Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Jasper Stuyven: 2014 – first season in the World Tour

Jasper Stuyven

For some time now, people are talking about Jasper Stuyven as one of the future stars of the cobbled Classics, in which he already shined as a Junior and U23 rider. Altough is always difficult to say what a youn cyclist will and can do over the years, one thing is certain: the Belgian rider of Trek Factory Racing has the talent and potential to make a name for himself in the future seasons, and not only in one-day races, but also in stage races, where his strong sprint can help him notch wins.

Despite not taking a victory in 2014, the 22-year-old Belgian rider showed what he is capable of from his first season in the pro peloton, getting to race all the important cobbled Classics, and also making his debut in a Grand Tour. Making a quick summary of his year, Jasper Stuyven has had 66 race days and 12 top-10 placings, eight of which came in the World Tour. What did he had to say on his very good year? Find out from the following interview.

– Jasper, the fans have voted you the best neo-pro of 2014 on the Cafe Roubaix poll. How was this season?

I am pretty happy with my season. I wasn’t scheduled to do all the big Classics, but because the team was pretty happy about my form and the way I knew the roads, I was able to do them all. Then, at the end of the season, I got the chance to start in my first Grand Tour and delivered some impressive results. So although I did not win, I gained experience and I had a peak form in the World Tour races, where is very difficult to win.

– You are a Junior Paris-Roubaix winner and this year you’ve raced in the elite version and finished 55th. How was that day?

For me, Paris-Roubaix was a beautiful race, during which I raced on Fabian’s (ed. Cancellara) side and was able to work really hard for him. Of course, you can always ask yourself “what if I didn’t have to pull?”, but that is part of the job. My result says nothing. Also, Paris-Roubaix was my best day in the Classics this year! I just loved riding there, getting on the cobbles, and I also loved that I could still ride at the front for Fabian, at the same time controlling the gap of the breakaway.

– What meant the whole Vuelta experience for you?

I was nervous to start in my first Grand Tour and because we went there without a big GC leader, I think it made it possible for me to take it “easy”, without too much pressure from the team. The most difficult thing was to get through the days I didn’t feel good, mentally and physically, but so I learned that I am recovering pretty well. Of course, there were some good and bad days, but if someone would have told me before the start that I’ll finish eight times in the top 10, as a neo-pro, I would have signed for this immediately!

– Your were known to have a good sprint from the U23 ranks, but your sprinting skills were really impressive in the Vuelta. Did you train to improve this during the season?

Actually, I did not train on my sprinting skills at all in the past season, although maybe I should have done it after the Classics. I just trained really hard and well preparing for the Vuelta and without having a “real” sprinter of Trek Factory Racing there, I was able to go for my own results and I didn’t have to do some lead-out work.

– What’s your schedule for 2015?

Normally, I will start my season in the Tour of Qatar again. Then, in the first part of the season, I will be all in for the Classics.

– Do you hope to start the Tour de France?

I am not yet really interested in riding the Tour at this moment. For sure, I want to ride it someday, but no kind of pressure on me in this regard.

– And what personal goals will you have for 2015?

I just want to perform really well in the Spring Classics and give my best also in all the other races that I will do. Of course, it would be nice if I could say at the end of 2015 that I’ve won an important race.

Jasper Stuyven: 2014 – primul sezon în World Tour

Jasper Stuyven

De ceva vreme, lumea vorbeşte despre Jasper Stuyven ca despre una dintre viitoarele vedete ale clasicelor pe pavate, în care acesta a strălucit deja la juniori şi tineret. Deşi este dificil de spus ce poate şi ce va face un ciclist peste ani, un lucru e cert: rutierul belgian al lui Trek Factory Racing are talentul şi potenţialul necesare pentru a-şi crea o carte de vizită în sezoanele următoare, nu doar în clasice, ci şi în cursele pe etape, acolo unde sprintul său puternic îl poate ajuta să obţină victorii.

În ciuda faptului că nu a bifat un succes în 2014, belgianul în vârstă de 22 de ani a arătat de ce este capabil încă din primul sezon la profesionişti, concurând în toate clasicele importante pe pavate şi făcându-şi debutul într-un Mare Tur. Pe scurt, Jasper Stuyven a adunat 66 de zile de cursă anul acesta şi a încheiat de 12 ori între primii zece, opt dintre ocazii fiind consemnate în World Tour. Ce a avut de spus după stagiunea sa foarte bună? Aflaţi din interviul următor.

– Jasper, fanii te-au votat cel mai bun neo-profesionist din 2014 pe Cafe Roubaix. Cum a fost sezonul acesta?

Sunt destul de fericit cu stagiunea avută. Nu eram în grafic să merg în toate clasicele importante, dar pentru că echipa a fost mulţumită de forma mea şi de faptul că ştiam traseul, am putut să merg în toate. Chiar pe finalul sezonului, am avut oportunitatea să particip în primul meu Mare Tur şi am obţinut câteva rezultate impresionante. Deşi dacă nu am bifat nicio victorie, am câştigat experienţă şi am avut un nivel ridicat în cursele de World Tour, unde este foarte greu să te impui.

– Ai triumfat în Paris-Roubaix la juniori, iar anul acesta ai participat acolo la profesionişti şi ai terminat pe locul 55. Cum a fost acea zi?

Pentru mine, Paris-Roubaix a fost o cursă frumoasă, în care am concurat alături de Fabian (n.r. Cancellara) şi am fost capabil să îl ajut. Evident, mereu poţi spune “oare cum ar fi fost dacă nu aş fi muncit?”, însă asta face parte din fişa postului. Rezultatul nu spune nimic. De asemenea, Paris-Roubaix a fost cea mai bună zi a mea în clasice. Mi-a plăcut la nebunie să particip, să fiu pe pavate şi să mă aflu în faţa lui Fabian, având grijă să păstrez constant ecartul evadării.

– Ce a însemnat întreaga experienţă numită Turul Spaniei?

Am fost emoţionat înainte să iau startul în primul meu Mare Tur, iar pentru că am ne-am prezentat acolo fără un lider important pentru clasamentul general, a fost posibil să iau lucrurile mai uşor, fără prea multă presiune din partea echipei. Cel mai greu lucru a fost să trec peste momentele în care nu m-am simţit bine, fizic sau psihic. Dar, cu această ocazie, am descoperit că mă recuperez bine. Evident, am avut parte de zile mai bune şi mai puţin bune, însă dacă cineva mi-ar fi spus înainte că voi termina de opt ori între primii zece, neo-profesionist fiind, aş fi semnat imediat.

– Erai cunoscut pentru sprintul tău din perioada petrecută la tineret, iar în Vuelta ai impresionat cu acesta. Te-ai antrenat special în 2014?

Sincer să fiu, nu m-am antrenat deloc pentru asta în stagiunea recent încheiată, deşi poate ar fi trebuit să o fac după clasice. Doar m-am pregătit din greu şi bine pentru Turul Spaniei, iar cum Trek Factory Racing nu a avut un sprinter în adevăratul sens al cuvântului în Vuelta, nu a trebuit să îi lansez pe alţii şi am putut să încerc să obţin câteva rezultate.

– Care este programul tău pentru 2015?

În mod normal, voi începe din nou sezonul în Turul Qatarului. Apoi, în prima parte a stagiunii, mă voi concentra pe clasice.

– Speri să concurezi şi în Turul Franţei?

Încă nu sunt interesat să particip în Le Tour. Categoric, îmi doresc să merg acolo într-o bună zi, însă nu există presiune pe mine în acest sens.

– Şi ce obiective ai pentru anul viitor?

Vreau să mă descurc foarte bine în clasicele de primăvară, dar şi în celelalte curse în care voi concura. Evident, ar fi frumos să pot spune la finalul sezonului că am câştigat o cursă importantă.

Michael Valgren: A year in the pro peloton

In his first season with Tinkoff-Saxo, Michael Valgren won the national title and the Tour of Denmark, but his results can hardly be called surprising, as the young Danish rider came from the U23 ranks recommended by some very impressive wins. More than a surprise, Michael’s excellent run in 2014 was a confirmation of his huge talent, thanks to which he has been tipped to put his mark on the Classics in the following decade.

After a great season, in which he got to make his Grand Tour debut and raced at the World Championships in Ponferrada, Michael Valgren sat down to talk for Cafe Roubaix about his experience as a neo-pro and his plans for 2015, a season in which he can land a big win.

– Michael, you had 80 race days in 2014. How are you feeling after this long season?

Yeah, 80 race days sounds a lot, but I felt really good at the end of the season, so I am really happy that the team let me race for so long. Especially after the Vuelta I felt good and it was just so awesome to be like this after my first Grand Tour.

– Your first important result came in May, when you finished third in the Quatre Jours de Dunkerque. Did you expect to have such a good run?

Before the race I had no expectations, but I knew my condition was good, so I just tried not to lose time in the first couples of stages. Then, when I saw an opportunity, I took it and my team mates supported me 100%. It was very cool to have the whole team behind me, as I am a neo-pro.

– Less than two months later, you became National Champion reaching the finish line all alone. What meant for you to win the title in your first pro season?

It was really great to win the National Championships. It gave me confidence in myself for the future and it is so cool to ride in the national kit every race until next year. Also, it gives you good media time for sure, which is always good I think.

– Your biggest victory was the GC in the Tour of Denmark. How was it?

Winning on home soil is one of the biggest results out there for a Dane and in front of such a big crowd like the one in Copenhagen. It was a really emotional feeling, because my parents were following the whole Tour of Denmark and gave me so much support. They are the best!

– Was that result decisive in your selection for the Vuelta?

I honestly don’t know. I think I was in the picture, but winning for sure helped.

– Speaking of the Vuelta, you made your Grand Tour debut there. How did you enjoyed that whole experience?

The Vuelta was such a big experience, especially because Alberto (ed. Contador) won. And helping him win was just so amazing, to see that the team rode so well and tactically flawless during the race was incredible. It truly was a great experience. For sure, I will do again a Grand Tour.

– Let’s go now to the World Championships, where you attacked in the finale.

Well, at the Worlds I had good legs for sure, but I should have waited more, because in the Worlds you have to wait. On the other hand, I was a bit insecure that I was good enough for the final, so I took an opportunity and it worked out well… almost. But being there in the break was just so cool! Even though I was suffering, I’ve enjoyed it so much! After the race, when I started thinking of what happened, I realised I could have done better. But I am super happy with my performance!

– What do you feel you improved in 2014?

My endurance, for sure. Now I can do races which are over 200 km, and I showed that in the Worlds. This is good for my future: I want to win the Worlds, Liège–Bastogne–Liège, and Amstel Gold Race, and I have to be able to do long distance races! There were some periods when I could have been better, but you always have downs I think. But I had the best help from the team coaches to get me back in the right direction.

– How was the whole Kilimanjaro adventure?

It was maybe one of my biggest experiences! It had everything: fear, happiness, fatigue, success! I am glad that I’ve tried it, because it is something I would never do on my own and I will never do it again actually. Been there, done that!

– What plans do you have for next season? Are you tempted by some cobbled Classics?

I want to do my best! I have no races that I have been giving a thought, because I don’t know my program yet. But I am very fascinated by the cobbles and I would love to do those race to help Peter Sagan win there! Of course, every rider hopes for the Tour de France, but I want to take things easy. This doesn’t mean that if they give me a spot I won’t take it.

Michael Valgren: un an în plutonul profesionist

În primul său sezon alături de Tinkoff-Saxo, Michael Valgren a câştigat titlul naţional şi Turul Danemarcei, dar rezultatele sale nu pot fi considerate surprinzătoare, în condiţiile în care tânărul danez a venit de la tineret recomandat de câteva victorii impresionante. Mai mult decât o surpriză, seria excelentă avută de Michael poate fi catalogată ca fiind o confirmare a talentului său uriaş, datorită căruia este creditat cu şanse mari de a-şi pune amprenta asupra clasicelor în următorul deceniu.

La finalul unei stagiuni foarte bune, în care şi-a făcut debutul într-un Mare Tur şi a concurat la Campionatele Mondiale de la Ponferrada, Michael Valgren a vorbit pentru Cafe Roubaix despre experienţa sa ca neo-profesionist şi planurile pentru 2015, un an în care este capabil să bifeze un succes mare în World Tour.

Michael, ai avut 80 de zile de cursă în 2014. Cum te simţi după un sezon atât de lung?

Da, 80 de zile sună mult, dar m-am simţit foarte bine la finalul sezonului şi sunt fericit pentru că echipa mi-a permis să concurez atât de mult. Mai ales după Vuelta m-am simţit bine şi pot spune că a fost extraordinar să mă simt astfel după primul meu Mare Tur.

– Primul tău rezultat important a venit în luna mai, în Cele Patru Zile de la Dunkerque, unde ai terminat al treilea. Te-ai aşteptat să mergi atât de bine?

Înainte de cursă nu am avut aşteptări, însă ştiam că forma mea este bună, aşa că am încercat să nu pierd timp în primele etape. Apoi, când am sesizat o oportunitate, am profitat de ea, iar colegii mei m-au susţinut 100%. A fost extraordinar să am toată echipa alături, mai ales că sunt neo-profesionist.

– Mai puţin de două luni mai târziu, ai devenit campion naţional, ajungând singur la finiş. Ce a însemnat pentru tine să câştigi titlul în primul sezon ca profesionist?

A fost incredibil să mă impun la Campionatele Naţionale. Mi-a dat încredere în mine însumi pentru viitor. În plus, este extraordinar să concurezi cu tricoul de campion în fiecare cursă, până anul viitor. E ceva ce îţi oferă expunere media, iar acesta este un lucru bun.

– Cel mai mare succes al tău a venit la general, în Turul Danemarcei. Cum a fost?

Să triumfe pe teren propriu, şi, mai ales, în faţa unui public masiv precum cel de la Copenhaga, este unul dintre cele mai importante rezultate posibile pentru un ciclist danez. A fost foarte emoţionant, deoarece părinţii mei au urmărit Turul Danemarcei şi m-au susţinut în permanenţă. Sunt cei mai buni!

– A fost un rezultat care a cântărit decisiv în alegerea ta pentru Vuelta?

Sincer, nu ştiu. Cred că mă aflam în cărţi, dar acea victorie m-a ajutat, cu siguranţă.

– Apropo de Vuelta, acolo ţi-ai făcut debutul într-un Mare Tur. Cum ai trăit toată acea experienţă?

Turul Spaniei a fost ceva major, mai ales pentru că Alberto (n.r. Contador) a câştigat. A fost uluitor să îl ajut să se impună, să văd că întreaga echipă s-a descurcat atât de bine şi s-a comportat excelent la nivel tactic a fost de-a dreptul incredibil. A fost o experienţă extraordinară. Cu siguranţă, voi mai participa în Mari Tururi.

– Să mergem acum la Campionatele Mondiale, unde ai atacat pe final.

Ei bine, la Mondiale am avut picioare puternice, categoric, dar ar fi trebuit să mai fi aşteptat, deoarece la Campionatele Mondiale trebuie să aştepţi. Pe de altă parte, am fost puţin nesigur că pot fi suficient de bun pe final, aşa că am profitat de o oportunitate şi am mers destul de bine. Să fiu prezent în evadare a fost fantastic. Chiar dacă am suferit, mi-a făcut plăcere. După cursă, când am început să mă gândesc la ce s-a întâmplat, mi-am dat seama că m-aş fi putut descurca mai bine. Oricum, sunt foarte mulţumit de evoluţia mea.

– Ce simţi că ai îmbunătăţit în 2014?

Rezistenţa, cu siguranţă. Acum pot merge în mai multe curse de peste 200 de kilometri, şi am arătat asta la Mondiale. Acesta e un lucru bun pentru viitorul meu. Vreau să câştig Campionatele Mondiale, Liège–Bastogne–Liège şi Amstel Gold Race, iar pentru asta trebuie să fiu capabil să particip în curse lungi. Evident, de-a lungul stagiunii au fost şi momente în care m-aş fi putut descurca mai bine, însă întotdeauna există coborâşuri, iar eu am primit cel mai bun ajutor posibil din partea antrenorilor pentru a reveni pe drumul cel bun.

– Cum a fost aventura numită Kilimanjaro?

A fost una dintre cele mai mari experienţe din viaţa mea! A avut de toate: frică, fericire, oboseală, succes. Sunt fericit pentru că am încercat-o, deoarece e ceva ce nu aş face pe cont propriu şi ceva ce nu voi mai face în viitor. Am fost acolo, am făcut asta!

– Ce planuri ai pentru anul viitor? Eşti tentat de clasicele pe pavate?

Vreau să mă descurc cât mai bine. Nu m-am gândit în ce curse voi participa, deoarece nu mi-am primit încă programul. Însă sunt foarte fascinat de pavate şi mi-ar plăcea să îl ajut pe Peter Sagan să câştige acolo. Evident, fiecare rutier visează să concureze în Turul Franţei, dar eu vreau să iau lucrurile uşor. Asta nu înseamnă că dacă voi primi un loc în echipă îl voi refuza.

Clasamentul victoriilor din 2014

Ierarhia individuală

1 – André Greipel – 16

2 – Arnaud Démare – 15

3 – Alexander Kristoff – 14

4 – Marcel Kittel – 11

5 – Nacer Bouhanni, Mark Cavendish, Magnus Cort, Alejandro Valverde – 11

6 – John Degenkolb, Tony Martin – 10

7 – Theo Bos, Alberto Contador, Michal Kwiatkowski – 9

8 – Sacha Modolo – 8

9 – Philippe Gilbert, Nairo Quintana, Peter Sagan, Wouter Wippert – 7

10 – Manuel Cardoso, Sylvain Chavanel, Chris Froome, Simon Gerrans, Luka Mezgec, Vincenzo Nibali, Wim Stroetinga, Elia Viviani – 6

Ierarhia pe echipe

1 – Omega Pharma-Quick Step – 62

2 – Giant-Shimano – 41

3 – Orica-GreenEdge – 35

4 – Movistar – 33

5 – BMC, Lotto-Belisol – 30

6 – FDJ – 28

7 – Sky, Tinkoff-Saxo – 26

8 – Katusha – 25

9 – Lampre-Merida – 24

10 – Belkin, Garmin-Sharp, RusVelo – 23

Best race of the 2014 season

John Degenkolb: “The podium in Paris-Roubaix was the next big step of my career”

Tour of Spain 2014 - stage - 4

Gent-Wevelgem, four stages and the points jersey in the Vuelta, and a total of ten wins, this is the impressive palmares of John Degenkolb at the end of the 2014 season, his best to date. Also, the 25-year-old German made some significant improvements during the past months, which helped him finish two Grand Tours for the first time in his career and thus be one of the most consistent riders of the peloton, despite having a long season, with no less than 88 race days.

After the excellent season he had, John Degenkolb went on a holiday, but before that he made some time for an interview, in which he reflected on his results and talked about his goals for 2015, a year he hopes to be as best as this one.

– John, how would you rate your season?

I was planning to do a successful season and it worked out. It was a really nice season, during which I worked hard from the beginning until the end. I had a great Spring campaign, but I must admit that in the Tour de France I was disappointed with the crash and the fact I couldn’t win a stage. Then, the Vuelta was great, and the same goes for the one-day races after the Vuelta.

– Speaking of the Vuelta, you were more thrilled for your stage wins or for taking the green jersey?

The points jersey in a Grand Tour, especially your first one, is something emotional and very exciting. I’m very proud of winning it. Of course, I enjoyed the stage wins as well, but it was very important to take the green jersey, which was a big goal for me since before the start of the race.

– Back to the the Spring Classics: in terms of confidence and what you can do in the future, which result was more important, winning Gent-Wevelgem or finishing second in Paris-Roubaix?

The podium in Paris-Roubaix was really special, because it was for the first time in my career that I stood on the podium in a Monument. Gent-Wevelgem is an important race, but Paris-Roubaix is something different, with all that great history behind it and the special moments it had. It was the next big step of my career to be up there on the podium, I had a great feeling and it was very significant for me.

– Despite some health problems, you raced at the World Championships. How was the race?

Really, really hard. It was a tough race, also because of the problems I’ve had after the Vuelta, when my white blood cells were high and I had to take a lot of antibiotics in order to get rid of the infection in my body. That made me lose energy for the Worlds, and even tough I was 100% focused and motivated, it was very difficult. But, despite all these problems, I got a top 10 and showed that I’ve improved and can cope better in difficult races and still get a nice result.

– Do you now feel that in one-day races your rivals are refusing to work when there’s an attack, because they are aware of how strong you are in a sprint?

Yes, and this something I will have to handle in the following years, because if some riders will be with me in the first group not far from the finish, they will know it will be hard to beat me, so will try to drop me, or catch me in a trap and make things more difficult for me.

– Earlier, you said that you are much stronger after this season. What did you improve in the past months?

I’m stronger mentally and this helped me stay more calm in the important situations. This was my fourth year as a professional and in every season my “engine” is becoming bigger and bigger. I have more power, and this was the reason for which I chose to do the Tour de France and straight afterwards the Vuelta. This busy schedule I had will have a big influence on my body structure in the winter and for the next Classics season. We hope that this will help me to be in a better shape in the Classics.

– What goals will you have for next year?

My main goal is to repet the results I’ve had this year, and first of all to have another strong Classics season. Then, I will definitely like to do the Tour de France again. This is the biggest race in cycling and if you are successful there, then you get a lot of attention. It’s very important to be there and I don’t want to miss it, especially as one of my other goals for 2015 is to win a stage in the Tour de France.

John Degenkolb: “Podiumul din Paris-Roubaix a fost următorul mare pas din carieră”

Tour of Spain 2014 - stage - 4

Gent-Wevelgem, patru etape şi tricoul pe puncte în Vuelta şi un total de zece succese, acesta este palmaresul impresionant la finalul sezonului 2014, cel mai bun din carieră. Totodată, germanul în vârstă de 25 de ani a înregistrat câteva progrese remarcabile în ultimele luni, care l-au ajutat să termine două Mari Tururi pentru prima dată într-un sezon. De altfel, ciclistul lui Giant-Shimano a fost unul dintre cei mai constanţi oameni din pluton, în ciuda faptului că a avut o stagiune lungă, cu nu mai puţin de 88 de zile de cursă.

La capătul excelentului sezon avut, John Degenkolb a mers în vacanţă, dar nu înainte de a-şi face timp pentru un interviu în care a reflectat asupra stagiunii recent încheiate şi a vorbit despre obiectivele sale pentru 2015, an care speră să fie la fel de bun ca precedentul.

– John, cum ai aprecia sezonul recent încheiat?  

Mi-am dorit o stagiune de succes şi totul a mers de minune. A fost un sezon frumos, de-a lungul căruia am muncit de la început până la sfârşit. Am avut o campanie de primăvară extrordinară, însă trebuie să recunosc că în Turul Franţei am fost dezamăgit din cauza căzăturii şi a faptului că nu am obţinut o victorie de etapă. Apoi, Vuelta a fost foarte bună, lucru care li se aplică şi curselor de o zi de după Turul Spaniei.

– Apropo de Vuelta, ai fost mai încântat de succesele de etapă sau de câştigarea tricoului verde?  

Tricoul pe puncte într-un Mare Tur, mai ales primul pe care îl obţii, este ceva emoţionant. Sunt mândru pentru că l-am câştigat. Evident, m-am bucurat şi de victoriile de etapă, însă a fost foarte important să iau tricoul verde, acesta a reprezentat un obiectiv major pentru mine înainte de startul cursei.

– Să revenim la clasicele de primăvară: în ceea ce priveşte încrederea şi ce poţi face în viitor, care rezultat a fost mai important, victoria din Gent-Wevelgem sau locul second din Paris-Roubaix?  

Podiumul din Paris-Roubaix a fost ceva cu adevărat special, deoarece a fost pentru prima dată în carieră când m-am aflat pe podiumul unui Monument. Gent-Wevelgem este o cursă importantă, însă Paris-Roubaix e ceva diferit, cu toată acea istorie impresionantă şi acele momente speciale pe care le-a consemnat. Să mă aflu pe podium a reprezentat următorul mare pas din carieră, m-am simţit extraordinar şi a contat foarte mult pentru mine.

– În ciuda unor probleme de sănătate, ai concurat la Campionatele Mondiale. Cum a fost cursa?  

Foarte, foarte grea. A fost o cursă dură, iar din cauza problemelor de săntate pe care le-am avut după Vuelta, nivelul globulelor albe din organism a fost foarte ridicat, iar eu a trebuit să iau antibiotice pentru a scăpa de infecţia prezentă în corpul meu. Asta a făcut să am mai puţină energie pentru Mondiale, şi chiar dacă am fost 100% concentrat şi motivat, a fost foarte dificil. În ciuda tuturor acestor probleme, am bifat o clasare în top zece, am arătat că am progresat şi că mă descurc mai bine în cursele dificile, obţinând astfel un rezultat important.

– Simţi acum că în cursele de o zi adversarii tăi refuză să colaboreze atunci când apare un atac, deoarece sunt conştienţi de cât de puternic eşti la sprint?  

Da, şi este ceva cu care va trebui să mă descurc în anii următori, pentru că dacă unii ciclişti se vor afla alături de mine în grupul de frunte, nu departe de finiş, ei vor şti că voi fi dificil de învins, aşa că vor încerca să mă distanţeze sau să mă prindă într-o capcană şi să facă lucrurile mai grele pentru mine.

– Mai devreme ai spus că eşti mult mai puternic după acest sezon. Ce ai îmbunătăţit în ultimele luni?  

Sunt mai puternic la nivel mental, iar asta m-a ajutat să rămân mai calm în situaţiile importante. Acesta a fost al patrulea meu an ca profesionist, şi în fiecare stagiune “motorul” meu a devenit din ce în ce mai mare. Am mai multă putere, iar acesta a fost motivul pentru care am ales să merg în Turul Franţei, şi imediat după aceea în Vuelta. Programul aglomerat pe care l-am avut va avea o influenţă mare asupra structurii organismului meu în iarnă şi pentru următoarea mea campanie de clasice. Sperăm că asta mă va ajuta să fiu într-o formă mai bună în clasice.

– Ce obiective vei avea anul viitor?  

Principalul meu ţel este să repet rezultatele avute în acest an şi în primul rând să am un nou sezon solid de clasice. Apoi, categoric, mi-ar plăcea să particip din nou în Turul Franţei. Este cea mai mare cursă din ciclism, iar dacă ai succes acolo te bucuri de multă atenţie. Este foarte important pentru mine să fiu prezent în Le Tour şi nu vreau să ratez asta, mai ales că un alt obiectiv pentru 2015 este să câştig o etapă în Turul Franţei.

Matej Mohoric: “I want to do a Grand Tour in 2015”

At just 19, Matej Mohoric was the youngest rider to race in the World Tour this season. The talented Slovenian was a member of the Cannondale Team, where he ended up after winning the Junior and U23 World Title in the previous two seasons. The beginning of 2014 found him at the start of the Tour Down Under, which was followed, a couple months later, by the Ardennes Classics that Matej loves so much and where he has the potential to shine in the future.

After racing mainly in North America in the summer and concluding his season in Italy, Matej Mohoric returned to Slovenia for a well-deserved holiday. There he was when I talked to him last week, in order to find out his thoughts on his first World Tour season and his expectations ahead of next year, when he’ll race for a US team, Garmin-Sharp, which will be sponsored by Cannondale.

– Matej, 2014 was your first season in the World Tour. How was it?

It was a great experience. I did not achieve many notable results, but I am still very satisfied with my neo-pro year. I learned lots of new things and hopefully I will be able to use this knowledge in the next years. It was a huge change compared to my previous years. You can really see it is a top level competition here, the difference in the quality is enormous.

– What were the hardest things to cope with?

In my opinion the difference between World Tour races and less quality races lies mostly in the speed and distance of the races. World Tour goes much faster and much longer than anything I have experienced before. It is somehow logical, since there are the best guys from every generation out there.

– You didn’t race much at World Tour level (ed. 13 days). Why was that?

In my opinion I raced quite a lot at World Tour level considering the fact that it was my neo pro year. I was by far the youngest out there, so it was good that I did not race too much in the best races. I did enjoy the presence at the Ardennes Classics, which will be quite important for me in the future. I did the Tour Down Under, which was my first time ever at the top level. At the end of the season I also raced in Canada. I think it was more than enough for a 19-year-old rider.

– What do you feel you’ve improved during this year?

Probably every aspect of bike racing, except climbing. I was not faster up the hill this year. Still I was a lot better in everything else when compared to previous years. I have many great memories. My best day on the bike this season was probably the third stage of the Tour of Austria, when I was in the breakaway. I felt really good.

– Next year you’ll be changing teams. How do you see this move?

I am excited to start a new year, a new experience. I am sure it will be another great year. They gave me a positive first impression already and I believe it is not wrong at all.

– What plans do you have for 2015? In what races would you like to go?

I do not yet know my race program, but I wish to try with a Grand Tour appearance for the first time in my career, probably Vuelta is the most realistic option. I would like to focus on shorter stage races. For sure I will be competing even more at World Tour level.

– And what goals will you have?

I do not want to set result goals yet. I will only be 20-years-old and I know that my body still needs some time to fully develop. But we will see, I have my expectations that are better to keep for myself, but for sure everything is possible.

Matej Mohoric: “Vreau să merg într-un Mare Tur în 2015”

La doar 19 ani, Matej Mohoric a fost cel mai tânăr ciclist care a concurat în World Tour, sezonul acesta. Talentatul sloven a fost component al echipei Cannondale, unde a ajuns după ce a câştigat titlul mondial la juniori şi la tineret, în precedentele două stagiuni. Începutul lui 2014 l-a găsit la startul Turului Down Under, care a fost urmat câteva luni mai târziu de clasicele din Ardeni, pe care Matej le iubeşte atât de mult şi în care are toate şansele să strălucească în viitor.

După ce a concurat, în principal, în America de Nord, în vară, şi a pus punct sezonului în Italia, Matej Mohoric s-a întors în Slovenia pentru o binemeritată vacanţă. Acolo s-a aflat atunci când am vorbit cu el, săptămâna trecută, pentru a afla gândurile sale cu privire la primul său sezon de World Tour şi aşteptările pe care le are înaintea anului următor, când va concura pentru o grupare americană, Garmin-Sharp, ce va fi susţinută de Cannondale, care va da şi numele echipei.

– Matej, cum a fost primul tău sezon de World Tour?    

A fost o experienţă extraordinară. Nu am obţinut multe rezultate notabile, dar sunt foarte mulţumit de stagiunea mea ca neo-profesionist. Am învăţat foarte multe lucruri noi şi sper că voi putea folosi aceste cunoştinţe în anii următori. A fost o schimbare uriaşă comparativ cu stagiunile precedente, se vede clar că este o competiţie de nivel înalt aici, iar diferenţa la nivel calitativ e enormă.

– Care au fost cele mai dificile lucruri pe care le-ai întâmpinat?    

Din punctul meu de vedere, diferenţa dintre cursele de World Tour şi cele cu un nivel valoric mai scăzut constă în viteză şi distanţă. Cursele de World Tour sunt mai rapide şi mai lungi decât tot ceea ce am întâlnit până acum. Este oarecum logic, din moment ce aici se află cei mai buni rutieri din fiecare generaţie.

– Nu ai concurat mult în World Tour (n.r. 13 zile). Care a fost cauza?    

Sunt de părere că am concurat destul de mult la nivel de World Tour, având în vedere că sunt neo-profesionist. Am fost de departe cel mai tânăr ciclist din pluton, aşa că a fost bine că nu am participat prea mult în marile curse. Mi-a plăcut să fiu prezent în clasicele din Ardeni, curse ce vor fi importante pentru mine în viitor. Am mers în Turul Down Under, care a fost prima mea cursă la nivel înalt, iar pe finalul sezonului am concurat şi în Canada. Cred că a fost mai mult decât suficient pentru un rutier în vârstă de 19 ani.

– Ce simţi că ai îmbunătăţit în timpul stagiunii?    

Probabil fiecare aspect, cu excepţia aptitudinilor de căţărător. Nu am fost mai rapid pe ascensiuni anul acesta, totuşi, am fost mai bun la toate celelalte capitole în comparaţie cu sezonul anterior. Am multe amintiri frumoase. Cea mai bună zi a mea pe bicicletă a fost, probabil, etapa a treia din Turul Austriei, atunci când m-am aflat în evadare. M-am simţit foarte bine în acea zi.

– Anul viitor vei schimba echipele. Cum vezi această mutare?    

Sunt entuziasmat că voi începe un nou sezon şi voi avea o nouă experienţă. Sunt convins că va fi un alt an extraodinar. Noul staff mi-a lăsat deja o impresie foarte bună, şi nu cred că mă înşel.

– Ce planuri ai pentru 2015? În ce curse ai vrea să participi?  

Încă nu îmi cunosc programul, dar îmi doresc să încerc un Mare Tur pentru prima dată în carieră, iar Vuelta este probabil cea mai realistică opţiune. Mi-ar plăcea să mă axez pe cursele scurte pe etape. Cu siguranţă voi concura mai mult la nivel de World Tour.

– Şi ce obiective vei avea?    

Nu vreau să îmi fixez încă obiective în ceea ce priveşte rezultatele, voi avea doar 20 de ani, iar corpul meu are nevoie în continuare de timp pentru a se dezvolta. Vom vedea ce va fi. Am aşteptări pe care e mai bine să le păstrez pentru mine, însă totul este posibil, cu siguranţă.

Post Navigation

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 49 other followers