Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Andrea Zordan: Looking forward to 2015

His first pro season was not entirely as Andrea Zordan had hoped. Androni Giocattoli-Venezuela’s rider raced in many important Classics, like Omloop Het Nieuwsblad, E3 Harelbeke, the Tour of Flanders or Amstel Gold, but faced many difficult times, because of a mononucleosis. The good thing after the disease was found was that Andrea recovered and worked hard to finish the season on a high.

Now, before the start of the new season, the 22-year-old rider trains a lot in order to find the best form in 2015, when he wants to show everyone what he’s capable of. Given that he does not lack confidence and he has on his side the experience of the past season, Andrea Zordan needs just a little luck to be one of the surprises of next year.

– Andrea, how was 2014?

My first season as a pro was a long and hard one, with many difficult moments, but also with nice memories, one of which was traveling around the world with the team. It certainly was a significant leap for me, considering that I went from 130-150 km long races races to 200 km long races. The pace is an intense one, especially at the end of the races, but thanks to the different races which I did, I managed to cope with these things pretty well.

– When was your best moment?

Without any doubt, that was in the month of August. After I got over my physical problems, I did some training in France and in the end I could fight against fast riders like Mark Cavendish, Thor Hushovd and others. Then in Italy I made myself noticed in the Trittico Lombardo, with more than 200 kilometers in the breakaway during Coppa Agostini.

– And the worst?

The worst moment was when I realized, in April, that I did not have an optimal physical condition. After several tests, in July I discovered that I had mononucleosis. That was why in many of the races I did I had a strange feeling and I felt tired. This led to many races I didn’t finish.

– You love the cobbled Classics, and this year you got to race there. How was it?

It was an important experience that helped me grow a lot. I now understand that these are races in which you have to be at 110%, given that all the great champions want to do very good. In addition to that, I saw how the bikes are prepared for these kind of races, nothing is left to chance, never.

– What did you improve during 2014?

This year, I feel like I made some progress in terms of strength, because I rode in 200 km long races and so I got used to a constant effort of five, five hours and a half.

– Are you satisfied or disappointed with your season?

If I’d have to give myself a grade from 1 to 10, I would definitely give a 5,5, because I was very tired, but thanks to the hard work, I managed to do some really good races in the last two months of the season.

– What plans do you have for next year?

I’ve thought a lot about 2015 and I have already begun preparing for it, because I’m focused on doing very well. My goals are connected to the races in which the team will be invited. In addition to the Northern Classics, I want to race more in Italy and France, where I’ve noticed there many races held that suit me. Then I would be very happy if I could start in a race that I watched very often on television, Milano-San-Remo. But by biggest goal is to be at the start of the Giro d’Italia.

Andrea Zordan: privind spre 2015 cu optimism

Primul sezon la profesionişti nu a fost în totalitate aşa cum a sperat Andrea Zordan. Rutierul lui Androni Giocattoli-Venezuela a concurat în curse importante, ca Omloop Het Nieuwsblad, E3 Harelbeke, Turul Flandrei sau Amstel Gold Race, dar a întâmpinat şi multe momente dificile, din cauza unei mononucleoze care şi-a pus amprenta asupra evoluţiei sale. Partea bună a fost că după ce boala i-a fost depistată şi tratată, Andrea şi-a revenit şi a tras din greu pentru a termina stagiunea într-o notă înaltă.

Acum, înainte de debutul noii stagiuni, rutierul în vârstă de doar 22 de ani se antrenează mult, pentru a fi în cea mai bună formă în 2015, atunci când vrea să le demonstreze tuturor de ce este capabil. Cum încrederea nu îi lipseşte, iar de partea sa se află şi experienţa acumulată în 2014, doar de un pic de noroc mai are nevoie Andrea Zordan pentru a fi una dintre surprizele anului următor.

– Andrea, cum a fost primul tău sezon ca profesionist?

A fost lung şi dur, cu multe momente dificile, dar şi cu amintiri frumoase, cum ar fi faptul că m-am plimbat în jurul lumii împreună cu echipa. Cu siguranţă, a reprezentat un salt important, având în vedere că am trecut de la curse de 130-150 de kilometri la curse de minim 200 de kilometri. Ritmul este unul intens, mai ales pe final, dar mulţumită curselor variate în care am participat, am reuşit să mă obişnuiesc relativ bine.

– Care a fost cel mai bun moment?

Categoric, asta s-a întâmplat în august. După ce am depăşit problemele de ordin fizic avute, am făcut câteva antrenamente în Franţa şi în cele din urmă am putut lupta cu ciclişti rapizi, ca Mark Cavendish, Thor Hushovd şi alţii ca ei. Apoi, în Italia am făcut o figură foarte frumoasă în Tripticul Lombard, cu cei 200 de kilometri de evadare din Coppa Agostini.

– Şi cea mai neplăcută perioadă?

Cel mai neplăcut moment a fost cel în care mi-am dat seama, în aprilie, că nu am condiţia fizică optimă, fiind urmărit mereu de o stranie senzaţie de oboseală. După mai multe analize, în luna iulie am descoperit că aveam mononucleoză. Din această cauză, nu am încheiat multe curse.

– Iubeşti clasicele pe pavate, şi anul acesta ai participat în multe astfel de curse. Cum a fost?

A fost o experienţă importantă, care m-a ajutat să cresc mult. Cu siguranţă, am înţeles că sunt curse la startul cărora trebuie să te prezinţi la 110% din capacitatea ta, având în vedere că toţi marii campioni vor să se descurce foarte bine. În plus, am văzut cum se pregătesc bicicletele pentru curse de genul acesta, nimic nu e lăsat la voia întâmplării, niciodată.

– Ce simţi că ai îmbunătăţit în 2014?

Anul acesta am făcut progrese în ceea ce priveşte rezistenţa, fiindcă am concurat în curse de 200 de kilometri şi astfel m-am obişnuit cu un efort constant de cinci ore, cinci ore şi jumătate.

– Per total, eşti mulţumit sau dezamăgit de sezonul tău?

Dacă ar trebui să îmi dau o nota de la 1 la 10, cu siguranţă mi-aş da un 5,5, pentru că am obosit mult, dar datorită muncii enorme depuse, am reuşit două ultime luni de cursă cu adevărat bune.

– Ce planuri ai pentru anul viitor?

M-am gândit mult la 2015 şi am început deja pregătirea, pentru că sunt extrem de motivat să mă descurc foarte bine. Obiectivele mele sunt legate de participarea în cursele importante în care echipa va fi invitată. În plus, pe lângă clasicele nordului, îmi doresc să merg mai mult în Italia şi Franţa, unde am văzut că au loc multe curse care mi se potrivesc. Apoi, aş fi foarte fericit dacă aş putea lua startul într-o cursă pe care am văzut-o des la televizor, Milano-San Remo. Însă cel mai mare obiectiv al meu este să concurez în Turul Italiei.

Karel Hnik: Ready to make the big step in 2015

At the beginning of the year, Karel Hnik had one clear goal: to be better then he was in the previous season. Just 22-year-old at that time, the talented Czech rider showed he means serious business right from his first race, the Istrian Spring Trophy, where he finished second. Just two weeks later, he came third in the Volta ao Alentejo, a race in which many U23 cyclists made a name for themselves over the years.

Winning stage three of the Trofeu Joaquim Agostinho was just a sign of the big things that were to come in August, when Karel Hnik finished first in the GC of the Tour Alsace, as well as taking the stage to Markstein. Those results landed him a role as a stagiaire with MTN-Qhubeka, and later, a pro contract with CULT Energy, which already applied for a Pro Continental license.

What are Karel’s thoughts after his last season in the U23 ranks? What goals does he have for the future? Find out these and more from the following interview.

– Karel, 2014 is over. How was this year?

It was my second full road season, without combining it with the cyclo-cross races and I must say I haven’t had a better season until this point. Racing with Etixx-Ihned and then with MTN-Qhubeka gave me the opportunity to have a really great program from the beginning until the end of the season. I’ve raced almost 10 000 kilometers and for sure this was a move forward. My biggest result was winning a stage and the GC of the Tour Alsace. In that period – late July and August – I felt excellent and I had a great form. But my biggest satisfactions came from being able do be consistent and get results throughout the year.

– What did you improve during the past two years with Etixx-Ihned?

The team helped me a lot to step up. I came here as a cyclo-cross rider, who used to do just a couple of road races per year, but now I dare to say that I am full road rider. Definitely, I still need to get a lot of experience, but the last two seasons have given me so much. Without Etixx-Ihned, I would not be where I am now.

– Besides Etixx, how important was cyclo-cross for your development?

It really helped me a lot. I got technique and a good control of the bike, and these are things I’ll never forget. My opinion is that all the young riders should begin with cyclo-cross or MTB.

– You rode as a stagiaire for MTN-Qhubeka and at some point there were talks of a contract there, but nothing happened. Why was that?

Team manager Douglas Ryder told to me that he was very satisfied with my results, but after signing big names, like Edvald Boasson Hagen, they could not pick any other riders from Europe, as the sponsors were interested in having cyclists from Africa.

– During your spell with MTN, you’ve raced against many World Tour riders. How was it?

In was very important, because in those two months as a stagiaire I had the opportunity to live new experiences in quality races, and now I know what I can expect from next year.

– How did you end up signing with CULT Energy?

I got a call from the team’s general manager, who said that the team was following me for some time now and was very interested in me. I talked with my manager, Brian Smith, and he told me that it’s a very good step for me to go to this team. So, after a couple of days, the contract was already signed.

– What goals do you have for your first pro season?

My main focus will be on gaining more experience in the professional peloton. I also look forward to doing some big and hard races, where I want to show what I’m capable of. Long-term, I want to do good in the Grand Tours and the Classics. If I will score a win in a big race, it will be great.

Karel Hnik: pregătit pentru 2015

La începutul anului, Karel Hnik a avut un obiectiv clar: să fie mai bun decât în sezonul anterior. În vârstă de doar 22 de ani la acea vreme, talentatul rutier ceh şi-a arătat intenţiile încă de la prima cursă disputată, Istrian Spring Trophy, acolo unde a încheiat pe locul secund. Doar două săptămâni mai târziu, a venit al treilea în Volta ao Alentejo, o cursă în care mulţi rutieri tineri şi-au făcut un nume de-a lungul anilor.

Câştigarea etapei a treia din Trofeu Joaquim Agostinho a fost un indiciu pentru ceea ce urma să vină în august, atunci când Karel Hnik a terminat primul în Turul Alsaciei, câştigând şi etapa de la Markstein. Acele rezultate au convins-o pe MTN-Qhubeka să îl ia ca stagiar, iar mai târziu, i-au adus un contract de profesionist alături de CULT Energy, echipă care aplicase deja pentru o licenţă Pro Continentală.

Care sunt gândurile lui Karel cu privire la ultimul sezon petrecut la tineret? Ce obiective are pentru viitor? Aflaţi toate acestea, şi multe altele, din următorul interviu.

– Karel, 2014 s-a încheiat. Cum a fost?

A fost al doilea meu sezon complet pe şosea fără să mai combin asta cu cursele de ciclo-cross şi trebuie să recunosc că nu am mai avut o stagiune atât de bună până acum. Concurând alături de Etixx, iar mai apoi împreună cu MTN-Qhubeka, mi-a fost oferită ocazia să am un program foarte bun de la începutul până la finalul sezonului. Am adunat cu puţin sub 10 000 de kilometri, şi, cu siguranţă, acesta a fost un pas înainte. Cel mai mare rezultat al meu a fost câştigarea unei etape şi a ierarhiei generale în Turul Alsaciei. În acea perioadă – sfârşitul lui iulie şi întreaga lună august – m-am simţit excelent şi am avut o formă extraordinară. Dar cea mai mare mulţumire a mea a fost oferită de faptul că am fost constant şi am obţinut rezultate pe parcursul întregului an.

– Ce ai îmbunătăţit în ultimii doi ani petrecuţi alături de Etixx-Ihned?

Echipa m-a ajutat mult să progresez. Am venit aici din postura unui ciclist axat pe ciclo-cross, care obişnuia să participe doar în câteva curse pe şosea de-a lungul unui an, dar acum pot spune că sunt dedicat ciclismului pe şosea. Evident, mai trebuie să câştig experienţă, însă ultimele sezoane mi-au oferit deja foarte mult. Fără Etixx-Ihned, nu aş mai fi fost unde mă aflu acum.

– În afară de Etixx, cât de important a fost ciclo-cross-ul pentru progresul tău?

M-a ajutat foarte mult, am devenit mai tehnic şi acum am un mai bun control al bicicletei, iar acestea sunt lucruri pe care nu le voi uita niciodată. Din punctul meu de vedere, toţi rutierii tineri ar trebui să înceapă cu ciclo-cross sau mountain bike.

– Ai concurat ca stagiar pentru MTN-Qhubeka, iar la un moment dat se vorbea că vei primi un contract acolo, dar asta nu s-a întâmplat. De ce?  

Managerul echipei, Douglas Ryder, mi-a spus că a fost foarte mulţumit de rezultatele mele, însă după ce a semnat cu nume mari, precum Edvald Boasson Hagen, nu mai putea aduce alţi rutieri din Europa, deoarece sponsorii erau interesaţi să aibă ciclişti din Africa.

– Cât timp ai fost stagiar cu MTN-Qhubeka, ai concurat împotriva unor ciclişti de World Tour. Cum a fost?

A fost foarte important, pentru că în acele două luni am avut oportunitatea să trăiesc experienţe noi în curse de calitate, iar acum ştiu la ce să mă aştept de la anul viitor.

– Cum ai ajuns să semnezi cu CULT Energy?

Am primit un telefon de la managerul echipei, care s-a arătat foarte interesat de mine şi mi-a transmis că echipa mă urmărea de multă vreme, aşa că am discutat cu managerul meu, Brian Smith; el mi-a spus că este o mişcare foarte bună pentru mine să merg la această echipă, iar după câteva zile, contractul era deja semnat.

– Ce obiective ai pentru primul tău sezon ca profesionist?

Principalul meu ţel este să câştig multă experienţă în pluton. De asemenea, sper să particip în câteva curse importante şi dificile, pentru a arăta de ce sunt capabil. Pe termen lung, îmi doresc să mă descurc bine în Marile Tururi şi în clasice. Dacă voi obţine un succes într-o cursă mare, va fi extraordinar.

Pe scurt

Ediţia din 2016 a Turului Franţei va pleca la drum din Manche, departament care nu a mai găzduit startul competiţiei. Manche a figurat pentru prima dată pe harta cursei la ediţia din 1911, câştigată de Gustave Garrigou, iar ultima oară când a organizat o etapă a fost în 2013, atunci când rutierii au concurat într-un contratimp individual încheiat la Mont-Saint-Michel, acolo unde învingător a fost germanul Tony Martin. ASO va oferi mai multe amănunte despre primele etape ale ediţiei de peste doi ani într-o conferinţă de presă, la începutul lunii decembrie.

Altfel, Bruxelles şi-a depus candidatura pentru a primi startul ediţiei din 2019, informaţia fiind dezvăluită de ziarul La Dernière Heure. Turul Franţei a mai plecat din capitala Belgiei o singură dată, în urmă cu 56 de ani, când s-a ajuns la Gent, iar André Darrigade i-a învins pe reprezentanţii gazdelor, Jos Hoevanaers şi Joseph Planckaert. Cel mai recent, Bruxelles a primit caravana în 2010, victoria revenindu-i italianului Alessandro Petacchi.

PMU nu va mai sponsoriza tricoul verde din Marea Buclă, începând cu 2015, punând astfel capăt unui parteneriat care a debutul în 1991. De la startul acestei colaborări, tunica a fost adjudecată de rutieri ca Djamolidine Abdoujaparov, Laurent Jalabert, Erik Zabel, Thor Hushovd, Alessandro Petacchi, Mark Cavendish sau Peter Sagan. Apărut in 1953, tricoul distinctiv, care îl recompensează pe câştigătorul ierarhiei pe puncte din Le Tour, a fost mereu verde, cu o excepţie, la ediţia din 1968, atunci când a avut culoarea roşie, urmare a pretenţiilor emise de sponsorul de la acea vreme.

Belkin, BMC, Garmin-Sharp, Giant-Shimano, Lampre-Merida, Lotto-Belisol, Omega Pharma-Quick-Step, Orica-GreenEdge, Sky, Tinkoff-Saxo şi Trek Factory Racing sunt echipele care au fondat Velon, o societate comercială ce îşi propune să reformeze ciclismul folosind modelul existent în NBA, astfel încât formaţiile să nu mai depindă doar de sponsori, ci să primească bani din drepturile TV, care le revin, în clipa de faţă, doar organizatorilor de curse. Rămâne de văzut dacă Velon va reuşi să atragă în acest proiect şi celelalte echipe de World Tour, dar, şi mai important, pe ASO, RCS Sport şi Flandrien Classics, companiile care controlează cele mai importante competiţii, de la clasice la Mari Tururi.

Turul Flandrei 2015 va avea 19 dealuri, cu două mai mult decât anul acesta: Tiegemberg, Oude Kwaremont, Kortkeer, Eikenberg, Wolvenberg, Molenberg, Leberg, Berendries, Valkenberg, Kaprij, Kanarieberg, Oude Kwaremont, Paterberg, Koppenberg, Steenbeekdries, Taaienberg, Kruisberg, Oude Kwaremont şi Paterberg. Ediţia din 2015 se va desfăşura pe 5 aprilie, între Brugge şi Oudenaarde. Deţinătorul trofeului este Fabian Cancellara, care s-a impus pentru a treia oară.

Interviurile continuă la Cafe Roubaix în perioada următoare: după Karel Hnik, noul rutier al lui CULT Energy, Andrea Zordan, Leopold König, Alexandr Pliuschin şi Jack Haig vor vorbi despre 2014 şi aşteptările pe care le au de la sezonul viitor.

Jasper Stuyven: 2014 – first season in the World Tour

Jasper Stuyven

For some time now, people are talking about Jasper Stuyven as one of the future stars of the cobbled Classics, in which he already shined as a Junior and U23 rider. Altough is always difficult to say what a youn cyclist will and can do over the years, one thing is certain: the Belgian rider of Trek Factory Racing has the talent and potential to make a name for himself in the future seasons, and not only in one-day races, but also in stage races, where his strong sprint can help him notch wins.

Despite not taking a victory in 2014, the 22-year-old Belgian rider showed what he is capable of from his first season in the pro peloton, getting to race all the important cobbled Classics, and also making his debut in a Grand Tour. Making a quick summary of his year, Jasper Stuyven has had 66 race days and 12 top-10 placings, eight of which came in the World Tour. What did he had to say on his very good year? Find out from the following interview.

– Jasper, the fans have voted you the best neo-pro of 2014 on the Cafe Roubaix poll. How was this season?

I am pretty happy with my season. I wasn’t scheduled to do all the big Classics, but because the team was pretty happy about my form and the way I knew the roads, I was able to do them all. Then, at the end of the season, I got the chance to start in my first Grand Tour and delivered some impressive results. So although I did not win, I gained experience and I had a peak form in the World Tour races, where is very difficult to win.

– You are a Junior Paris-Roubaix winner and this year you’ve raced in the elite version and finished 55th. How was that day?

For me, Paris-Roubaix was a beautiful race, during which I raced on Fabian’s (ed. Cancellara) side and was able to work really hard for him. Of course, you can always ask yourself “what if I didn’t have to pull?”, but that is part of the job. My result says nothing. Also, Paris-Roubaix was my best day in the Classics this year! I just loved riding there, getting on the cobbles, and I also loved that I could still ride at the front for Fabian, at the same time controlling the gap of the breakaway.

– What meant the whole Vuelta experience for you?

I was nervous to start in my first Grand Tour and because we went there without a big GC leader, I think it made it possible for me to take it “easy”, without too much pressure from the team. The most difficult thing was to get through the days I didn’t feel good, mentally and physically, but so I learned that I am recovering pretty well. Of course, there were some good and bad days, but if someone would have told me before the start that I’ll finish eight times in the top 10, as a neo-pro, I would have signed for this immediately!

– Your were known to have a good sprint from the U23 ranks, but your sprinting skills were really impressive in the Vuelta. Did you train to improve this during the season?

Actually, I did not train on my sprinting skills at all in the past season, although maybe I should have done it after the Classics. I just trained really hard and well preparing for the Vuelta and without having a “real” sprinter of Trek Factory Racing there, I was able to go for my own results and I didn’t have to do some lead-out work.

– What’s your schedule for 2015?

Normally, I will start my season in the Tour of Qatar again. Then, in the first part of the season, I will be all in for the Classics.

– Do you hope to start the Tour de France?

I am not yet really interested in riding the Tour at this moment. For sure, I want to ride it someday, but no kind of pressure on me in this regard.

– And what personal goals will you have for 2015?

I just want to perform really well in the Spring Classics and give my best also in all the other races that I will do. Of course, it would be nice if I could say at the end of 2015 that I’ve won an important race.

Jasper Stuyven: 2014 – primul sezon în World Tour

Jasper Stuyven

De ceva vreme, lumea vorbeşte despre Jasper Stuyven ca despre una dintre viitoarele vedete ale clasicelor pe pavate, în care acesta a strălucit deja la juniori şi tineret. Deşi este dificil de spus ce poate şi ce va face un ciclist peste ani, un lucru e cert: rutierul belgian al lui Trek Factory Racing are talentul şi potenţialul necesare pentru a-şi crea o carte de vizită în sezoanele următoare, nu doar în clasice, ci şi în cursele pe etape, acolo unde sprintul său puternic îl poate ajuta să obţină victorii.

În ciuda faptului că nu a bifat un succes în 2014, belgianul în vârstă de 22 de ani a arătat de ce este capabil încă din primul sezon la profesionişti, concurând în toate clasicele importante pe pavate şi făcându-şi debutul într-un Mare Tur. Pe scurt, Jasper Stuyven a adunat 66 de zile de cursă anul acesta şi a încheiat de 12 ori între primii zece, opt dintre ocazii fiind consemnate în World Tour. Ce a avut de spus după stagiunea sa foarte bună? Aflaţi din interviul următor.

– Jasper, fanii te-au votat cel mai bun neo-profesionist din 2014 pe Cafe Roubaix. Cum a fost sezonul acesta?

Sunt destul de fericit cu stagiunea avută. Nu eram în grafic să merg în toate clasicele importante, dar pentru că echipa a fost mulţumită de forma mea şi de faptul că ştiam traseul, am putut să merg în toate. Chiar pe finalul sezonului, am avut oportunitatea să particip în primul meu Mare Tur şi am obţinut câteva rezultate impresionante. Deşi dacă nu am bifat nicio victorie, am câştigat experienţă şi am avut un nivel ridicat în cursele de World Tour, unde este foarte greu să te impui.

– Ai triumfat în Paris-Roubaix la juniori, iar anul acesta ai participat acolo la profesionişti şi ai terminat pe locul 55. Cum a fost acea zi?

Pentru mine, Paris-Roubaix a fost o cursă frumoasă, în care am concurat alături de Fabian (n.r. Cancellara) şi am fost capabil să îl ajut. Evident, mereu poţi spune “oare cum ar fi fost dacă nu aş fi muncit?”, însă asta face parte din fişa postului. Rezultatul nu spune nimic. De asemenea, Paris-Roubaix a fost cea mai bună zi a mea în clasice. Mi-a plăcut la nebunie să particip, să fiu pe pavate şi să mă aflu în faţa lui Fabian, având grijă să păstrez constant ecartul evadării.

– Ce a însemnat întreaga experienţă numită Turul Spaniei?

Am fost emoţionat înainte să iau startul în primul meu Mare Tur, iar pentru că am ne-am prezentat acolo fără un lider important pentru clasamentul general, a fost posibil să iau lucrurile mai uşor, fără prea multă presiune din partea echipei. Cel mai greu lucru a fost să trec peste momentele în care nu m-am simţit bine, fizic sau psihic. Dar, cu această ocazie, am descoperit că mă recuperez bine. Evident, am avut parte de zile mai bune şi mai puţin bune, însă dacă cineva mi-ar fi spus înainte că voi termina de opt ori între primii zece, neo-profesionist fiind, aş fi semnat imediat.

– Erai cunoscut pentru sprintul tău din perioada petrecută la tineret, iar în Vuelta ai impresionat cu acesta. Te-ai antrenat special în 2014?

Sincer să fiu, nu m-am antrenat deloc pentru asta în stagiunea recent încheiată, deşi poate ar fi trebuit să o fac după clasice. Doar m-am pregătit din greu şi bine pentru Turul Spaniei, iar cum Trek Factory Racing nu a avut un sprinter în adevăratul sens al cuvântului în Vuelta, nu a trebuit să îi lansez pe alţii şi am putut să încerc să obţin câteva rezultate.

– Care este programul tău pentru 2015?

În mod normal, voi începe din nou sezonul în Turul Qatarului. Apoi, în prima parte a stagiunii, mă voi concentra pe clasice.

– Speri să concurezi şi în Turul Franţei?

Încă nu sunt interesat să particip în Le Tour. Categoric, îmi doresc să merg acolo într-o bună zi, însă nu există presiune pe mine în acest sens.

– Şi ce obiective ai pentru anul viitor?

Vreau să mă descurc foarte bine în clasicele de primăvară, dar şi în celelalte curse în care voi concura. Evident, ar fi frumos să pot spune la finalul sezonului că am câştigat o cursă importantă.

Michael Valgren: A year in the pro peloton

In his first season with Tinkoff-Saxo, Michael Valgren won the national title and the Tour of Denmark, but his results can hardly be called surprising, as the young Danish rider came from the U23 ranks recommended by some very impressive wins. More than a surprise, Michael’s excellent run in 2014 was a confirmation of his huge talent, thanks to which he has been tipped to put his mark on the Classics in the following decade.

After a great season, in which he got to make his Grand Tour debut and raced at the World Championships in Ponferrada, Michael Valgren sat down to talk for Cafe Roubaix about his experience as a neo-pro and his plans for 2015, a season in which he can land a big win.

– Michael, you had 80 race days in 2014. How are you feeling after this long season?

Yeah, 80 race days sounds a lot, but I felt really good at the end of the season, so I am really happy that the team let me race for so long. Especially after the Vuelta I felt good and it was just so awesome to be like this after my first Grand Tour.

– Your first important result came in May, when you finished third in the Quatre Jours de Dunkerque. Did you expect to have such a good run?

Before the race I had no expectations, but I knew my condition was good, so I just tried not to lose time in the first couples of stages. Then, when I saw an opportunity, I took it and my team mates supported me 100%. It was very cool to have the whole team behind me, as I am a neo-pro.

– Less than two months later, you became National Champion reaching the finish line all alone. What meant for you to win the title in your first pro season?

It was really great to win the National Championships. It gave me confidence in myself for the future and it is so cool to ride in the national kit every race until next year. Also, it gives you good media time for sure, which is always good I think.

– Your biggest victory was the GC in the Tour of Denmark. How was it?

Winning on home soil is one of the biggest results out there for a Dane and in front of such a big crowd like the one in Copenhagen. It was a really emotional feeling, because my parents were following the whole Tour of Denmark and gave me so much support. They are the best!

– Was that result decisive in your selection for the Vuelta?

I honestly don’t know. I think I was in the picture, but winning for sure helped.

– Speaking of the Vuelta, you made your Grand Tour debut there. How did you enjoyed that whole experience?

The Vuelta was such a big experience, especially because Alberto (ed. Contador) won. And helping him win was just so amazing, to see that the team rode so well and tactically flawless during the race was incredible. It truly was a great experience. For sure, I will do again a Grand Tour.

– Let’s go now to the World Championships, where you attacked in the finale.

Well, at the Worlds I had good legs for sure, but I should have waited more, because in the Worlds you have to wait. On the other hand, I was a bit insecure that I was good enough for the final, so I took an opportunity and it worked out well… almost. But being there in the break was just so cool! Even though I was suffering, I’ve enjoyed it so much! After the race, when I started thinking of what happened, I realised I could have done better. But I am super happy with my performance!

– What do you feel you improved in 2014?

My endurance, for sure. Now I can do races which are over 200 km, and I showed that in the Worlds. This is good for my future: I want to win the Worlds, Liège–Bastogne–Liège, and Amstel Gold Race, and I have to be able to do long distance races! There were some periods when I could have been better, but you always have downs I think. But I had the best help from the team coaches to get me back in the right direction.

– How was the whole Kilimanjaro adventure?

It was maybe one of my biggest experiences! It had everything: fear, happiness, fatigue, success! I am glad that I’ve tried it, because it is something I would never do on my own and I will never do it again actually. Been there, done that!

– What plans do you have for next season? Are you tempted by some cobbled Classics?

I want to do my best! I have no races that I have been giving a thought, because I don’t know my program yet. But I am very fascinated by the cobbles and I would love to do those race to help Peter Sagan win there! Of course, every rider hopes for the Tour de France, but I want to take things easy. This doesn’t mean that if they give me a spot I won’t take it.

Michael Valgren: un an în plutonul profesionist

În primul său sezon alături de Tinkoff-Saxo, Michael Valgren a câştigat titlul naţional şi Turul Danemarcei, dar rezultatele sale nu pot fi considerate surprinzătoare, în condiţiile în care tânărul danez a venit de la tineret recomandat de câteva victorii impresionante. Mai mult decât o surpriză, seria excelentă avută de Michael poate fi catalogată ca fiind o confirmare a talentului său uriaş, datorită căruia este creditat cu şanse mari de a-şi pune amprenta asupra clasicelor în următorul deceniu.

La finalul unei stagiuni foarte bune, în care şi-a făcut debutul într-un Mare Tur şi a concurat la Campionatele Mondiale de la Ponferrada, Michael Valgren a vorbit pentru Cafe Roubaix despre experienţa sa ca neo-profesionist şi planurile pentru 2015, un an în care este capabil să bifeze un succes mare în World Tour.

Michael, ai avut 80 de zile de cursă în 2014. Cum te simţi după un sezon atât de lung?

Da, 80 de zile sună mult, dar m-am simţit foarte bine la finalul sezonului şi sunt fericit pentru că echipa mi-a permis să concurez atât de mult. Mai ales după Vuelta m-am simţit bine şi pot spune că a fost extraordinar să mă simt astfel după primul meu Mare Tur.

– Primul tău rezultat important a venit în luna mai, în Cele Patru Zile de la Dunkerque, unde ai terminat al treilea. Te-ai aşteptat să mergi atât de bine?

Înainte de cursă nu am avut aşteptări, însă ştiam că forma mea este bună, aşa că am încercat să nu pierd timp în primele etape. Apoi, când am sesizat o oportunitate, am profitat de ea, iar colegii mei m-au susţinut 100%. A fost extraordinar să am toată echipa alături, mai ales că sunt neo-profesionist.

– Mai puţin de două luni mai târziu, ai devenit campion naţional, ajungând singur la finiş. Ce a însemnat pentru tine să câştigi titlul în primul sezon ca profesionist?

A fost incredibil să mă impun la Campionatele Naţionale. Mi-a dat încredere în mine însumi pentru viitor. În plus, este extraordinar să concurezi cu tricoul de campion în fiecare cursă, până anul viitor. E ceva ce îţi oferă expunere media, iar acesta este un lucru bun.

– Cel mai mare succes al tău a venit la general, în Turul Danemarcei. Cum a fost?

Să triumfe pe teren propriu, şi, mai ales, în faţa unui public masiv precum cel de la Copenhaga, este unul dintre cele mai importante rezultate posibile pentru un ciclist danez. A fost foarte emoţionant, deoarece părinţii mei au urmărit Turul Danemarcei şi m-au susţinut în permanenţă. Sunt cei mai buni!

– A fost un rezultat care a cântărit decisiv în alegerea ta pentru Vuelta?

Sincer, nu ştiu. Cred că mă aflam în cărţi, dar acea victorie m-a ajutat, cu siguranţă.

– Apropo de Vuelta, acolo ţi-ai făcut debutul într-un Mare Tur. Cum ai trăit toată acea experienţă?

Turul Spaniei a fost ceva major, mai ales pentru că Alberto (n.r. Contador) a câştigat. A fost uluitor să îl ajut să se impună, să văd că întreaga echipă s-a descurcat atât de bine şi s-a comportat excelent la nivel tactic a fost de-a dreptul incredibil. A fost o experienţă extraordinară. Cu siguranţă, voi mai participa în Mari Tururi.

– Să mergem acum la Campionatele Mondiale, unde ai atacat pe final.

Ei bine, la Mondiale am avut picioare puternice, categoric, dar ar fi trebuit să mai fi aşteptat, deoarece la Campionatele Mondiale trebuie să aştepţi. Pe de altă parte, am fost puţin nesigur că pot fi suficient de bun pe final, aşa că am profitat de o oportunitate şi am mers destul de bine. Să fiu prezent în evadare a fost fantastic. Chiar dacă am suferit, mi-a făcut plăcere. După cursă, când am început să mă gândesc la ce s-a întâmplat, mi-am dat seama că m-aş fi putut descurca mai bine. Oricum, sunt foarte mulţumit de evoluţia mea.

– Ce simţi că ai îmbunătăţit în 2014?

Rezistenţa, cu siguranţă. Acum pot merge în mai multe curse de peste 200 de kilometri, şi am arătat asta la Mondiale. Acesta e un lucru bun pentru viitorul meu. Vreau să câştig Campionatele Mondiale, Liège–Bastogne–Liège şi Amstel Gold Race, iar pentru asta trebuie să fiu capabil să particip în curse lungi. Evident, de-a lungul stagiunii au fost şi momente în care m-aş fi putut descurca mai bine, însă întotdeauna există coborâşuri, iar eu am primit cel mai bun ajutor posibil din partea antrenorilor pentru a reveni pe drumul cel bun.

– Cum a fost aventura numită Kilimanjaro?

A fost una dintre cele mai mari experienţe din viaţa mea! A avut de toate: frică, fericire, oboseală, succes. Sunt fericit pentru că am încercat-o, deoarece e ceva ce nu aş face pe cont propriu şi ceva ce nu voi mai face în viitor. Am fost acolo, am făcut asta!

– Ce planuri ai pentru anul viitor? Eşti tentat de clasicele pe pavate?

Vreau să mă descurc cât mai bine. Nu m-am gândit în ce curse voi participa, deoarece nu mi-am primit încă programul. Însă sunt foarte fascinat de pavate şi mi-ar plăcea să îl ajut pe Peter Sagan să câştige acolo. Evident, fiecare rutier visează să concureze în Turul Franţei, dar eu vreau să iau lucrurile uşor. Asta nu înseamnă că dacă voi primi un loc în echipă îl voi refuza.

Clasamentul victoriilor din 2014

Ierarhia individuală

1 – André Greipel – 16

2 – Arnaud Démare – 15

3 – Alexander Kristoff – 14

4 – Marcel Kittel – 11

5 – Nacer Bouhanni, Mark Cavendish, Magnus Cort, Alejandro Valverde – 11

6 – John Degenkolb, Tony Martin – 10

7 – Theo Bos, Alberto Contador, Michal Kwiatkowski – 9

8 – Sacha Modolo – 8

9 – Philippe Gilbert, Nairo Quintana, Peter Sagan, Wouter Wippert – 7

10 – Manuel Cardoso, Sylvain Chavanel, Chris Froome, Simon Gerrans, Luka Mezgec, Vincenzo Nibali, Wim Stroetinga, Elia Viviani – 6

Ierarhia pe echipe

1 – Omega Pharma-Quick Step – 62

2 – Giant-Shimano – 41

3 – Orica-GreenEdge – 35

4 – Movistar – 33

5 – BMC, Lotto-Belisol – 30

6 – FDJ – 28

7 – Sky, Tinkoff-Saxo – 26

8 – Katusha – 25

9 – Lampre-Merida – 24

10 – Belkin, Garmin-Sharp, RusVelo – 23

Post Navigation

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 49 other followers