Cafe Roubaix

Despre ciclismul de azi şi cel de altădată

Cine ar fi câştigat Cupa Mondială în 2014

Pentru cei mai mulţi rutieri, clasamentul World Tour nu reprezintă nimic, deoarece liderul de acolo nu poartă un tricou distinctiv, iar câştigătorul ierarhiei nu este recompensat financiar pentru performanţa sa. Nu la fel stăteau lucrurile cu Cupa Mondială, a cărei ultimă ediţie s-a consumat în 2004, când învingător a fost italianul Paolo Bettini, pentru a treia oară consecutiv.

Aşa cum a fost cazul în 2012 şi 2013, şi acum am făcut un clasament individual pe baza vechiului sistem de punctaj, care lua în calcul nouă curse de o zi: Milano–San Remo, Turul Flandrei, Paris-Roubaix, Amstel Gold Race, Liège–Bastogne–Liège, Clasica San Sebastian, Clasica de la Hamburg, Turul Lombardiei şi Paris-Tours. Ce este interesant e că învingător ar fi fost tot Alejandro Valverde (primul clasat în World Tour), în timp ce Daniel Martin şi Jelle Wallays, ambii cu câte o victorie, nu ar fi intrat în top zece, din cauza lipsei de constanţă.

1 – Alejandro Valverde – 280 de puncte

2 – Alexander Kristoff – 236 de puncte

3 – Fabian Cancellara – 220 de puncte

4 – Simon Gerrans 200 de puncte

5 – Philippe Gilbert – 165 de puncte

6 – Niki Terpstra – 132 de puncte

7 – Jelle Vanendert – 131 de puncte

8 – Bauke Mollema – 109 puncte

9 – Greg Van Avermaet – 104 puncte

10 – Sep Vanmarcke – 104 puncte

Leopold König: “Sky is the right team for me”

Leopold König began the year with high hopes and a good form, but his Spring goals were hammered by a knee injury because of which me missed two months of racing. The 27-year-old rider came back in late April and soon afterwards finished 4th in the Bayern Rundfahrt, a result that gave him confidence that he will get into top shape for the start of the Tour de France.

In the Critérium du Dauphiné – his last stage race before the July appointment – Leopold König had some solid runs in the mountains and he came home in 11th place, a result which was even more impressive, as Dauphiné was his first World Tour race of the year. Then, in the Tour de France, although he lost a significant amount of time on the cobbles, the NetApp-Endura cyclist had a very strong second half of the race, with many top 10 placings and even a podium in the Chamrousse stage. Thanks to these results, he climbed to 7th in the GC, at the end of what was his first Tour de France.

This sparked the interest of many teams which tried to sign him for next season. Finally, Leopold König decided to go to Sky, where he’ll have the opportunity to ride all the big races of the World Tour calendar and continue his development. More on this and his 2014 results, in the following interview.

– Leo, how was your season?

If I look back, I can say it was successful based on my Tour de France performance, but if I’m talking of the overall I can say it was a bit unlucky. The first part of the year wasn’t going according to the plan, in March I was injured and it wasn’t easy to cope with this. Finally, it all went well, but the first part was disappointing, because I missed a lot of training and racing and that made me worried for my condition before the Tour de France. Fortunately, it all went well in July and that saved my season, but I feel I could have done a lot more if not for those injuries in the Spring, because I felt really good since the Tour of Oman and I was confident I can get some nice results in Tirreno-Adriatico and the Criterium International.

– How was the Tour de France?

At the start, I was expecting a very stressful and very hard race, and it was as I thought it would be. Compared to the Vuelta, which I did in 2013, the first days were completely different. There were no real mountains, but you had to keep your focus in every single moment, because the peloton was very nervous all the time. You have to be prepared and at 100% from a physical and mental point of view for a really tough race, with the cobbles, the wind, and the fight for a better place in the peloton.

– Before the Tour de France, did you expect to finish in the top 10, considering your Dauphiné result?

For me it was very important to finish the Dauphiné. I knew that I need a one-week long race and Dauphiné helped me. During the race, I wasn’t at 100% and that helped me coming into the Tour de France, because I was confident that I can be at a better level than I was in June. The last two months of preparation went really well and this was very important.

– After the Tour de France, you received many offers and you finally signed with Sky. What made you transfer there?

Team Sky is the right for me, I followed them in the past two years and I like the way they work, the trainings they do and the philosophy of the team. It’s a perfect environment for me to develop and follow my personal goals. Of course, the final decision was not so easy, because I got three more good offers, from NetApp-Endura and two other teams, so I had to consider the most important factor, which was how can my new team help me grow. With Team Sky focusing on the Grand Tours, I knew this will be in my benefit and will help me develop.

– What races will you do next year?

It depends also on the team’s goals and we all know that the Tour de France is very important for Sky. I would like to do the Tour again, but also some World Tour races I didn’t have the opportunity to do so far, like Tirreno-Adriatico, Volta a Catalunya and Vuelta al Pais Vasco. I find all these races quite interesting.

– And what do you think of the Tour de France course?

It’s again interesting, especially for the spectators and for the people staying in the front of the TV, they will all expect a big show in the first week. I’m also expecting to see some fireworks then, like it was the case also this year. The course is nice, but I believe there should be more kilometers of time trial in the race, because this is a key point and the winner should have to race more than 13 km of ITT.

Leopold König: “Sky este echipa potrivită pentru mine”

Leopold König a început anul cu speranţe mari şi cu o formă bună, dar obiectivele sale din primăvară au fost date peste cap de o accidentare suferită la genunchi, din cauza căreia a ratat două luni din calendar. Rutierul în vârstă de 27 de ani a revenit pe finalul lui aprilie, şi la puţin timp după aceea, a terminat pe locul patru în Turul Bavariei, un rezultat care i-a dat încredere că poate intra în formă până la startul Turului Franţei.

În Criteriul Dauphiné – ultima sa cursă înainte de marele obiectiv din iulie – Leopold König a avut câteva evoluţii solide în etapele montane şi a încheiat pe locul al 11-lea, un rezultat cu atât mai impresionant, cu cât Dauphiné a fost prima sa competiţie de World Tour din 2014. Apoi, în Turul Franţei, deşi a pierdut timp serios pe pavate, ciclistul echipei NetApp-Endura a mers foarte bine în a doua jumătate a cursei, cu multe clasări în top zece şi un podium, pe Chamrousse. Datorită acelor rezultate, a terminat pe şapte la general, chiar la debutul în Le Tour.

Evoluţia sa a atras atenţia multor echipe, care au încercat să îi obţină semnătura pentru noul sezon. În cele din urmă, Leopold König a decis să meargă la Sky, acolo unde va avea oportunitatea să participe în toate cursele mari din World Tour şi să îşi continue progresul. Mai mult despre asta, dar şi despre parcursul avut în 2014, în interviul de mai jos.

– Leo, cum a fost sezonul?

Privind în urmă, pot spune că a fost unul de succes, dacă mă raportez la Turul Franţei, însă dacă privesc în ansamblu, pot spune că am fost ghinionist. Prima parte a stagiunii nu a decurs conform planului, în martie m-am accidentat şi nu a fost deloc uşor să trec peste asta. În cele din urmă, totul a mers bine, însă acea primă parte a fost dezamăgitoare, deoarece nu m-am putut antrena şi am ratat multe curse, iar asta m-a făcut să mă îngrijorez cu privire la forma mea pentru Turul Franţei. Din fericire, lucrurile au decurs excelent în iulie şi asta mi-a salvat sezonul, dar tot sunt de părere că aş fi putut face mult mai mult dacă nu ar fi apărut acea accidentare în primăvară, deoarece m-am simţit foarte bine încă din timpul Turului Omanului şi am fost încrezător la acea vreme că pot obţine rezultate solide în Tirreno-Adriatico şi în Criteriul Internaţional.

– Cum a fost Turul Franţei?

La start, m-am aşteptat să fie o cursă foarte stresantă şi dură, şi a fost exact aşa cum am crezut. În comparaţie cu Vuelta, în care am participat anul trecut, primele zile au fost extrem de diferite. Nu au fost munţi, dar a trebuit să rămâi concentrat în fiecare moment, deoarece plutonul a fost foarte nervos în permanenţă. Trebuie să fii 100% pregătit mental şi fizic pentru o cursă dificilă, cu pavate, vânt şi o luptă pentru o poziţie cât mai bună.

– Înainte de Turul Franţei, te-ai aşteptat la o clasare între primii zece, având în vedere evoluţia ta din Criteriul Dauphiné?

Pentru mine, a fost foarte important să termin Dauphiné. Eram conştient că trebuie să am o cursă de o săptămână în picioare, iar Dauphiné m-a ajutat în acest sens. Nu am fost la 100% atunci, iar asta m-a ajutat înaintea Turului Franţei, deoarece am fost încrezător că pot ajunge la un nivel mai ridicat decât în iunie. Pregătirea a mers foarte bine în ultimele două luni, ceea ce a fost foarte important.

– Ai primit multe oferte după Turul Franţei, şi până la urmă ai semnat cu Sky. Cum te-ai decis să mergi acolo?

Echipa Sky este potrivită pentru mine, deoarece am urmărit-o în ultimii doi ani şi îmi place cum funcţionează, îmi plac antrenamentele pe care le face şi filosofia sa. E un mediu perfect pentru a progresa şi a-mi atinge obiectivele personale. Evident, decizia finală nu a fost uşoară, pentru că am mai primit trei oferte, de la NetApp-Endura şi alte două formaţii, aşa că a trebuit să iau în calcul cel mai important factor, şi anume, cum mă poate ajuta echipa să progresez. Cum Sky se concentrează pe Marile Tururi, ştiam că asta va fi în avantajul meu şi că voi putea avansa.

– În ce curse vei merge anul viitor?

Va depinde şi de echipă, dar ştim cu toţii că Turul Franţei este foarte important pentru Sky. Mi-ar plăcea să merg din nou în Marea Buclă, dar şi în alte curse de World Tour în care nu am avut ocazia să particip până acum, precum Tirreno-Adriatico, Turul Cataluniei sau Turul Ţării Bascilor. Găsesc toate aceste competiţii interesante.

– Ce părere ai despre traseul Turului Franţei?

Este din nou atractiv, mai ales pentru spectatori şi pentru cei care îl vor urmări din faţa televizorului, cu toţii vor aştepta un spectacol pe cinste în prima săptămână. Mă aştept să văd artificii atunci, aşa cum s-a întâmplat şi anul acesta. Traseul e frumos, dar consider că ar fi trebuit să aibă mai mulţi kilometri de contratimp, deoarece acesta este un punct-cheie al cursei, iar învingătorul trebuie să parcurgă mai mult de 13 kilometri de contratimp individual.

Pe scurt

Anul viitor, nu mai puţin de opt ciclişti vor încerca să doboare Recordul Orei, deţinut momentan de austriacul Matthias Brändle: Jack Bobridge, Thomas Dekker, Rohan Dennis, Alex Dowsett, Rasmus Quaade, Alex Rasmussen, Ondrej Sosenka şi Bradley Wiggins. Foarte mulţi dintre aceştia şi-au programat tentativa în prima parte a sezonului, conştienţi că dacă Wiggins, campionul mondial la contratimp, va stabili un nou rezultat de referinţă în luna iunie, le va fi foarte greu să doboare acel record.

Vincenzo Nibali, Alejandro Valverde, Joaquim Rodriguez, Alberto Contador, Domenico Pozzovivo şi Carlos Betancur sunt doar câţiva dintre rutierii care şi-au anunţat prezenţa la startul celei de-a 50-a ediţii a Tirreno-Adriatico, programată între 11 şi 17 martie 2015. În afara tradiţionalelor etape de contratimp (pe echipe şi individual) şi de sprint, “Cursa celor Două Mări” va oferi şi un solicitant finiş în căţărare, pe Monte Terminillo, care se va afla la debut în Tirreno-Adriatico. Ascensiunea are 21 de kilometri lungime şi pantă medie 6,6%.

Organizatorii Turului Cataluniei au făcut public traseul cursei de anul viitor, care va avea şapte runde, niciuna de contratimp. În total, vor fi 24 de căţărări repertoriate, etapa-regină urmând să se încheie pe La Molina. Până acum, la startul ediţiei din 2015 şi-au anunţat prezenţa Joaquim Rodriguez (deţinătorul trofeului), Fabio Aru, Carlos Betancur, Alberto Contador, Thibaut Pinot, Nairo Quintana, Alejandro Valverde şi Tejay van Garderen, primul american care a câştigat o etapă acolo.

Unipublic a prezentat primele trei etape ale Turului Spaniei, cursă care va aniversa cea de-a 70-a ediţie în 2015. Puerto Banus – Marbella, Alhaurin de la Torre – Caminito del Rey şi Mijas – Malaga sunt rundele programate în deschiderea ultimului Mare Tur al stagiunii. Traseul complet va fi dezvăluit în luna ianuarie, informaţii neconfirmate spunând că organizatorii se gândesc la posibilitatea ca toate sosirile la altitudine să fie în locaţii care nu au mai figurat pe harta Vueltei.

Mauro Santambrogio a fost depistat pozitiv cu testosteron, în urma unui test care i-a fost făcut pe 22 octombrie, cu două săptămâni înainte de a-i expira suspendarea primită pentru dopaj la ediţia din 2013 a Il Giro. După ce a recunoscut anul trecut că a apelat la substanţe interzise şi a dat detalii despre acestea Comisiei UCI, italianul a beneficiat de o reducere a pedepsei, de la 24 la 18 luni. El ar fi trebuit să revină în ciclism alături de echipa Continentală Amore e Vita, însă acum, cel mai probabil, va primi o suspendare pe viaţă.

Mai sunt două săptămâni până la finalul anului, dar asta nu înseamnă că va urma o pauză pe Cafe Roubaix. Astfel, în următoarele zile din decembrie, pe blog vor putea fi găsite interviuri cu Leopold König, Serghei Tvetcov, Gianni Savio şi Brian Holm, o analiză a neo-profesioniştilor din 2014, precum şi loturile echipelor Pro Continentale.

Pe măsură ce se apropie startul noului sezon, tot mai mulţi rutieri îşi anunţă programul pentru 2015. Acesta poate fi consultat aici, urmând să fie updatat cu fiecare ocazie.

Silvan Dillier: “I want to focus on the cobbled Classics”

Silvan Dillier

There were many talented neo-pro’s in 2014 who showed glimpses of their talent and of what they’re capable of doing over the years. One of these cyclists is BMC’s Silvan Dillier, who came at the start of the season with a strong palmares as an U23 rider, that included the Tour de Normandie GC, a Tour de l’Avenir stage, multiple national titles, the Flèche Ardennaise, and a stage win at the inaugural Tour of Alberta, where he raced as a stagiaire for BMC.

Then, during his first season in the pro peloton, the Swiss rider stacked up 62 race days and even though an individual win eluded him, he can say that he has had a very impressive year, with 15 top-ten placings (in stage race, but also in Classics), the icing coming in September, when he was part of the BMC squad that won the Team Time Trial at the World Championships in Ponferrada.

Last week, Silvan Dillier came to BMC’s training camp in Denia, and thanks to Mister Georges Lüchinger, the team’s Chief Communications Officer, I got to interview Silvan on his results in 2014 and plans for the future.

– Silvan, how satisfied are you with your season?

I’m really satisfied with my first year as a pro. There were some new races which I wasn’t scheduled to do, but I’m happy to have been there with the BMC Team.

– Which was the most interesting one?

The Tour of Flanders was really impressive, it was my first Monument, so it was really special. Also, the Tour de Suisse, my home race, was really great, and finally the World Championships TTT was amazing.

– What’s the result you’re the most proud of?

For sure, the World TTT title. It is the biggest success of my career so far. It’s hard to top this, but I will try in the future.

– You raced a lot on the cobbles in 2014. How was this experience?

As an U23 rider I did a couple of cobbled races and I liked them a lot. Now, with the pros this year, it was way better and it was really great to do all these Classics. I like a lot the cobbled stones, even though it’s very hard there. My profile as a rider is more or less made to ride the cobbled Classics and I think I will focus in the future on trying to win one of these races.

– What was the toughest day of your career?

There were a lot of them. In every race you have a difficult moment and it’s always nice when you get through it and afterwards you have success, you personal as a rider or as a team. In moments like this you know you went through all that pain and you have to enjoy that success.

– What would you like to improve next year?

I got a lot of experience during this season and I would like to double up more in the time trial, because it’s a good thing to be strong in the time trials, as it gives you an advantage over other riders.

– Although your race program for 2015 is not finalized yet, you probably have some goals in your mind.

I would like to do again the cobbled Classics and I’ll like to try the Ardennes Classics, although I don’t know if I’ll do them next year. Then I’d like to race a Grand Tour. Which one isn’t decided yet, but a three-week stage race will be in my program.

Silvan Dillier: “Vreau să mă concentrez pe clasicele pe pavate”

Silvan Dillier

În 2014 au fost mulţi neo-profesionişti talentaţi care au arătat ce sunt capabili să facă în viitor. Unul dintre aceşti ciclişti este Silvan Dillier, care s-a prezentat la startul sezonului cu un palmares solid în cursele sub 23 de ani, între victoriile sale aflându-se Turul Normandiei, o etapă în Tour de l’Avenir, mai multe titluri naţionale, Flèche Ardennaise şi o etapă la ediţia inaugurală a Turului Albertei, acolo unde a concurat ca stagiar pentru BMC.

Apoi, în timpul primului an petrecut în plutonul profesionist, ciclistul elveţian a adunat 62 de zile de cursă şi chiar dacă nu a obţinut o victorie individuală, poate spune că a avut un sezon impresionant, cu 15 clasări în top zece (în curse pe etape, dar şi în clasice), cireaşa de pe tort venind în luna septembrie, atunci când a câştigat cu BMC titlul mondial în cursa de contratimp pe echipe.

Săptămâna trecută, Silvan Dillier s-a prezentat în Denia, pentru cantonamentul lui BMC, iar mulţumită domnului Georges Lüchinger, directorul biroului de comunicare al echipei, am avut ocazia să îi pun câteva întrebări despre rezultatele sale din 2014 şi planurile pentru viitor.

– Silvan, cât de mulţumit eşti de acest an?

Sunt foarte fericit cu primul meu sezon ca profesionist, au fost câteva curse noi pe care nu trebuia iniţial să le fac, dar sunt mulţumit, pentru că am fost acolo împreună cu BMC.

– Care a fost cea mai interesantă?

Turul Flandrei a fost cu adevărat impresionant, a fost primul meu Monument şi tocmai de aceea a reprezentat ceva special. De asemenea, Turul Elveţiei, cursa mea de casă, a fost extraordinar; evident, şi cursa de contratimp pe echipe de la Mondiale a fost uimitoare.

– Şi care e rezultatul de care eşti cel mai mândru?

Cu siguranţă, titlul mondial la contratimp pe echipe. E cel mai mare succes de până acum al carierei mele. Este greu să depăşeşti acest rezultat, dar voi încerca.

– Ai concurat mult pe pavate în 2014. Cum a fost această experienţă?

La tineret am participat în câteva curse pe pavate şi mi-a plăcut mult. Acum, alături de profesionişti a fost şi mai frumos, a fost fantastic să particip în toate aceste clasice. Îmi plac mult pavatele, chiar dacă este foarte dificil acolo. Sunt tipul de rutier făcut, mai mult sau mai putin, pentru clasicele de pavate, şi cred că mă voi concentra în viitor pe câştigarea unei astfel de curse.

– Care a fost cea mai dură zi din cariera ta?

Au fost multe astfel de zile. În fiecare cursă întâmpini momente dificile şi întotdeauna este plăcut atunci când le depăşesti, iar apoi obţii un succes, la nivel individual sau împreună cu echipa. În astfel de momente realizezi că ai trecut peste durere şi trebuie să te bucuri de rezultat.

– Ce ţi-ai dori să îmbunătăţeşti anul următor?

Am câştigat multă experienţă în acest sezon şi mi-ar plăcea să mai lucrez la contratimp, deoarece este un lucru bun să fii puternic la contratimp, îţi oferă un avantaj faţă de ceilalţi rutieri.

– Chiar dacă programul tău pentru 2015 nu a fost finalizat, presupun că ţi-ai fixat anumite obiective.

Mi-ar plăcea să merg din nou în clasicele pe pavate şi aş vrea să încerc şi clasicele din Ardeni, deşi nu ştiu dacă asta se va întâmpla anul viitor. Apoi, mi-ar plăcea să particip într-un Mare Tur. Încă nu s-a decis care, însă o cursă de trei săptămâni va fi în programul meu.

Rider’s schedule in the 2015 season

Julian Alaphilippe: Vuelta a Murcia, Paris-Nice, Giro d’Italia.

Julian Arredondo: Tour of Oman, Tirreno-Adriatico, Vuelta al Pais Vasco, Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège, Tour de Suisse, Tour de France.

Fabio Aru: Vuelta a Murcia, Tour of Oman, Paris-Nice, Volta a Catalunya, Giro del Trentino, Trofeo Melinda, Liège–Bastogne–Liège, Giro d’Italia, Clasica San Sebastian, Il Lombardia.

Darwin Atapuma: Dubai Tour, Paris-Nice, Volta a Catalunya, Tour de France.

Jan Bakelants: Dubai Tour, Ruta del Sol, Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège.

Romain Bardet: Grand Prix La Marseillaise, Ruta del Sol, Tour de France.

Warren Barguil: Tour of Oman, Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège, Tour de France, World Championships.

Carlos Betancur: Tour de San Luis, Tirreno-Adriatico, Volta a Catalunya, Vuelta al Pais Vasco, Tour de Romandie, Giro d’Italia, Vuelta a España, World Championships.

Edvald Boasson Hagen: Mallorca Challenge, Tour of Qatar, Tour of Oman, Omloop Het Nieuwsblad, Paris-Roubaix.

Lars Boom: Tour Down Under, Tour of Dubai, Tour of Qatar, Strade Bianche, Paris-Nice, Milano-Sanremo, Dwars door Vlaanderen, E3 Harelbeke, Gent-Wevelgem, Tour of Flanders, Paris-Roubaix.

Tom Boonen: Tour of Qatar, Tour of Oman, Gent-Wevelgem, Tour of Flanders, Paris-Roubaix.

Nacer Bouhanni: Mallorca Challenge, Tour of Qatar, Tour of Oman, Kuurne-Brussels-Kuurne, Paris-Nice, Milano-Sanremo, Dwars door Vlaanderen, Gent-Wevelgem, Route Adélie de Vitre, Paris-Camembert, Circuit de la Sarthe, Criterium du Dauphiné, National Championships, Tour de France.

Sven Erik Bystrøm: Tour of Qatar, Omloop Het Nieuwsblad, Kuurne-Brussels-Kuurne, Dwars door Vlaanderen, E3 Harelbeke, Circuit de la Sarthe, Tour of Norway, Tour des Fjords.

Fabian Cancellara: Tour of Qatar, Tour of Oman, Milan-Sanremo, E3 Prijs Harelbeke, Tour of Flanders, Paris-Roubaix, Tour des Fjords.

Damiano Caruso: Tour of Oman, Tirreno-Adriatico, Giro d’Italia.

Mark Cavendish: Tour de San Luis, Milan-Sanremo, Tour de France.

Simon Clarke: Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège, Giro d’Italia.

Alberto Contador: Ruta del Sol, Tirreno-Adriatico, Volta a Catalunya, Giro d’Italia, Tour de France.

Bryan Coquard: Etoile de Bessèges, Paris-Nice, Volta a Catalunya, Tour de Romandie, Tour de France.

Rui Costa: Dubai Tour, Tour of Oman, Paris-Nice, Vuelta al Pais Vasco, Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège, Grosser Preis des Kantons Aargau, Tour de Suisse, National Championships, Tour de France, Grand Prix Ouest France-Plouay, Grand Prix de Quebec, Grand Prix de Montreal, World Championships, Il Lombardia.

John Degenkolb: Milan-San Remo, Tour of Flanders, Paris-Roubaix, Bayern Rundfahrt, Tour de France, World Championships.

Dries Devenyns: Tour of Qatar, Tour of Oman, Omloop Het Nieuwsblad, E3 Harelbeke, Tour of Flanders, Paris-Roubaix, Amstel Gold Race.

Joe Dombrowski: Tour de San Luis, Volta a Catalunya, Giro del Trentino, Tour of California, National Championships, Tour de Suisse.

Samuel Dumoulin: Tour Down Under, Tour du Haut-Var, Classic Sud Ardèche, Drôme Classic, Paris-Nice, Milan-Sanremo, Paris-Camembert, Tro-Bro Leon, Tour of California.

Chris Froome: Ruta del Sol, Tour de France.

Jakob Fuglsang: Vuelta a Murcia, Tour of Oman, Paris-Nice, Volta a Catalunya, Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège, Tour de Romandie, Criterium du Dauphiné, Tour de France.

Tony Gallopin: Paris-Nice, Milan-Sanremo, Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège, Tour de France.

Enrico Gasparotto: Tour of Flanders, Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège.

Simon Gerrans: Tour Down Under, Herald Sun Tour, Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège, Tour des Fjords, World Championships.

Robert Gesink: Paris-Nice/Tirreno-Adriatico, Amstel Gold Race, Tour de France.

Philippe Gilbert: Tour of Qatar, Tour of Oman, Omloop Het Nieuwsblad, Milan-Sanremo, Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège, Giro d’Italia.

André Greipel: Mallorca Challenge, Milan-Sanremo, Gent-Wevelgem, Tour of Flanders, Paris-Roubaix, Giro d’Italia, Tour de France.

Eduard Grosu: Tour de San Luis, Dubai Tour, Tour of Qatar, Tour of Oman, Gran Premio della Costa Etruschi, Gran Premio di Lugano, Kuurne-Brussels-Kuurne, Milan-Sanremo, Settimana Internazionale Coppi e Bartali, Three Days of De Panne, Scheldeprijs, Tour of Turkey.

Andrea Guardini: Dubai Tour, Tour of Qatar, Tour de Langkawi, Tour of Turkey.

Heinrich Haussler: Tour Down Under, Cadel Evans Great Ocean Road Race, Tour of Qatar, Milan-Sanremo, Tour of Flanders, Paris-Roubaix.

Michael Hepburn: Tour Down Under, Herald Sun Tour, Giro d’Italia, World Championships.

Bob Jungels: Tour Méditerranéen, Classic Sud Ardèche, Drôme Classic.

Wilco Kelderman: Paris-Nice, Volta a Catalunya, Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège, Tour de France.

Jens Keukeleire: Tour of Qatar, Tour of Oman, Paris-Nice.

Marcel Kittel: Tour Down Under, Tour of Qatar, Tour de France.

Alexander Kristoff: Tour of Qatar, Tour of Oman, Omloop Het Nieuwsblad, Kuurne-Brussels-Kuurne, Paris-Nice, Milan-Sanremo, E3 Harelbeke, Gent-Wevelgem, Three Days of De Panne, Tour of Flanders Paris-Roubaix, Tour de France, World Championships.

Michal Kwiatkowski: Tour de San Luis, Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège, Tour de France.

Mikel Landa: Vuelta a Murcia, Clasica de Almeria, Volta a Catalunya, Giro d’Italia.

Tiago Machado: Tour Down Under, Vuelta a Murcia, Clasica de Almeria, Volta ao Algarve, Paris-Nice, Gran Premio Miguel Indurain, Vuelta al Pais Vasco, Tour de Romandie, Tour des Fjords, Grosser Preis des Kantons Aargau, Tour de Suisse.

Luis Angel Mate: Vuelta a Murcia, Clasica de Almeria, Ruta del Sol, Paris-Nice, Volta a Catalunya, Vuelta al Pais Vasco, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège.

Michael Matthews: Milan-Sanremo, Amstel Gold Race, Tour de France.

Sacha Modolo: Tour of Qatar, Giro d’Italia, Vattenfall Cyclassics.

Bauke Mollema: Vuelta a Murcia, Clasica de Almeria, Ruta del Sol, Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège, Tour de France.

Daniel Moreno: Tour de San Luis, Tour Méditerranéen, Tirreno-Adriatico, Volta a Catalunya, Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège, Tour de France.

Daniel Navarro: Vuelta a Murcia, Clasica de Almeria, Ruta del Sol, Paris-Nice, Volta a Catalunya, Vuelta al Pais Vasco, Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège, Criterium du Dauphiné, Tour de France.

Vincenzo Nibali: Dubai Tour, Tour of Oman Strade Bianche, Tirreno-Adriatico, Milan-Sanremo, Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège, Criterium du Dauphiné, National Championships, Tour de France.

Giacomo Nizzolo: Tour Down Under, Paris-Nice, Milan-Sanremo, Gent-Wevelgem, Giro d’Italia.

Daniel Oss: Tirreno-Adriatico, Milan-Sanremo, Tour of Flanders, Tour de France, World Championships.

Jarlinson Pantano: Tour Down Under, Cadel Evans Great Ocean Road Race, Giro d’Italia.

Luca Paolini: Tour de San Luis, Tour of Qatar, Tour of Oman, Tirreno-Adriatico, Milan-Sanremo, Tour of Flanders, Paris-Roubaix, Giro d’Italia.

Jean-Christophe Peraud: Ruta del Sol, Classic Sud Ardèche, Drôme Classic, Paris-Nice, Vuelta al Pais Vasco, Giro del Trentino, Criterium du Dauphiné, Tour de France.

Taylor Phinney: Tour of California, Tour de France, World Championships.

Thibaut Pinot: Grand Prix La Marseillaise, Etoile de Bessèges, Tour of Oman, Volta a Catalunya, Vuelta al Pais Vasco, Flèche Wallonne, Tour des Fjords, Tour de France.

Pawel Poljanski: Tour of Oman, Paris-Nice, Critérium International, Vuelta al Pais Vasco, Liège–Bastogne–Liège, Tour de Romandie, Giro d’Italia, Tour of Austria, Tour de Pologne, Vuelta a España.

Domenico Pozzovivo: Tour Down Under, Tirreno-Adriatico, Liège–Bastogne–Liège, Giro d’Italia, Vuelta a España, Il Lombardia.

Nairo Quintana: Tour de San Luis, Paris-Nice, Volta a Catalunya, Vuelta al Pais Vasco, Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège, Tour de Suisse, Tour de France, Vuelta a España.

Joaquim Rodriguez: Dubai Tour, Tour of Oman, Tirreno-Adriatico, Volta a Catalunya, Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège, Criterium du Dauphiné, National Championships, Tour de France, Clasica San Sebastian, Vuelta a España, World Championships, Milano-Torino, Il Lombardia.

Pierre Rolland: Grand Prix La Marseillaise, Etoile de Bessèges, Ruta del Sol, Classic Sud Ardèche, Paris-Nice, Volta a Catalunya, Paris-Camembert, Circuit de la Sarthe, Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège, Criterium du Dauphiné, Tour de France.

Peter Sagan: Tour of Qatar, Tour of Oman, Tirreno-Adriatico, Milan-Sanremo, Tour of Flanders, Paris-Roubaix, Tour de France.

Luis Leon Sanchez: Tour Down Under, Vuelta a Murcia, Clasica de Almeria, Ruta del Sol, Paris-Nice, Milan-Sanremo, Giro del Trentino, Liège–Bastogne–Liège, Giro d’Italia, Vuelta a España.

Frank Schleck: Tour Down Under, Vuelta a Murcia, Clasica de Almeria, Paris-Nice, Criterium International, Vuelta al Pais Vasco, Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège.

Fabio Silvestre: Dubai Tour, Ruta del Sol, Vuelta a Murcia, Clasica de Almeria, Volta a Catalunya, Tour de Romandie.

Jasper Stuyven: Tour of Qatar, E3 Harelbeke, Tour of Flanders, Paris-Roubaix.

Rein Taaramäe: Volta ao Algarve, Paris-Nice, Giro d’Italia, Vuelta a España.

Niki Terpstra: Tour of Qatar, Tour of Oman, Paris-Roubaix.

Serghei Tvetcov: Tour de San Luis, Tour Méditerranéen, Trofeo Laigueglia, Gran Premio di Lugano, Strade Bianche, Roma Maxima.

Rigoberto Uran: National Championships, Classic Sud Ardèche, Strade Bianche, Tirreno-Adriatico, Volta a Catalunya, Tour de Romandie, Giro d’Italia, Tour de France.

Greg Van Avermaet: Tour of Qatar, Tour of Flanders, Paris-Roubaix, Tour de France.

Jurgen Van Den Broeck: Ruta del Sol, Tirreno-Adriatico, Volta a Catalunya.

Tejay van Garderen: Tour of Oman, Paris-Nice, Volta a Catalunya, Vuelta al Pais Vasco, Criterium du Dauphiné, Tour de France.

Alejandro Valverde: Tour of Qatar, Vuelta al Pais Vasco, Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège, Tour de France.

Sep Vanmarcke: Dubai Tour, E3 Harelbeke, Gent-Wevelgem, Tour of Flanders, Paris-Roubaix.

Johan Vansummeren: Dubai Tour, Tour of Flanders, Paris-Roubaix.

Louis Verhelst: Mallorca Challenge, Tour du Haut Var, Omloop Het Nieuwsblad, The Three Days of West Flanders, Volta a Catalunya.

Tim Wellens: Paris-Nice, Amstel Gold Race, Flèche Wallonne, Liège–Bastogne–Liège, Tour de France.

Lieuwe Westra: Tour Down Under, Tour of Qatar, Tour of Oman, Paris-Nice, Tour de France.

Haimar Zubeldia: Dubai Tour, Ruta del Sol, Volta a Catalunya, Vuelta al Pais Vasco, Tour of California, Criterium du Dauphiné, Tour de France.

Alexandr Pliuschin: A new start, in Azerbaijan

The beginning of 2014 found Alexandr Pliuschin riding for Sky Dive Dubai, after more than half a decade of racing in Europe. Still, it wasn’t necessarily a step back for the former champion of Moldova, as he had the opportunity to rediscover himself after a difficult 2013. Even though he didn’t race much, the 27-year-old got four wins, which landed him a new contract, with Synergy Baku Cycling Project, where he will have the chance to be one of the leaders of the team and share his experience to the younger riders.

– Alexandr, are you satisfied with your season?

Not really. I missed a lot of races and opportunities, but I learned a lot from this season. I learned how to deal with stress disappointments, be motivated, wear the cycling pants and go for training without any goals. I just trained hard and stayed focused.

– You won your first race in more than three years – Nationals aside – at the Melaka Chief Minister’s Cup. Was that victory important for your confidence?

No, not really important. I came into age and I must win those races. I know what I’m capable of, but I didn’t have a lot of chances to show it off. Same goes for the Sharjah Tour, I must win this kind of races. And with the Sharjah Tour being the final race for Sky Dive Dubai, I wanted to be very good there.

– How was the whole Sky Dive Dubai experience?

I have nothing bad to say. It was better than in some World Tour teams and had a family friendly atmosphere. Paco Mancebo has a huge experience and he is a golden rider for the team: he learns the young cyclists and he wins races. He is a great person. Actually, I can say only good things about all the riders who are in the team, honestly. Ricardo Martins was doing his best to form this group. I feel that now he is back on track and the team is going to grow up.

– Do you feel you’ve improved during this past year?

It was a new team and a new start, but even with those small amount of races I got to know my body better and also how to train. I became the rider I used to be. It took some time, but now I’m ready.

– Recently, you signed with Synergy Baku Cycling Project. How did you end up there?

David McQuaid gave me a chance and I took it. My main goal is to help Azerbaijan get the points it needs for the Rio de Janeiro Olympics Games. Next step is to win whenever I can go for it. David McQuaid believes that I can share my experience and do the best to help Baku grow and get big results for the team.

– You’re turning 28 in January. How many seasons would you say you have ahead of you in the pro peloton?

At least 6-8 more years.

– And do you hope for a return to the World Tour?

Yes, but now I’m relaxed. The most important thing was to understand if I can find myself and I did it. I know who I am. The rest should come naturally.

Alexandr Pliuschin: un nou start, în Azerbaidjan

Începutul lui 2014 l-a găsit pe Alexandr Pliuschin concurând pentru Sky Dive Dubai, după mai mult de jumătate de deceniu petrecută în Europa. Totuşi, acesta nu a fost neapărat un pas înapoi pentru fostul campion al Moldovei, deoarece a avut oportunitatea să se redescopere după un dificil sezon 2013. Chiar dacă nu a concurat mult, rutierul în vârstă de 27 de ani a obţinut patru victorii, care i-au adus un nou contract, alături de Synergy Baku Cycling Project, acolo unde va avea ocazia să fie unul dintre liderii echipei şi să le împărtăşească tinerilor ciclişti din experienţa sa.

– Alexandr, eşti mulţumit de sezonul tău?

Nu prea. Am ratat multe curse şi oportunităţi, dar am învăţat mult în această stagiune. Am învăţat cum să fac faţă dezamăgirilor cauzate de stres, cum să fiu motivat, cum să port echipamentul de ciclist şi să mă antrenez fără vreun obiectiv. M-am antrenat din greu şi am rămas concentrat.

– Ai câştigat prima ta cursă după mai bine de trei ani, cu excepţia Campionatelor Naţionale, la Melaka Chief Minister’s Cup. A fost acea victorie importantă pentru încrederea ta?

Nu, nu neapărat. M-am maturizat şi trebuie să câştig astfel de curse, ştiu de ce sunt capabil, dar nu am avut multe şanse pentru a arăta asta. La fel stau lucrurile şi cu Turul Sharjah, sunt obligat să mă impun în aceste curse. Având în vedere că acest tur a fost ultima mea cursă pentru Sky Dive Dubai, am vrut să mă descurc bine acolo.

– Cum a fost experienţa Sky Dive Dubai?

Nu am nimic rău de spus. E o echipă mai bună decât unele de World Tour, iar atmosfera este foarte familială. Paco Mancebo are o experienţă uriaşă, e un rutier de nepreţuit pentru echipă: îi învaţă pe cei tineri şi câştigă curse. Este o persoană extraordinară. De altfel, despre toţi cicliştii din echipă pot spune numai lucruri de bine. Ricardo Martins a făcut tot ce a putut pentru a forma acest grup. Simt că acum e unde îşi doreşte, iar echipa va mai creşte.

– Consideri că ai progresat în acest an?

A fost o echipă nouă şi un nou start, dar chiar şi cu puţinele curse în care am mers, am reuşit să îmi cunosc mai bine organismul şi am învăţat cum să mă antrenez mai bine. Am redevenit rutierul care am fost în trecut. Am avut nevoie de ceva timp, însă acum sunt pregătit.

– Recent, ai semnat cu Synergy Baku. Cum ai ajuns acolo?

David McQuaid mi-a oferit o şansă, iar eu am profitat de ea. Obiectivul meu principal este să ajut Azerbaidjanul să adune puncte pentru Jocurile Olimpice de la Rio de Janeiro. Următorul pas e să câştig oriunde voi putea face asta. David McQuaid are încredere că pot împărtăşi din experienţa mea, pot obţine rezultate importante şi face tot posibilul pentru a ajuta echipa să crească.

– Vei împlini 28 de ani în ianuarie. Câte sezoane te mai vezi concurând în plutonul profesionist?

Cel puţin încă 6-8 ani.

– Speri să te reîntorci în World Tour?

Da, dar momentan sunt relaxat în această privinţă. Important a fost să aflu dacă pot să mă redescopăr, şi am reuşit asta. Ştiu cine sunt. Restul ar trebui să vină de la sine.

O ultimă şansă pentru Astana

Miercuri, 10 decembrie, a fost o zi agitată, mai ales pe reţelele sociale, acolo unde a fost dezbătută, oră după oră, situaţia în care se afla Astana. Dosarul grupării kazahe atârna greu în faţa Comisiei de Licenţiere, atât din cauza testelor pozitive ale fraţilor Iglinskiy (Maxim şi Valentin), cât şi ale celor trei tineri rutieri de la gruparea Continentală (llya Davidenok, Artur Fedosseyev şi Victor Okishev), consideraţi ca făcând parte din aceeaşi structură. În plus, tot miercuri, Gazzetta dello Sport a publicat o listă a mai multor ciclişti care au colaborat acum trei ani cu doctorul Michele Ferrari, între aceştia aflându-se actuali componenţi ai Astanei, precum şi Alexandre Vinokourov, managerul echipei.

Apoi, când Uniunea Ciclistă Internaţională a anunţat că va amâna cu câteva ore decizia, mulţi s-au gândit că şi dezvăluirile din cazul “Padova” vor fi luate în considerare, ceea ce i-ar fi fost fatal Astanei, însă asta nu s-a întâmplat, deoarece dosarul nu a ajuns la sediul UCI, şi chiar dacă ar fi făcut-o, ar fi fost nevoie de mult timp pentru a analiza toate detaliile prezentate acolo, iar verdictul ar fi riscat să fie dat mult mai târziu, peste câteva săptămâni. De asemenea, cum Astana nu era prima grupare aflată într-o situaţie delicată din cauza problemelor legate de dopaj, forul mondial nu îşi permitea să îi retragă licenţa World Tour, deoarece risca să ajungă la Tribunalul pentru Arbitraj Sportiv, acolo unde erau toate şansele să piardă, aşa cum s-a întâmplat şi în 2013, cu Katusha.

Deşi presiunea media a fost uriaşă, iar hotărârea Comisiei de Licenţiere era privită drept cel mai important moment de până acum din mandatul preşedintelui Brian Cookson (care nu avea cum să se implice – oficial – în luarea unei decizii), Astana a rămas în World Tour, purul adevăr fiind că nu erau suficiente motive pentru a-i fi retrasă licenţa, oricât de paradoxal ar suna asta. Astfel, formaţia din Kazahstan va activa în primul eşalon şi în 2015, dar se va afla sub supraveghere, UCI ordonând un audit, care dacă va scoate în evidenţă alte probleme, va trimite dosarul Astanei înapoi pe masa Comisiei de Licenţiere.

Practic, Astana a primit o ultimă şansă, la următoarea abatere fiind clar că va suferi repercusiuni, mai ales că face parte şi din Mişcarea Pentru un Ciclism Credibil. Totodată, cum UCI va continua să investigheze dosarul “Padova”, în care se menţionează legături puternice între Alexandre Vinokourov şi Michele Ferrari, nu este exclus ca măsuri dure să se ia împotriva echipei în lunile ce vor urma. În aceste condiţii, care vor aduce tensiune şi presiune, va fi interesant de văzut cum vor evolua în 2015 Vincenzo Nibali, Fabio Aru, Luis Leon Sanchez, Lars Boom sau Andrea Guardini – principalele vedete ale grupării – dar şi tinerii rutieri din Kazahstan, de la care au fost şi vor fi în continuare aşteptări mari.

Post Navigation

Follow

Get every new post delivered to your Inbox.

Join 49 other followers