca Pierre Rolland, Yannick Martinez, Thomas Voeckler, Bryan Coquard sau Romain Sicard. În 2014, Europcar a obţinut 11 succese, dar niciunul nu a fost de World Tour.

În următoarele săptămâni, veţi putea citi mai multe interviuri cu rutieri care au impresionat sezonul acesta. Astfel, după Ilia Koshevoy, noul rutier al lui Lampre-Merida, alţi ciclişti care au vorbit pentru Cafe Roubaix sunt Clement Chevrier (cel mai bun tânăr din Turul Colorado), Sven Erik Bystrøm (campionul mondial de tineret), Toms Skujiņš (învingătorul din Tour de Beauce) şi John Degenkolb, doar al treilea german care s-a impus în Gent-Wevelgem.

Ilia Koshevoy: “I’d like to focus on stage races”

Ilia Koshevoy

One of the most talented young riders that will make their debut in the pro ranks next season is Ilia Koshevoy. Coming from Belarus, but riding in Italy for some time now, the 23-year-old scored six wins in 2014, including the prestigious Cronoscalata Gardone. One year before that, he had already won the Gran Premio della Liberazione, and that caught up Lampre-Merida’s attention, who gave him the opportunity to become a pro rider in 2015.

Recently, I talked to Ilia Koshevoy about this transfer – the most important step of his career so far – but also about the impressive results he had as an amateur and a stagiaire.

– Ilia, how did you start cycling?

My parents were cyclists, so I think this was my destiny. But I started cycling late, at the age of 16, because I did other things before. I spent the first years in my home town, mixing road and track races.

– And how did you get to race in Italy?

In 2009, I rode with the national team the Giro della Lunigiana and Giro di Basilicata. I had some good results and thanks to these I received some offers from Italian amateur teams.

– Since coming to Italy, you’ve improved a lot, but is there something in particular you would still like to work on?

I am going well on the climbs and also in the time trials, but my problem is the way I go on the descents. I think that’s the only thing I need to improve.

– In the past two years, you scored many important wins, like the Liberazione or the Cronoscalata Gardone. Which is the one you are the most proud of?

The Gran Premio della Liberazione is the most important victory. But the most important thing was that I had a strong 2014 season and I’m satisfied, because I was very consistent. I won six races in five different months and this says a lot.

– What’s the story of your transfer to Lampre-Merida?

Lampre contacted me last year, in October. It was difficult for them to take me on board for the 2014 season, so they offered me a pre-contract for 2015 and 2016 and I said yes.

– You’ve raced the Tour of Utah with Lampre and finished 13th. How was it?

I am satisfied with my result. It was my first stage race of the season with pro riders. I didn’t know what to expect, but my condition was better day after day, while other riders were having problems. This gave me a lot of confidence.

– What plans do you have for the future?

I don’t know my race calendar yet, I will talk about it with the team at the first training camp, in December. I’d like to focus on stage races and in 2015 I will find out what I can and what I can’t do.

Ilia Koshevoy: “Mi-ar plăcea să mă axez pe cursele pe etape”

Ilia Koshevoy

Unul dintre cei mai talentaţi tineri rutieri care îşi vor face debutul la profesionişti sezonul următor este Ilia Koshevoy. Originar din Belarus, dar aflat în Italia de ceva vreme, ciclistul în vârstă de 23 de ani a obţinut şase victorii în 2014, între care şi prestigioasa cursă Cronoscalata Gardone. Cu un an înainte de asta, a câştigat Gran Premio della Liberazione, iar acel succes i-a atras atenţia lui Lampre-Merida, care i-a oferit oportunitatea de a deveni profesionist în 2015.

Recent, am vorbit cu Ilia Koshevoy despre acest transfer – cel mai important pas din cariera sa, până acum – dar şi despre rezultatele avute ca amator şi stagiar.

– Ilia, cum ai început ciclismul?

Părinţii mei erau ciclişti, aşa că pot spune că acesta a fost destinul meu. Însă am pornit târziu, la 16 ani, deoarece am fost ocupat cu alte lucruri înainte. Am petrecut primii ani în oraşul meu natal, concurând pe şosea, dar şi pe velodrom.

– Şi cum ai ajuns să concurezi în Italia?

În 2009, am fost acolo împreună cu echipa naţională şi am mers în Giro della Lunigiana şi Giro di Basilicata. Am avut câteva rezultate bune, iar datorită acestora am primit oferte din partea unor echipe italiene de amatori.

– De când ai ajuns în Italia, ai progresat mult. Mai sunt aspecte la care doreşti să lucrezi?

Merg bine pe căţărări şi la contratimp, însă problema mea este felul cum mă descurc pe coborâri. Cred că doar asta trebuie să mai îmbunătăţesc.

– În ultimii doi ani, obţinut multe victorii impresionante cum ar fi Liberazione sau Cronoscalata Gardone. Care a fost cea mai importantă pentru tine?

Categoric, Gran Premio della Liberazione. Însă cel mai important lucru a fost că am avut un sezon 2014 solid şi sunt foarte mulţumit pentru că am fost constant. Am câştigat şase curse în cinci luni diferite, iar asta spune multe.

– Care este povestea transferului tău la Lampre-Merida?

Lampre m-a contactat anul trecut, în octombrie. A fost dificil să mă ia în lot pentru 2014, aşa că mi-a oferit un contract pentru 2015 şi 2016, iar eu am acceptat.

– Alături de Lampre, ai participat în Turul Utah şi ai terminat pe 13. Cum a fost?

Sunt mulţumit de acel rezultat. A fost prima mea cursă pe etape din acest sezon în compania unor rutieri profeionişti. Nu ştiam la ce să mă aştept, dar forma mea a devenit mai bună de la o zi la alta, în timp ce alţi ciclişti au întâmpinat probleme. Asta m-a făcut să fiu foarte încrezător.

– Ce planuri ai pentru viitor?

Nu ştiu care va fi programul meu, voi discuta despre asta împreună cu echipa abia în decembrie, atunci când va avea loc primul cantonament. Mi-ar plăcea să mă concentrez pe cursele pe etape, iar în 2015 voi afla ce pot şi ce nu pot face.

Ierarhiile World Tour la finalul lui 2014

Clasamentul individual:

1 – Alejandro Valverde – 686 de puncte

2 – Alberto Contador – 620 de puncte

3 – Simon Gerrans – 478 de puncte

4 – Rui Costa – 461 de puncte

5 – Vincenzo Nibali – 392 de puncte

6 – Nairo Quintana – 346 de puncte

7 – Chris Froome – 326 de puncte

8 – Alexander Kristoff – 321 de puncte

9 – Daniel Martin – 316 puncte

10 – Jean-Christophe Peraud – 300 de puncte

11 – Fabian Cancellara – 286 de puncte

12 – Joaquim Rodriguez – 286 de puncte

13 – John Degenkolb – 278 de puncte

14 – Philippe Gilbert – 272 de puncte

15 – Peter Sagan – 263 de puncte

16 – Michal Kwiatkowski – 257 de puncte

17 – Fabio Aru – 248 de puncte

18 – Romain Bardet – 247 de puncte

19 – Bauke Mollema – 246 de puncte

20 – Rafal Majka – 240 de puncte

Clasamentul pe echipe:

1 – Movistar – 1440 de puncte

2 – BMC – 1212 puncte

3 – Tinkoff-Saxo – 1186 de puncte

4 – Omega Pharma-Quick Step – 1106 puncte

5 – Orica-GreenEdge – 953 de puncte

6 – Katusha – 938 de puncte

7 – AG2R – 919 puncte

8 – Giant-Shimano – 905 puncte

9 – Sky – 890 de puncte

10 – Astana – 823 de puncte

11 – Garmin-Sharp – 807 puncte

12 – Belkin – 795 de puncte

13 – Trek Factory Racing – 759 de puncte

14 – Lampre-Merida – 706 puncte

15 – Lotto-Belisol – 590 de puncte

16 – FDJ – 505 puncte

17 – Cannondale – 456 de puncte

18 – Europcar – 271 de puncte

Clasamentul pe naţiuni:

1 – Spania – 1834 de puncte

2 – Italia – 1070 de puncte

3 – Belgia – 1006 puncte

4 – Franţa – 987 de puncte

5 – Olanda – 957 de puncte

6 – Australia – 869 de puncte

7 – Columbia – 814 puncte

8 – Marea Britanie – 721 de puncte

9 – Germania – 640 de puncte

10 – Polonia – 565 de puncte

11 – Portugalia – 463 de puncte

12 – S.U.A. – 430 de puncte

13 – Elveţia – 423 de puncte

14 – Irlanda – 357 de puncte

15 – Norvegia – 332 de puncte

16 – Slovacia – 274 de puncte

17 – Slovenia – 249 de puncte

18 – Cehia – 238 de puncte

19 – Lituania – 126 de puncte

20 – Rusia – 125 de puncte

Post Navigation

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 41 other followers