Cafe Roubaix

Scurtă analiză după etapa a Vlll-a din Vuelta

• Chris Froome s-a supraestimat pe ultima căţărare a zilei, dar nu cred că această situaţie a fost dictată neapărat de orgoliul său, ci mai degrabă de propria echipă, Sky, care a controlat perfect etapa până cu câţiva kilometri înainte de final, dar l-a lăsat singur pe britanic exact când acesta avea mai mare nevoie de colegii lui. Am susţinut încă de la începutul cursei şi sunt în continuare de părere că Sky de aici nu se compară cu Sky din Turul Franţei, iar după ce am văzut sâmbătă, tind să cred că demonstraţia de pe Fuerte del Rapitan a fost mai degrabă excepţia de la regulă. Dacă situaţia se va repeta şi în etapele cu ascensiuni grele, iar Sky îşi va asuma din nou prea repede responsabilitatea, Froome va avea o viaţă infernală.
• În cazul în care mai era nevoie de o dovadă că Alberto Contador nu este în acest Tur al Spaniei cel din Turul Franţei 2009 sau Il Giro 2011, aceasta a venit în ultimul kilometru al etapei de sâmbătă. Ibericul a părut scăpat în învingător, s-a bucurat şi de un avans de zece secunde în faţa adversarilor săi, dar a pierdut victoria şi a fost depăşit când mai erau doar cinci metri. Per total, el a ieşit mai bine decât Froome, deoarece a recuperat 19 din cele 26 de secunde care îl despărţeau de acesta, însă nivelul la care se află cred că îl pune pe gânduri, cu atât mai mult cu cât marile căţărări încă nu şi-au făcut apariţia.
• Joaquim Rodriguez a spus după Collada de la Gallina că are nevoie ca Alberto Contador şi Chris Froome să aibă mari probleme în acest Tur al Spaniei pentru ca el să poată câştiga tricoul roşu. Această declaraţie a lui “Purito”, deşi nu pare, este în avantajul său, deoarece arată cât de realist şi de pragmatic e în acest moment. O scurtă analiză a etapelor terminate în căţărare până acum (excepţie făcând Valdezcaray, unde a reuşit o evadare) arată că “Purito” a fost cel mai constant dintre favoriţi, încheind de fiecare dată pe podium. Este foarte posibil ca pragmatismul lui şi acest duel dintre Froome şi Contador să fie principalele sale atuuri la câştigarea primului Mare Tur din carieră.
• La finalul etapei a opta, încă un lucru a devenit clar: spaniolii sunt dispuşi să facă alianţe, iar când acest lucru se va întampla, Chris Froome va întâmpina mari probleme. Momentan, niciunul dintre Contador, Valverde şi Rodriguez nu este dispus să îşi sacrifice obiectivele pentru a-l ajuta pe celălalt, dar în clipa în care unul dintre ei va pierde orice şansă la clasamentul general, această alianţă va deveni un fapt şi cursa va căpăta o cu totul altă dimensiune.
• Sunt curios până unde va merge Alejandro Valverde. Deşi a venit în Vuelta după un sezon lung şi încărcat, rutierul lui Moviestar are deja două victorii, iar dacă nu ar fi fost implicat în căzătura din a etapa a patra, când a pierdut timp preţios, s-ar fi aflat în continuare pe prima treaptă a clasamentului general.

Vuelta 2012 – etapa a Vlll-a

Week-end-ul aduce încă un finiş în căţărare, cel mai dificil de până acum: Collada de la Gallina, o ascensiune în lungime de 7,1 kilometri, cu pantă medie de 8%, dar care are şi porţiuni ce ajung la 15%, mai ales în a doua jumătate. Prezentă pentru prima oară în Turul Spaniei, căţărarea din Andorra este neregulată în ceea ce priveşte panta şi deşi apare devreme în cursă, oboseala acumulată de rutieri până acum va avea un cuvânt important de spus în evoluţia acestora.

Finişul se anunţă exploziv, cu atât mai mult cu cât unii dintre ciclişti vor avea ceva de demonstrat. Când spun asta, mă gândesc la Alberto Contador, omul care a ieşit cel mai prost din etapa încheiată la Jaca, unde a pierdut 21 de secunde în raport cu britanicul Chris Froome. Vulnerabilitatea arătată de iberic acolo a înclinat, pentru moment, balanţa în favoarea adversarilor săi, iar el e obligat să facă ceva pentru a reechilibra lupta. Dacă Fuerte del Rapitan nu a fost pe placul său, conform propriilor declaraţii, pe Collada de la Gallina nu ar mai trebui să întâmpine probleme de această natură şi să demonstreze că rămâne în continuare unul dintre favoriţi.

Şi dacă Alberto Contador se va prezenta sâmbătă la un cu totul alt nivel, nu forma sa va fi principalul factor, ci nivelul lui Sky. În cazul în care echipa britanică va fi la fel de impresionantă ca joi, când nu a permis niciun atac până în ultimii 500 de metri, atunci Contador, Joaquim Rodriguez şi Alejandro Valverde vor avea din nou o zi dificilă. De fapt, este de aşteptat ca unul dintre cei trei, cel mai probabil Valverde, să iasă din calculele pentru tricoul roşu la finalul acestei etape.

Dacă va adopta tactica de joi, una stabilită excelent din mers, în funcţie de desfăşurarea cursei, “Purito” Rodriguez va porni şi acum cu prima şansă la victorie şi la consolidarea primului loc la general, datorită bonificaţiilor acordate la sosire. Iar dacă va face asta, nu este exclus ca rutierul Katushei să devină principalul oponent al lui Froome în Turul Spaniei.

Unde se opreşte Degenkolb?

Rămân la părerea că Joaquim Rodriguez este în continuare favorit la tricoul verde, dar victoria catalanului nu mai pare atât de sigură (nu că ar fi principalul lui obiectiv în Vuelta) după al treilea succes bifat de John Degenkolb. Germanul chiar nu are adversar la sprinturile din Turul Spaniei, iar evoluţia sa de acolo le dă mari speranţe pentru viitor conducătorilor echipei Argos-Shimano, care îşi dau seama că au făcut o adevărată afacere în toamna lui 2011, când i-au oferit un contract fostului ciclist al lui HTC-Highroad.

Revenind la ierarhia pe puncte, Degenkolb se bucură de un avans de 29 de puncte în faţa lui Rodriguez şi mai are la dispoziţie între patru şi şase etape pentru a încerca să îşi mărească acest avantaj. Sunt de acord, etapele nu seamănă între ele şi totul se poate schimba la un moment dat, însă rutierul lui Argos-Shimano nu a avut până acum un adversar redutabil în etapele de sprint, iar asta este o veste bună pentru el în perspectiva următoarelor două săptămâni.

Sanxenxo, Ferrol, Valladolid şi Madrid sunt cele patru etape cu un finiş plat, fără nicio problemă pentru sprinteri, dar acestea nu sunt singurele oportunităţi ale germanului de a aduna puncte preţioase. Având în vedere calităţile sale, arătate de mai multe ori în ultimele două sezoane, Degenkolb se poate implica în lupta pentru victorie atât la Barcelona, cât şi în La Lastrilla, în ciuda dificultăţilor care apar pe final. La acestea se pot adăuga şi câteva sprinturi intermediare, iar tabloul general pare deja mai blând cu dublul vice-campion mondial de tineret.

Indiferent de ce va face în ierarhia tricoului verde, John Degenkolb poate fi deplin mulţumit de cum s-a prezentat în doar al doilea Mare Tur din carieră. În plus, dacă va merge pe acelaşi drum şi în etapele viitoare, sunt şanse mari ca el să ajungă undeva la nivelul lui Mark Cavendish din 2009-2010, atunci când britanicul obţinea cinci-şase victorii în Turul Franţei.

Vuelta 2012 – etapa a Vll-a

Se pare că Javier Guillen, directorul Turului Spaniei, are o pasiune şi pentru sporturile cu motor. După ce ediţia din 2009 a pornit la drum cu un prolog desfăşurat la Assen, pe circuitul care găzduieşte anual Marele Premiu de Moto GP al Olandei, acum a venit rândul ca o etapă din Vuelta să se încheie pe Motorland Aragon, circuit ce şi-a făcut debutul în lumea competiţiilor mari în 2010, odată cu etapa câştigată de Casey Stoner, australianul fiind, de altfel, singurul pilot de la clasa-regină care s-a impus acolo.

“Desenat” de germanul Hermann Tilke, arhitectul german care a contribuit la designul circuitelor din Malaezia, Bahrain, China sau Turcia, toate prezente în Formula 1, Motorland Aragon are 5,3 kilometri, o lungă linie dreaptă şi mai multe viraje, suficiente caracteristici pentru ca finalul să se anunţe unul spectaculos, mai ales că se va rula la o viteză foarte ridicată, de 70 de km/oră, în condiţiile în care sprinterii vor fi din nou cei ce vor avea prim-planul.

La ce a arătat până acum, John Degenkolb nu are cum să nu fie principalul favorit pe circuitul din Alcañiz, cu atât mai mult cu cât se bazează pe o echipă Argos-Shimano care îi este dedicată în totalitate. Dacă forma germanului a devenit deja o constantă, singurele necunoscute sunt felul în care se vor prezenta adversarii şi dacă aceştia vor putea să oprească seria sa de victorii.

Ca pe La Planche des Belles Filles

A fost nevoie de numai şase zile pentru ca Sky să îşi facă simţită prezenţa în Turul Spaniei 2012. Relativ invizibili în precedentele etape, columbienii Sergio Henao şi Rigoberto Uran şi-au arătat din plin utilitatea pe Fuerte del Rapitan, momentul în care ei au venit alături de Chris Froome de nicăieri, oarecum prin învăluire, fiind deja unul de referinţă la această ediţie. În mare, mişcarea de joi şi ritmul imprimat de sud-americani mi-a adus aminte de ce s-a întâmplat în prima etapă cu finiş în urcare din Turul Franţei – La Planche des Belles Filles – acolo unde echipa britanică a spulberat concurenţa şi a arătat că nu are cum să piardă tricoul galben.

Atunci, Chris Froome a obţinut victoria, după ce a accelerat pe o porţiune de 22%; acum, el a terminat pe locul al doilea, la câteva secunde în urma lui Joaquim Rodriguez, dar “meciul” lui a fost cu un alt iberic, Alberto Contador, căruia i-a luat 22 de secunde. De un calm uimitor indiferent de situaţie, britanicul în vârstă de 27 de ani a devenit principalul favorit la victorie, nu doar datorită echipei sale, dar şi formei fizice excelente, care pare să nu aibă nicio fisură.

Oarecum de nerecunoscut, Alberto Contador a pierdut o bătălie importantă pe plan psihologic, însă a încercat să salveze situaţia prin cuvinte bine alese şi o explicaţie care lasă loc de interpretări. Nu ştiu dacă rutierul lui Saxo Bank-Tinkoff Bank a avut probleme (urmare a pauzei forţate de şase luni) sau chiar a suferit de crampe şi deshidratare, dar dacă aceasta a fost ziua sa slabă din Vuelta 2012, poate fi mulţumit, deoarece în care aceasta ar fi venit pe o căţărare mai lungă, speranţele lui la tricoul roşu ar fi fost încheiate cu mult înainte de finalul programat la Madrid.

Vuelta 2012 – etapa a Vl-a

Dintre cei 175 de kilometri pe care îi va parcurge plutonul joi, doar ultimii 28 vor conta, deoarece în acea porţiune sunt plasate două căţărări repertoriate, care vor avea un rol important în stabilirea învingătorului şi chiar în schimbarea liderului clasamentului general. Prima ascensiune va fi Puerto de Oroel, şi chiar dacă aceasta nu are o pantă grea, le poate da idei unor rutieri, în condiţiile în care precede un sprint intermediar, plasat la finalul coborârii, acolo unde favoriţii pot lupta din nou pentru secunde, aşa cum au făcut-o şi în celelalte zile.

Apoi, cicliştii vor începe să urce pe Fuerte del Rapitan, o ascensiune scurtă, dar explozivă, unde spectacolul va fi la el acasă. Cu siguranţă, Alberto Contador va încerca să profite de explozia sa şi va lansa alte atacuri, pentru a-l testa din nou pe Chris Froome, mai ales că întreaga căţărare are doar 3,8 kilometri lungime şi pante ce ating 14%. Dacă va adopta o tactică mai inteligentă decât cea de pe Arrate şi nu va mai accelera de foarte multe ori, ibericul l-ar putea desprinde pe adversarul său chiar înainte de sosire, caz în care i-ar lua câteva secunde. Principalul oponent al lui Contador va fi compatriotul său, Joaquim Rodriguez, dornic să facă uitată greşeală imensă de pe Arrate, care l-a costat victoria.

Două finaluri în căţărare au fost până acum în Vuelta, dar singurul concludent a fost cel din etapa a treia. Un motiv în plus să înclin că scenariul de pe Fuerte del Rapitan va semăna foarte mult cu cel din Ţara Bascilor. Cum atunci s-au creat diferenţe mari între primii patru şi restul, ceva îmi spune că după Jaca va fi perfect clar cine nu mai are deloc şanse la tricoul roşu în acest an.

Degenkolb este viitorul

Pe zi ce trece, John Degenkolb demonstrează că va fi unul dintre rutierii exponenţiali ai acestui deceniu. Într-adevăr, calitatea sprinterilor prezenţi în Vuelta nu se compară cu ce am avut în Il Giro sau Turul Franţei, dar asta nu îi ia cu nimic din merite rutierului în vârstă de 23 de ani, care şi-a continuat miercuri sezonul excelent început în luna martie, odată cu locul cinci din Milan-San Remo. Debutant la acea vreme în “La Primavera”, Degenkolb a fost lăudat şi de compatriotul său, Erik Zabel, cel care la prima participare din carieră în Milano-San Remo nu a terminat nici măcar între primii o sută. Însă Degenkolb nu este foarte bun doar la sprinturi, iar părerea mea e că adevăratul său potenţial stă în ceea ce poate realiza în cursele de o zi.

Fabian Cancellara şi Tom Boonen vor mai domina câteva sezoane clasicele de primăvară (Milano-San Remo, Turul Flandrei şi Paris-Roubaix), însă viitorul este clar al lui John Degenkolb şi al unei rivalităţi pe care acesta se pare că a început-o încă de pe acum cu Peter Sagan. Atunci când închei pe cinci în una dintre clasicele “Monument”, iar un an mai devreme soseşti al 19-lea la debutul în Paris-Roubaix, viitorul tău nu poate fi decât mare.

Învingător la Viana, în etapa de duminică, ciclistul echipei Argos-Shimano a spus că tot ce i se va întâmpla din acel moment în Turul Spaniei va fi un bonus. Acesta a venit deja, după o nouă evoluţie excelentă, iar toate indiciile spun că reprezentaţia dată de german va mai continua, deoarece în prima parte a Turului Spaniei mai sunt câteva etape asupra cărora el îşi mai poate pune amprenta.

Vuelta 2012 – etapa a V-a

Finişurile în căţărare vor lua o pauză miercuri, când sprinterii vor beneficia de o nouă şansă să lupte pentru victorie la această ediţie a Turului Spaniei, care nu este deloc prietenoasă cu ei. Logroño, capitala comunităţii autonome La Rioja, va aştepta plutonul cu o etapă mai rar întâlnită în zilele noastre, care se va desfăşura prin oraş şi în afara acestuia, rutierii urmând să parcurgă de opt ori un circuit în lungime de 21 de kilometri. Ultima oară când s-a întâmplat aşa ceva într-un Mare Tur a fost în Il Giro din 2009, atunci când caravana s-a plimbat pe străzile din Milano, iar cicliştii au protestat din cauza condiţiilor de siguranţă scăzute.

Deşi pe traseu există câteva porţiuni în uşoară urcare, acestea nu îi vor deranja pe sprinteri, care se vor bucura şi de o lungă linie dreaptă la final, ce îi va descuraja pe evadaţi sau pe atacanţi. Învingător la Viana în urmă cu trei zile, John Degenkolb este aşteptat să obţină al doilea succes, dar nu cred că germanul de la Argos-Shimano va fi principalul favorit, ci Ben Swift, care a arătat în Turul Poloniei că este cel mai bun pe un plat perfect, evident, în preajma unor adversari de acelaşi calibru.

Altfel, ceilalţi “suspecţi de serviciu” vor fi Allan Davis, Elia Viviani, Jose Joaquin Rojas şi Nacer Bouhanni, care a dezamăgit în precedenta rundă încheiată la sprint, când nici măcar nu a venit între primii zece. Etapa a cincea, din nou una scurtă, va reprezenta un bun moment de linişte pentru favoriţii din clasamentul general, al căror unic obiectiv va fi să evite căzăturile din ce în ce mai frecvente în Vuelta.

Căzătură, “bordură”, ruptură

Învingător pe Arrate şi nou lider în clasamentul general, Alejandro Valverde a declarat că nu ţinteşte victoria la general în Turul Spaniei, dar asta nu însemna că rutierul echipei Movistar nu dorea să ţină cât mai mult timp posibil tricoul roşu. Nu a fost cazul însă, deoarece dublul vice-campion mondial a fost implicat în căzătura care “a rupt” plutonul în patru grupuri şi nu a mai ajuns la Valdezcaray alături de Chris Froome, Joaquim Rodriguez şi Alberto Contador, în ciuda efortului admirabil depus de el şi de colegii săi.

Imediat după etapă, Valverde şi Eusebio Unzue, managerul lui Movistar, i-au atacat pe oamenii de la Sky, pe care i-au acuzat nu doar că au produs căzătura, dar şi că nu au încetinit pentru a-i permite ibericului să revină, respectând astfel o regulă nescrisă a ciclismului, care spune că liderul clasamentului general este aşteptat în astfel de situaţii. Drept urmare, acesta a sosit cu o întârziere de aproape un minut şi i-a predat tricoul roşu compatriotului său, Joaquim Rodriguez.

Cum văd tot acest incident:

– Este ridicol să îi acuzi pe adversari, indiferent de cine sunt aceştia, că au provocat o căzătură prin simplul fapt că au accelerat. Când Sky a făcut asta, undeva cu 30 de kilometri înainte de sosire, plutonul “dormea”  bine de tot şi mulţi ciclişti au fost luaţi prin surprindere. Tot ce au vrut membrii echipei britanice a fost să creeze o “bordură”, deoarece vântul bătea cu putere din lateral în acele momente şi o acţiune precum aceasta îi putea lua pe mulţi prin surprindere, ceea ce s-a şi întâmplat.

– Pe de altă parte, sunt de acord că liderul clasamentului general trebuia aşteptat, deoarece era căzut la pământ. Momentul de marţi intră în antiteză cu cel din Turul Franţei, când Sky, cu Bradley Wiggins în frunte, a neutralizat atacurile în etapa terminată la Foix, pentru a-i permite lui Cadel Evans (care nici măcar nu era purtătorul tricoului galben) să se reîntoarcă în grupul favoriţilor, după ce australianul spărsese în mai multe rânduri, din cauza cuielor aruncate pe traseu.

– În fine, Movistar cred că ar trebui să fie una dintre ultimele echipe care să vină cu astfel de acuze, după ce s-a întâmplat în Paris-Nisa, la începutul sezonului. O scurtă aducere aminte: Levi Leipheimer a căzut de trei ori în penultima zi a cursei, iar gruparea spaniolă, care miza pe Alejandro Valverde pentru ierarhia generală, a dus un ritm infernal, pentru a fi sigură că americanul nu va mai face joncţiunea şi va fi astfel distanţat. Roata s-a întors acum pentru Movistar, aşa cum mai târziu s-ar putea întoarce şi pentru Sky.