Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Vuelta 2014 – etapa a X-a

Vuelta 2014 Borja

Primul contratimp individual de la această ediţie se va desfăşura între Real Monasterio de Santa Maria de Veruela şi Borja, pe distanţa de 36,7 kilometri. Încă de la start, drumul va urca vreme de 11,2 kilometri, însă căţărarea repertoriată – Alto del Moncayo (categoria a treia) – are doar 2,2 kilometri şi pantă medie 5,5%. Din vârf, se va coborî până la final, traseul fără prea multe viraje, fiind perfect pentru specialiştii puternici, precum Tony Martin, triplul campion mondial al disciplinei. Germanul în vârstă de 29 de ani va porni cu prima şansă, însă Fabian Cancellara, deşi nu l-a mai învins pe Martin de mult într-un contratimp, este capabil să facă asta acum.

Este adevărat, ascensiunea e mai scurtă şi mai puţin dură decât cea aflată pe traseul etapei câştigate de elveţian în Vuelta 2013, însă Cancellara se află mereu la un nivel foarte bun în această perioadă, în timp ce adversarul său abia îşi construieşte forma pentru Mondialele de la Ponferrada. Pe de altă parte, nu trebuie uitat că rutierul lui Trek Factory Racing a suferit din cauza căldurii în prima săptămână, iar kilogramele date jos s-ar putea resimţi marţi. Dacă se va impune, Fabian Cancellara îşi va trece în palmares al patrulea succes din carieră în Vuelta, după cele din 2009 (Assen, Valencia) şi 2013 (Tarazona).

Deşi a progresat mult în ultimele 12 luni, bifând victorii în Turul San Luis, Tirreno-Adriatico şi la Campionatele Naţionale, nu Adriano Malori porneşte cu şansa a treia, ci Chris Froome. Britanicul în vârstă de 29 de ani este, de departe, cel mai bun contratimpist dintre oamenii de clasament general şi va încerca să arate asta încă o dată şi să le ia zeci de secunde adversarilor săi la tricoul roşu, mai ales după ce duminică, pe ultimii kilometri de pe Aramon Valdelinares, a suferit şi a rămas în urmă atunci când au început atacurile.

Dintre pretendenţii la victoria finală, columbianul Rigoberto Uran mai este aşteptat să meargă bine, în vreme ce Alberto Contador, Alejandro Valverde şi Nairo Quintana trebuie să limiteze pierderile, care oricum nu ar trebui să fie foarte mari, având în vedere prima parte a traseului. În plus, în ceea ce îl priveşte pe Quintana, acesta şi-a îmbunătăţit contratimpul de la un sezon la altul, iar un eventual rezultat solid columbianului nu ar trebui considerat o surpriză.

În afară de cei menţionaţi, cine ar mai putea să bifeze o clasare bună la Borja? Un ciclist care trebuie luat în seamă este Kristof Vandewalle, venit aici după două victorii în ultimele luni, obţinute în Turul Austriei şi Turul Poloniei. În afară de campionul Belgiei, Vasil Kiryienka are şanse să termine sus, mai ales că va trage puternic, ca să fixeze repere pentru colegul său, Chris Froome, dar nici Jesse Sergent sau Rohan Dennis nu trebuie trecuţi cu vederea, mai ales că ultimul a ocupat locul secund la Jocurile Commonwealth.

Concluzii după prima săptămână din Vuelta

Nairo Quintana poartă tricoul roşu după nouă etape, însă e greu de crezut că rutierul lui Movistar va conduce multă vreme ierarhia generală. Nu doar că marţi urmează un contratimp individual, dar columbianul nici nu este interesat să deţină tunica distinctivă mai mult de jumătate din cursă, deoarece asta ar însemna un efort suplimentar pentru echipa sa. Mai degrabă, în următoarele zile, Quintana va avea grijă să limiteze pierderile faţă de adversarii săi, pentru ca mai apoi, când va atinge nivelul dorit, să declanşeze câteva atacuri de totul sau nimic, prin care să încerce să preia definitiv controlul asupra Turului Spaniei. Un lucru îmbucurător pentru ciclistul sud-american este că rămâne în continuare cu picioarele pe pământ şi le acordă tuturor adversarilor atenţia cuvenită, nefiind dispus să îl subestimeze pe niciunul dintre aceştia.

Alberto Contador a venit în Vuelta ca să câştige clasamentul general, lucru care a devenit clar pentru toată lumea încă de pe La Zubia, acolo unde a încheiat al treilea. Apoi, odată cu atacul dat duminică, ibericul în vârstă de 31 de ani a confirmat că problemele la picior au dispărut, iar el se află într-o dispoziţie excelentă, ce îi permite să spere că va îmbrăca tricoul roşu la Santiago de Compostela. Pentru cei care mai aveau îndoieli cu privire la forma rutierului de la Tinkoff-Saxo, trebuie menţionat că timpul său pe ultimii şapte kilometri de pe Aramon Valdelinares a fost mai slab cu doar 29 de secunde decât cel al lui Roberto Heras, la ediţia din 2005. Tocmai de aceea, a doua parte a cursei este aşteptată să aducă un Alberto Contador dezlănţuit, pregătit să atace şi să încerce să îşi surprindă oponenţii.

Un om care nu a ascuns adevărul cu privire la nivelul său este Chris Froome. Britanicul a spus încă de la început că încă mai are de lucrat până să atingă forma dorită, iar asta s-a văzut duminică, atunci când Froome nu s-a simţit bine şi a mers la cacealma, trimiţându-şi echipa la trenă. Până la urmă, slăbiciunile ciclistului echipei Sky s-au văzut datorită atacului dat de Contador, iar acesta a pierdut câteva zeci de secunde. Având în vedere ce a arătat până acum, nu ar fi de mirare ca evoluţia sa la contratimpul individual de marţi să nu fie atât de zdrobitoare cum se crede, caz în care Chris Froome ar rata o bună oportunitate de a se distanţa de adversari. Pe de altă parte, cum a doua jumătate a Turului Spaniei aduce multe finişuri în urcare, timp va fi pentru ca acesta să pună secundele atât de mult dorite între el şi rivalii la tricoul roşu.

Nebăgat în seamă de nimeni, Robert Gesink ocupă locul opt în ierarhia generală, la doar un minut şi 19 secunde în urma liderului. De ce este demn de menţionat rezultatul olandezului? Pentru că acesta a suferit o operaţie pe inimă în urmă cu mai puţin de patru luni, cariera sa fiind pusă sub semnul întrebării la acel moment. La asta s-a adăugat şi blocajul mental pe care îl suferea de ceva vreme rutierul lui Belkin, un element ce l-a împiedicat în multe rânduri să progreseze. Contrar aşteptărilor, batavul în vârstă de 28 de ani a revenit pe bicicletă după câteva săptămâni şi a impresionat în Turul Poloniei, unde a terminat între primii zece. Până la finalul Vueltei mai este drum lung, iar greul de abia acum va începe, dar Gesink are toate şansele să fie una dintre poveştile frumoase ale acestei ediţii.

John Degenkolb şi Nacer Bouhanni au confirmat că sunt cei mai în formă sprinteri prezenţi în Turul Spaniei, câştigând câte două etape. Drept urmare, germanul şi francezul ocupă primele două locuri în clasamentul tricoului verde, separaţi de doar 13 puncte, însă şansele lor la câştigarea acestei ierarhii sunt reduse, deoarece finişurile din a doua jumătate a cursei le sunt extrem de favorabile oamenilor de general. Tocmai de aceea, lupta dintre ei va continua să se dea pentru victorie în puţinele etape de plat rămase la dispoziţie, iar ciclistul din Hexagon va porni de fiecare dată cu prima şansă, Bouhanni având ocazia să devină rutierul cu cele mai multe succese în Marile Tururi din 2014.

Rutierul săptămânii

La fel ca data trecuta, alegerea nu vine din Turul Spaniei, asta şi pentru că nu a existat până acum un ciclist care să arate că este cu o clasă peste ceilalţi, fie că vorbim despre sprinteri sau despre oameni de clasament general. Astfel, cel mai bun rutier al săptămânii trecute vine din Franţa, acolo unde a şi obţinut trei victorii. Este vorba despre Sylvain Chavanel, liderul lui IAM, care, după o primă jumătate de sezon mai degrabă nereuşită, cu multe dezamăgiri în clasice şi în Le Tour, şi-a intrat în formă odată cu a doua parte a anului, confirmând că echipa elveţiană nu a greşit când a decis să îl transfere la finalul stagiunii precedente şi să îi ofere rolul de lider pentru marile curse.

Revirimentul lui Chavanel a început în Tour du Poitou-Charentes, la jumătatea săptămânii. Mai întâi, ciclistul din Hexagon s-a impus în contratimpul individual de acolo, iar apoi, datorită avansului substanţial luat, a câştigat clasamentul general pentru a treia oară în carieră, stabilind un nou record al competiţiei. La doar două zile de la acel succes, francezul în vârstă de 35 de ani a luat startul în Marele Premiu de la Plouay, cursă de o zi aflată la cea de-a 78-a ediţie. În ciuda faptului că traversa o formă bună, ciclistul lui IAM nu pornea ca favorit, ci mai degrabă ca un outsider, este adevarăt, unul periculos.

Profitând de vasta sa experienţă, dar şi de faptul că ştia bine traseul, Sylvain Chavanel a răspuns unui atac dat în ultimii kilometri, când s-a format un grup de şapte rutieri ce a luat prin surprindere plutonul, care se pregătea de un sprint masiv. Simţind că acea mişcare ar putea avea succes, francezul şi-a făcut foarte bine calculele pe final, nu şi-a irosit energia şi a sprintat cu 150 de metri înainte de sosire, câştigând în premieră Marele Premiu de la Plouay, cursă în care, până la el, nu se mai impusese niciun alt rutier de la o echipă Pro Continentală. Nu a fost singura bornă fixată de Chavanel: datorită succesului de duminică, ciclistul lui IAM a devenit cel mai vârstnic câştigâtor al cursei din Bretania, de la Eloi Tassin, în 1948.

Columbia, la putere in Vuelta

14 septembrie 2001 – Santiago Botero devenea doar al patrulea rutier columbian care conducea Turul Spaniei. 18 septembrie 2007 – Leonardo Duque îi aducea Columbiei a 28-a victorie de etapă în ultimul Mare Tur al sezonului. Mult timp, acestea au rămas rezultatele de referinţă în Vuelta pentru ţara sud-americană, însă totul s-a schimbat pe 31 august 2014, odată cu etapa a noua, care a consemnat o dublă lovitură dată de rutierii columbieni: Winner Andrew Anacona s-a impus pe Aramon Valdelinares, iar compatriotul său, Nairo Quintana, a îmbrăcat tricoul roşu, cu 12 etape înainte de finalul unei curse ce a început cu adevărat abia pe finalul primei săptămâni.

În vârstă de 26 de ani, Anacona şi-a făcut cunoscut potenţialul în Girobio 2011, unde a terminat pe locul doi, la mai puţin de jumătate de minut în urma actualului său coleg de la Lampre-Merida, Mattia Cattaneo, dar înaintea lui Fabio Aru, Moreno Moser sau Enrico Battaglin. Provenit dintr-o familie în care ciclismul era la mare preţ (tatăl său i-a dat cele două prenume după Peter Winnen şi Andrew Hampsten), columbianul a avut multe rezultate impresionante la tineret, însă nu a putut să le reproducă şi la profesionişti, în mare parte, din cauza accidentărilor. Tocmai de aceea, victoria de pe Aramon Valdelinares – prima a carierei – contează enorm şi poate fi considerată ca un start nou.

În ceea ce îl priveşte pe conaţionalul său, Nairo Quintana, acesta nu mai are nevoie de nicio prezentare, fiind deja unul dintre cei mai titraţi ciclişti din pluton. Autor al unei performanţe istorice în primăvară – triumful din Giro – liderul lui Movistar impresionează nu doar prin calităţile de căţărător, dar şi prin sângele rece arătat pe munte, în momentele-cheie, Quintana fiind un rutier foarte cerebral. Deşi încă nu este la nivelul dorit şi admite că mai e loc de îmbunătăţiri, sud-americanul în vârstă de 24 de ani conduce Turul Spaniei aproape de jumătatea cursei, iar dacă lucrurile vor merge aşa cum îşi doreşte, iar forma sa va deveni din ce în ce mai bună odată cu trecerea zilelor, atunci va fi aproape imposibil de învins. Apoi, în cazul unui nou succes într-o cursă majoră, după cel din Turul Italiei, 2014 va putea fi catalogat, fără îndoială, ca fiind sezonul Columbiei.

Cine este Miguel Angel Lopez

I se spune “Superman”, deoarece în urmă cu trei ani, când a fost atacat de mai mulţi hoţi care au vrut să îi fure bicicleta, s-a luptat cu aceştia, şi chiar dacă a fost rănit la faţă şi înjunghiat în picior, a reuşit să scape, cu tot cu bicicletă. Mai nou, este cunoscut drept câştigătorul ediţiei din acest sezon a Tour de l’Avenir, unde a impresionat pe toată lumea cu calităţile sale, arătate în cea mai importantă cursă pe etape din calendarul rutierilor sub 23 de ani. Pentru mulţi, victoria lui a venit ca o surpriză, deoarece se ştiau puţine lucruri despre el înainte de acest sezon, şi chiar presa de specialitate din ţara natală a fost luată prin surprindere de rezultatele obţinute.

Însă ce se ştie despre noua senzaţie a ciclismului columbian? În primul rând, Miguel Angel Lopez s-a născut în Boyaca, a început în mountain bike, unde a devenit campion regional, iar apoi a trecut pe şosea, formându-se la Lotería de Boyaca Indeportes Boyaca, clubul condus de Rafael Acevedo, fost ciclist al echipei Café de Colombia, alături de care a terminat pe locul 12 Turul Franţei din 1984. Ca junior, Lopez nu a obţinut multe rezultate importante, asta şi din cauză că a suferit de pe urma accidentărilor, genunchii săi fiind cei mai afectaţi. Odată scăpat de aceste probleme, sud-americanul şi-a arătat potenţialul în cursele de pe teren propriu, triumfând în versiunea pentru tineret a Turului Columbiei, pe parcurs impunându-se şi în etapa terminată pe Alto de Crucero.

Apoi, au urmat alte succese, în Clasica de Samaca (ierarhia generală şi două etape) şi în Clasica Fusagasuga (o etapă), iar rezultatele bune l-au adus în echipa Columbiei pentru Tour de l’Avenir, una în care nu au figurat ciclişti de la echipa 4-72, urmare a disensiunilor existente între Federaţie şi Luis Saldariagga. În Hexagon, după un prolog impresionant – locul 13, la doar zece secunde în urma învingătorului – Miguel Angel Lopez a trecut cu bine de etapele de plat, după care a început să dea recital pe munte. Anul acesta, patru zile din L’Avenir au avut final la altitudine, iar sud-americanul a terminat de fiecare dată în top cinci, bifând şi un succes, pe La Rosière.

Pe lângă rezultate, rutierul columbian a impresionat şi prin atitudinea arătată, atacând de fiecare dată cu mulţi kilometri înainte de sosire, un semn că încrederea în forţele proprii era uriaşă, iar problemele la genunchi erau de domeniul trecutului. Astfel, Miguel Angel Lopez nu doar că a terminat pe primul loc la general, dar şi-a adjudecat şi ierarhia căţărătorilor, ce l-a recompensat pentru constanţa incredibilă arătată.

Al cincilea columbian care s-a impus în Tour de l’Avenir, Lopez are doar 20 de ani şi tot viitorul înainte, greul de abia acum urmând să apară, deoarece va trebui să confirme rezultatele fantastice din 2014. Cel mai probabil, va face asta la profesionişti, pentru că multe echipe s-au arătat deja interesate să îi ofere un contract începând cu 2015.

Vuelta 2014 – etapa a lX-a

Vuelta 2014 Aramon Valdelinares

A noua zi a cursei va aduce al doilea finiş la altitudine, unul pe care pot apărea două scenarii în ceea ce îi priveşte pe favoriţi: fie aceştia vor sta la cutie şi se vor mulţumi să se supravegheze, în timp ce o evadare va reuşi, fie vor lăsa garda jos şi se vor ataca pentru a obţine/recupera secunde în clasamentul general. Startul se va da din Carboneras de Guadazaon, singurele evenimente notabile din primii 100 de kilometri urmând să fie evadarea ce se va forma şi sprintul intermediar de la Teruel. Apoi, rutierii vor aborda Puerto di Cabigordo, o căţărare de categoria a treia, ce va preceda al doilea sprint intermediar al zilei, de la Cedrillas.

Lucrurile cu adevărat serioase vor începe în ultimii 25 de kilometri, atunci când pe traseu îşi va face apariţia Alto de San Rafael, o ascensiune de categoria a doua, pe care nu ar fi exclus ca ritmul din pluton să fie foarte ridicat, astfel încât să se realizeze o primă selecţie. Având în vedere că doar 5,5 kilometri separă vârful acelei căţărări de următoarea, cei distanţaţi nu au şanse să mai revină. Aramon Valdelinares, ascensiunea ce va punct punct etapei, îi va duce pe rutieri la cea mai ridicată altitudine de la această ediţie, 1975 de metri. Aflată pentru prima dată după nouă ani în Turul Spaniei, căţărarea are opt kilometri lungime şi pantă medie 6,6%, porţiunea maximă fiind de 8,5%, undeva în a doua jumătate. Cum ultimul kilometru are pantă doar 2,5%, atacurile trebuie să vină mult mai devreme.

Deşi poate părea ciudat, având în vedere ce nume se află aici, Alejandro Valverde face figură de principal favorit la victorie. Liderul clasamentului general a mers excelent pe precedentul finiş în urcare, iar dacă va rezista kilometrilor cu pante de peste 8% de pe Aramon Valdelinares, îşi poate învinge adversarii la sprint cu uşurinţă, deoarece ultimii 1000 de metri sunt de fals plat. Cel mai probabil, Chris Froome va fi ciclistul care va ieşi cel mai mult la atac, însă va trebui să facă asta înainte de porţiunea finală, dacă va dori să pună timp serios între el şi adversari.

Ascensiunea de duminică va oferi noi răspunsuri cu privire la cum se simte Nairo Quintana, care a pierdut timp pe La Zubia faţă de toţi ceilalţi importanţi de general. Columbianul a declarat că nu se află în cea mai bună formă, ceea ce înseamnă că se va mulţumi să stea lângă ceilalţi pretendenţi la tricoul roşu, mai ales că încă nu îşi doreşte tunica distinctivă. Foarte probabil, acesta va fi şi obiectivul lui Alberto Contador, care încă nu este la cel mai ridicat nivel. Ibericul în vârstă de 31 de ani speră să termine cât mai sus în Vuelta, dar pentru asta trebuie să nu piardă contactul în această primă parte a cursei, când mai are multe lucruri de reglat.

Joaquim Rodriguez, un alt rutier de general, a pierdut şansa de a obţine un succes pe La Zubia, iar acum va fi dornic de revanşă, însă căţărarea nu i se potriveşte foarte bine, deoarece panta este moale pe final. “Purito” trebuie să atace devreme, dar dacă o va face, îi va trezi la viaţă pe adversarii săi, mulţi fiind capabil să îl învingă. Mai degrabă, ciclistul Katushei va porni ca un outsider, la fel ca Fabio Aru, Thibaut Pinot, Rigoberto Uran, Mikel Landa, Julian Arredondo sau Esteban Chaves.

Vuelta 2014 – etapa a Vlll-a

Vuelta 2014 Albacete

Sâmbătă, caravana va părăsi Andaluzia şi va merge în Castilla La Mancha, pe un traseu perfect pentru sprinteri, care nu au mai avut parte de un asemenea profil de aproximativ o săptămână. Plutonul, ce va lua startul din Baeza, va avea de parcurs 207,4 kilometri fără nicio ascensiune repertoriată, ceea ce înseamnă că o evadare nu are cum să reuşească. Doar vântul ar putea crea probleme în a doua parte a zilei, când vor creşte şansele de apariţie ale unor “borduri”. Finalul de la Albacete este pe plat, singurul punct mai nervos fiind un viraj de 90 de grade, care va figura la scurt timp după ce rutierii vor intra în ultimul kilometru al etapei.

Cum traseul este aproape plat, mai mulţi rutieri îşi pot depune candidatura la victorie. Având alături un Geoffrey Soupe excelent în rolul de “lansator”, Nacer Bouhanni va fi omul de învins, francezul în vârstă de 24 de ani fiind sprinterul din Vuelta cu cea mai ridicată viteză de top. În afară de John Degenkolb, care a obţinut deja două succese la această ediţie, extrem de interesantă de urmărit va fi evoluţia lui Moreno Hofland şi Matteo Pelucchi, doi ciclişti tineri, cu rezultate bune în 2014. Autor a trei victorii în acest sezon, Andrea Guardini, un sprinter ce se aseamănă cu Mark Cavendish prin poziţia aerodinamică adoptată, va fi un alt om cu pretenţii, la fel ca Jens Debusschere, care caută primul succes de World Tour în tricoul de campion al Belgiei.

La Albacete se va ajunge pentru prima dată după 11 ani. În 2003, aici au avut loc două etape, una de plat şi un contratimp individual în lungime de 53,3 kilometri. Alessandro Petacchi a fost învingător la sprint, unde a fost urmat de Erik Zabel şi Fred Rodriguez. O zi mai târziu, contracronometrul a fost câştigat de Isidro Nozal, cu un avans de 13 secunde în faţa britanicului David Millar.

Succesul carierei pentru De Marchi

Ca amator, Alessandro De Marchi a fost un ciclist foarte promiţător, cu victorii în multe curse din Peninsulă, cum ar fi Trofeo Marlene, Gran Premio Folignano, Trofeo Citta şi Giro Ciclistico Pesche Nettarine di Romagna. Curios, nicio echipă de World Tour nu s-a arătat interesată de el, astfel încât italianul a debutat ca profesionist în a doua ligă valorică, la Androni Giocattoli. Acolo a stat doar două sezoane, timp în care a combinat activitatea de pe şosea cu cea de pe velodrom, unde a câştigat mai multe titluri naționale în cursa de urmărire pe echipe.

Chiar dacă nu a obţinut nicio victorie pe șosea, De Marchi s-a făcut remarcat în Turul Italiei din 2012, clasându-se de două ori pe podium, în etapele de la Cervinia, respectiv Falzes. Asta a fost suficient pentru a ajunge în World Tour, alături de Cannondale, echipă la care, deşi a trebuit să îi susţină pe lideri în multe rânduri, a şi primit suficiente bilete de voie. În urma unei astfel de oportunităţi a obţinut şi primul succes al carierei la profesionişti, în ultima etapă a Criteriului Dauphiné 2013. Performanţa sa a fost cu atât mai impresionantă, cu cât ciclistul în vârstă de 27 de ani a rezistat în frunte, deşi Chris Froome, liderul cursei, pornise pe urmele sale.

Curios, sezonul acesta, primul său rezultat notabil a venit tot în Dauphiné, acolo unde intrat în posesia tricoului roşu cu buline albe, care îl recompensează pe cel mai bun căţărător. Apoi, forma excelentă arătată acolo l-a ajutat şi în Turul Franţei, Alessandro De Marchi fiind prezent în mai multe evadări pe parcursul celor trei săptămâni, evoluţia sa agresivă determinându-i pe organizatori să îl invite pe podium la Paris, unde i-au acordat premiul pentru cel mai combativ ciclist al cursei. Le Tour nu a fost singura competiţie majoră a sezonului pentru italian, care a luat startul şi în Vuelta, în ciuda faptului că adunase deja 67 de zile de cursă în 2014.

Deşi venit aici ca ajutor al lui Damiano Caruso, Alessandro De Marchi a avut grijă să îşi facă timp şi pentru o evadare, ce s-a dovedit a fi cea potrivită, deoarece i-a adus cea mai mare victorie a carierei. Practic, succesul de la Alcaudete a fost o răsplată a curajului şi spiritului ofensiv ce îl caracterizează atât de bine pe actualul ciclist al lui Cannondale. Tocmai de aceea, ar fi păcat ca BMC, viitoarea sa echipă, să îi îngrădească libertatea şi să nu îi mai dea ocazia, în sezonul următor,  să plece în evadările ce îi plac atât de mult.

Vuelta 2014 – etapa a Vll-a

Vuelta 2014 Alcaudete

Nicio evadare nu a reuşit până acum la această ediţie, iar o bună ocazie va veni vineri, deşi, având în vedere că suntem abia în prima săptămână şi multe echipă vor un succes, tot plutonul s-ar putea să aibă câştig de cauză. Startul va fi dat din Alhendin, de la aproximativ 600 de metri altitudine, punctul de maxim al zilei urmând să fie atins pe Alto de Illora (1190 de metri altitudine), prima căţărare a rundei. Apoi, în calea cicliştilor vor apărea două sprinturi intermediare şi o altă ascensiune repertoriată, Alto Ahillo (categoria a doua, după care drumul va coborî, în trepte, vreme de aproximativ 33 de kilometri.

Finalul va fi în urcare, la fel ca joi, însă căţărarea de la Alcaudete nu este repertoriată. Dealul nu e deloc dificil şi li se potriveşte de minune puncheurilor, panta medie în ultimii doi kilometri fiind de 3,9%. În cazul în care o evadare – ce i-ar putea avea ca protagonişti pe Cameron Mayer, Adam Hansen, Romain Zingle, Anthony Roux sau Dominic Klemme – nu ca reuşi, atunci totul se va juca pe acea ultimă ascensiune. Având în vedere că în Turul Italiei a câştigat pe o căţărare mai grea, de categoria a doua (Montecassino), Michael Matthews nu are cum să nu fie considerat principalul candidat la victorie. Australianul a mers uşor în urmă cu o zi şi şi-a păstrat energia pentru etapa a şaptea, ce îi poate aduce al cincilea succes din carieră în Marile Tururi.

Dacă va avea picioare puternice, atunci şi Philippe Gilbert va fi un favorit, însă fostul campion mondial trebuie să atace şi să se desprindă, fiind dezavantajat de o eventuală sosire la sprint. Tot o astfel de strategie poate alege şi Luis Leon Sanchez, invizibil până acum, dar capabil să dea lovitura la Alcaudete. Altfel, Cannondale va miza pe italianul Oscar Gatto, în timp ce Paul Martens va fi omul lui Belkin. În etapa a treia, Nacer Bouhanni s-a ţinut foarte bine pe finalul în urcare de la Arcos de la Frontera, iar dacă va avea o evoluţie similară şi acum, atunci va ajunge să lupte pentru locul întâi. În teorie, şi John Degenkolb ar trebui să fie prezent acolo, însă germanul nu oferă nicio garanţie, deoarece a suferit în precedenta etapă de acest fel, câştigată de Matthews.

Outsideri periculoşi pentru etapa a şaptea mai sunt Jasper Stuyven, Alexandr Kolobnev, Nathan Haas şi Lloyd Mondory, în timp ce Alejandro Valverde, aflat pe prima poziţie la general, va căuta să pună mâna pe secunde de bonificaţie care să îl ajute să îşi consolideze tricoul roşu, pe care speră să îl păstreze până la începutul săptămânii viitoare, când va avea loc primul contratimp individual al acestei ediţii.

 

Puţine răspunsuri după La Zubia

Pe cât de scurtă a fost căţărarea de la finalul etapei a şasea, pe atât de puţine lucruri a clarificat în perspectiva clasamentului general. Din contră, au apărut foarte multe întrebări cu privire la favoriţi, o excepţie reprezentând-o Alejandro Valverde. Ibericul în vârstă de 34 de ani s-a impus pe Alto de las Cumbres Verdes, a îmbrăcat tricoul de lider (pentru a 25-a oară în carieră, egalându-l pe compatriotul său, Domingo Perurena) şi a arătat că rămâne adeptul strategiei din anii anteriori, când încerca să pună cât mai mult timp între el şi adversari în prima parte a Vueltei, ca să aibă de unde pierde în a doua jumătate a cursei, mereu mai dificilă.

Dacă Valverde a fost în top, dezamăgirea zilei a venit din partea lui Nairo Quintana, care a pierdut timp în raport cu toţi oponenţii săi la tricoul roşu. Columbianul nu a părut în apele sale, însă asta nu înseamnă că ar trebui să aibă motive de îngrijorare. În primul rând, ascensiunea nu i s-a potrivit, Quintana nefiind un ciclist care să exceleze pe pantele explozive. Apoi, nu trebuie uitat că rutierul lui Movistar nu se află în cea mai bună formă, chiar dacă a câştigat Turul Burgosului. Pentru Vuelta, după o pauză de câteva luni, este nevoie de un cu totul alt nivel, iar sud-americanul mai are nevoie de ceva zile ca să atingă forma dorită. De altfel, aşa au stat lucrurile şi în Giro, unde Nairo Quintana a strălucit odată cu a doua parte.

În aceeaşi situaţie se află şi Chris Froome, care încearcă să îşi salveze sezonul aici. Britanicul în vârstă de 29 de ani s-a simţit bine în etapa de joi, şi chiar dacă nu seamănă (momentan) cu cel care domina munţii din Le Tour în 2013, se află pe drumul potrivit, deoarece mai poate progresa în următoarea vreme, până la apariţia primelor teste cu adevărat importante, între care şi contratimpul individual în care va încerca să îşi surclaseze rivalii. În schimb, echipa sa nu a arătat extrem de solidă, dar o explicaţie poate fi că a primit liber de la un Froome conştient că ascensiunea scurtă de la finalul zilei nu are cum să îi pună probleme.

Cum spuneam mai sus, La Zubia a oferit puţine răspunsuri, însă unul foarte important – mai bine spus, o confirmare – l-a avut în prim-plan pe Alberto Contador, care a terminat pe locul al treilea, după ce a dezvoltat pe căţărare o putere de 6,37 watts/kg, identică cu cea a lui Valverde şi Froome. Odată cu acest podium, spaniolul nu mai poate păcăli pe nimeni, deoarece a devenit evident că a luat startul în Vuelta cu gândul la ierarhia generală, şi nu la un succes de etapă, aşa cum s-a încăpăţânat să susţină în ultima săptămână. Dacă nu erau conştienţi de asta, adversarii lui Contador tocmai au devenit, ceea ce înseamnă că rutierul lui Tinkoff-Saxo nu va mai fi subestimat, aşa cum spera.

Post Navigation

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 41 other followers