Cafe Roubaix

Surpriza Movistar

Nu cred că a pariat cineva pe victoria grupării iberice în contratimpul pe echipe care a deschis Turul Spaniei 2012, dar aceasta a avut o evoluţie excelentă, ce i-a adus un succes imens, în chiar oraşul în care are sediul general. A fost o zi de neuitat şi pentru bascul Jonathan Castroviejo, primul purtător al tricoului roşu, o recompensă frumoasă pentru un ciclist cu un potenţial foarte mare, aflat pe o pantă ascendentă de mai bine de un an.

Altfel, duelul de la distanţă dintre Chris Froome şi Alberto Contador a fost câştigat de britanic, însă avantajul e doar unul simbolic, de numai două secunde. În schimb, merită trecute în revistă diferenţele dintre favoriţi după etapa de la Pamplona, deoarece de la acestea se va pleca luni, când este programat cel dintâi finiş în căţărare.

Clasamentul favoriţilor: 1. Alejandro Valverde – 18:41; 2. Juan Jose Cobo la 0:04; 3. Robert Gesink la 0:10; 4. Chris Froome la 0:12; 5. Jurgen Van Den Broeck la 0:12; 6. Alberto Contador la 0:14; 7. Joaquim Rodriguez la 0:15; 8. Igor Anton la 0:28; 9. Thomas De Gendt la 0:35; 10. Damiano Cunego la 0:54; 11. Maxime Monfort la 0:55; 12. Andrew Talansky la 1:27.

PS: felicitări organizatorilor pentru traseul ales! Pe lângă decorul superb (mai ales în a doua jumătate), suspansul prelungit până pe final au făcut din această etapă cea mai frumoasă de contratimp pe echipe pe care am văzut-o în ultimii ani.

Vuelta 2012 – etapa l

În anii ’20, Jake Barnes şi prietenii săi din romanul “The Sun Also Rises” au mers la Pamplona pentru a lua parte la fiesta de San Fermin şi la tot ce însemna aceasta, de la descărcarea taurilor până la luptele desfăşurate în faţa Regelui Spaniei. Înainte de startul coridelor, avea loc tradiţionala alergare a taurilor, care fugeau spre arenă precedaţi de o mulţime nebună, dornică de senzaţii tari şi riscuri extreme. Aproape un secol mai târziu, rutierii prezenţi în cea de-a 67-a ediţie a Vueltei vor merge pe acelaşi traseu şi vor termina chiar înăuntrul arenei la a cărei popularitate a contribuit şi cartea scrisă de Ernest Hemingway.

Traseul contratimpului pe echipe (16,5 kilometri lungime) este plat şi tehnic, cu viraje, sensuri giratorii şi câteva porţiuni de pavate, care vor solicita din plin atenţia rutierilor. Sky e creditată de mulţi cu prima şansă la victorie, iar obiectivul formaţiei britanice va fi să profite din plin de calităţile cicliştilor săi şi să evite dezastrul din 2011, când a rămas în doar trei oameni, cu câţiva kilometri înainte de sosire, un  moment despre care mulţi au spus că l-a costat tricoul roşu pe Froome.

Principala adversară a lui Sky pare să fie Omega Pharma-Quick Step, din ale cărei rânduri nu vor lipsi Tony Martin, deţinătorul titlului mondial la contratimp, Dario Cataldo, Frantisek Rabon şi Kristof Vandewalle, însă nici RadioShack-Nissan şi Orica-GreenEdge nu trebuie trecute cu vederea. Echipele vor pleca la interval de patru minute, iar prima la start va fi Caja Rural, o formaţie care merită neapărat urmărită pentru costumaţia aleasă de rutierii săi.

Ce oferă Vuelta 2012

1. O listă impresionantă de favoriţi

– Alberto Contador va pleca cu principala şansă la victorie, chiar dacă se va prezenta la Pamplona cu doar şapte zile de cursă în picioare, bifate în Turul Beneluxului. Revenit după suspendarea dictată de TAS, ibericul în vârstă de 29 de ani este dornic să demonstreze că a rămas cel mai valoros rutier de Mari Tururi din lume, iar pentru asta va trebui să facă o cursă foarte bună şi din punct de vedere tactic, deoarece e foarte posibil ca lunile petrecute în afara competiţiilor să îşi spună cuvântul la un moment dat. În plus, Contador poate fi surprins de adversari cu atacuri date în etapele montane din prima săptămână a cursei, când sunt şanse el să nu îşi fi intrat perfect “în mână”. Un alt posibil minus pentru iberic va fi echipa: deşi Bjarne Riis i-a oferit aproape tot ce are mai bun, s-ar putea să nu fie suficient.

– Chris Froome este aşteptat de mulţi să confirme clasările din Vuelta 2011 şi Le Tour 2012. Aflat pe o pantă ascendentă de un an, britanicul e un rutier complet: foarte bun pe căţărări, indiferent de panta acestora, dar excelent şi la contratimp, acolo unde recent a obţinut bronzul olimpic. Froome se va baza pe o trupă extrem de puternică, din care nu vor lipsi Richie Porte, Sergio Henao şi Rigoberto Uran. Dacă Sky va fi la fel de unită şi solidă ca în Turul Franţei, când toţi au tras pentru acelaşi obiectiv, Froome poate deveni al doilea britanic învingător într-un Mare Tur. Singurul lucru care rămâne de văzut e dacă se va descurca în cele trei săptămâni cu presiunea de a fi lider, dar şi cu oboseala acumulată în Marea Buclă.

– Joaquim Rodriguez vine în Vuelta după câteva săptămâni tăcute, în care s-a pregătit pentru Turul Spaniei şi a stat la dispoziţia colegului său, Daniel Moreno. Avantajat de numărul mic de kilometri de contratimp individual şi de o echipă din care nu vor lipsi Moreno şi Denis Menchov, “Purito” va căuta victorii de etapă pe finalurile dure, perfecte pentru un puncheur aşa cum este el, deoarece acestea îi vor aduce bonificaţii preţioase. Problema lui ar putea veni când se va ajunge pe Cuitu Negru sau Bola del Mundo, ascensiuni foarte dure, care vin în ultima săptămână a cursei, de obicei unul dintre punctele slabe ale lui Joaquim Rodriguez.

– Igor Anton se apropie de 30 de ani şi rezultatele mari lipsesc din palmaresul său. Este adevărat, bascul a fost ghinionist la ediţia din 2010 a Vueltei, însă nu poate trăi tot timpul din “ce-ar fi fost dacă” şi din cele câteva victorii de etapă obţinute în Marile Tururi. Unul dintre cei mai buni căţărători din pluton, ciclistul lui Euskaltel nu a fost până acum în stare să rămână constant pe parcursul a trei săptămâni, având mereu măcar două zile slabe. Cum va pierde câteva minute la Pamplona şi Pontevedra, Anton se va vedea obligat să atace de fiecare dată când o etapă se va încheia în căţărare, ceea ce va fi în beneficiul fanilor.

– Juan Jose Cobo va porni la drum din postura de deţinător al trofeului, însă şansele rutierului echipei Movistar să repete succesul din 2011 sunt infime, lucru de care este conştient şi el. Sezonul acesta, spaniolul a alergat peste 40 de zile, dar nu a bifat nici măcar o clasare pe podium, dând mereu impresia că se află ieşit în formă, ca şi cum s-ar păstra pentru luna august. Cert e că Movistar va începe cu el lider şi cu Alejandro Valverde în rolul de “locotenent”, dar lucrurile se pot schimba pe parcurs. În acest moment, pentru Cobo, cele mai realiste obiective par a fi o victorie de etapă şi o clasare între primii cinci.

– Thomas De Gendt a impresionat în Giro, când nu mult a lipsit să devină unul dintre favoriţi la tricoul roz cu doar o zi înainte de final. Un om căruia îi place să atace, belgianul poate fi surpriza frumoasă a Turului Spaniei, mai ales că Daan Luijkx, managerul lui Vacansoleil, a anunţat că acesta va fi ofensiv de fiecare dată când va avea ocazia. Unul dintre puţinii ciclişti “curajoşi” din pluton, De Gendt are şanse mari la cel puţin un top cinci şi un succes în una dintre etapele de munte înalt, fiind conştient că un rezultat bun aici îl va transforma automat în unul dintre favoriţi pentru ediţia din 2013 a Turului Franţei.

– Robert Gesink, Bauke Mollema şi Jurgen Van Den Broeck sunt cu toţii trecuţi la comun, deoarece fac parte din aceeaşi categorie, cea a cicliştilor care vin după Turul Franţei, fără a avea un obiectiv precis. Evident, ei vor un loc cât mai bun la general şi o victorie de etapă, dar e posibil ca săptămânile petrecute în Franţa, precum şi presiunea următoarelor obiective (toţi trei au declarat că se gândesc la Campionatele Mondiale de la Valkenburg) să îi scoată de pe traiectorie la un moment dat.

– Nairo Quintana Rojas (aflat la debutul într-un Mare Tur), Andrew Talansky (învingătorul din Tour de l’Ain), Rafael Valls Ferri şi Alexandre Geniez (un om care are potenţialul de a deveni următorul Moncoutié) vor fi rutierii din noua gardă ce merită urmăriţi în acest Tur al Spaniei.

2. Un meniu cu zece finişuri în căţărare

Conştienţi că Turul Spaniei nu poate rivaliza cu Il Giro şi Le Tour la capitolul prestigiu, organizatorii Vueltei plusează de la an la an prin dificultatea etapelor şi numărul din ce în ce mai ridicat al finişurilor în căţărare. Sezonul acesta, ei au “desenat” un traseu extrem de greu, care aduce aminte de Turul Italiei din 2011, acolo unde s-a impus Alberto Contador. Practic, aşa cum a spus şi Abraham Olano, Unipublic a căutat să aibă parte de “surprize în fiecare zi”. Deşi nu ajunge în sud, Turul Spaniei promite să fie exploziv şi plin de momente memorabile (evident, dacă rutierii vor vrea asta).

Cele zece sosiri în căţărare sunt împărţite astfel: patru în prima săptămână, trei în cea de-a doua şi trei în ultima. Cursa va fi deschisă de un contratimp pe echipe, parcă pus la început tocmai pentru a le spulbera sprinterilor orice şansă la purtarea tricoului roşu. Apoi, munţii din săptămâna de debut vor avea rolul de a-i ţine pe favoriţi în alertă tot timpul, fără a le permite acestora un moment de respiro. Arrate şi Valdezcaray vor reprezenta “aperitivul”, Fuerte del Rapitan va fi “felul doi” (deşi are doar 3,8 kilometri, ascensiunea se bucură de o pantă care ajunge la 14%), în timp ce Coll de la Gallina va fi “desertul” primelor zile şi o nouă oportunitate pentru Joaquim Rodriguez să iasă la rampă (ciclistul Katushei se antrenează des acolo).

Contratimpul individual de la Pontevedra îi poate arunca pe căţărătorii puri la câteva minute în urma lui Contador sau Froome, dar cei care vor pierde timp acolo vor avea suficiente ocazii să revină, ocazii numite Mirador de Ezaro, Los Ancares, Lagos de Covadonga (pantă maximă 18%) şi Cuitu Negru, cea mai recentă descoperire a organizatorilor, o staţiune de iarnă ce va sosi după alte puncte dure – San Lorenzo, La Cobertoria şi Puerto de Pajares – şi care va întâmpina plutonul cu o pantă de 24%. Contador a spus că în săptămâna a doua se va câştiga sau se va pierde tricoul roşu; pe trei septembrie vom afla dacă a avut dreptate.

Pentru Dante, Infernul avea nouă cercuri; pentru rutierii din Vuelta va avea trei săptămâni, deoarece calvarul se nu va încheia luni, odată cu teribila Cuitu Negru. Deşi nu la fel de grele precum etapele din a doua săptămână, cele din ultimele zile vor conta şi vor fi simţite de ciclişti, în condiţiile în care aceştia vor ajunge aproape epuizaţi acolo. Fuente De şi Bola del Mundo vor completa un tablou ce pare suprarealist la prima vedere, dar care se va dovedi real pe măsură ce plutonul va contabiliza căţărări şi kilometri de durere.

3. Răspunsuri la câteva întrebări

– Va arăta Alberto Contador că a rămas cel mai bun ciclist din lume, în ciuda celor şase luni fără curse?

– Va avea Chris Froome o evoluţie prin care să îi transmită conducerii lui Sky că el trebuie să fie liderul echipei în Turul Franţei din 2013?

– Va câştiga David Moncoutié pentru a cincea oară la rând tricoul de cel mai bun căţărător, egalându-l astfel pe Jose Luis Laguia?

– Va scăpa de Robert Gesink de eticheta de unul dintre cei mai ghinionişti rutieri din pluton şi va confirma într-un Mare Tur?

– Vor da lovitura organizatorii datorită traseului ales sau se vor confrunta cu un val de critici din pluton, aşa cum s-a întâmplat cu Angelo Zomegnan, în Giro 2011?

Cea mai aşteptată Vuelta din ultimii ani

Miercuri după-amiază, când Andy Schleck anunţa că va rata Turul Franţei din cauza unei accidentări la osul sacral, Javier Guillen probabil că era în al nouălea cer. Motivul: dintr-o dată, Vuelta a devenit cel mai atractiv Mare Tur al anului, un statut la care directorul cursei nici nu visa în urmă cu câteva săptămâni. Practic, în doar câteva minute, Turul Spaniei a căpătat o cu totul altă dimensiune, care se traduce printr-un interes imens din partea fanilor şi a jurnaliştilor, precum şi un profit considerabil.

Arrate, Estacion de Valdezcaray, Jaca, Collada de la Gallina, Mirador de Ezaro, Puerto de Ancares, Lagos de Covadonga, Cuitu Negru, Fuente De şi Bola del Mundo sunt cele zece etape din Vuelta care se termină în căţărare. Zece zile pentru oamenii de clasament general, un spectacol pe cinste şi o nouă înfruntare între Alberto Contador şi Andy Schleck, asta va oferi Vuelta peste câteva luni. Şi pentru ca meniul să fie şi mai bogat, la start vor mai fi prezenţi Igor Anton, Joaquim Rodriguez, Damiano Cunego şi Alejandro Valverde.

Dacă ibericul va reveni după suspendarea dictată de TAS, luxemburghezul se va întoarce după această dificilă fractură suferită în Criteriul Dauphiné, o fractură care îl va împiedica să se antreneze între patru şi şase săptămâni. Rutierul lui RadioShack-Nissan a început acum să vorbească despre alte obiective: Turul Spaniei, Campionatele Mondiale de la Valkenburg sau Turul Lombardiei, dar sunt curios pe câte dintre acestea le va aborda la un nivel ridicat şi cu dorinţa de a le câştiga, nu doar de a face act de prezenţă.

În ceea ce priveşte absenţa sa din Turul Franţei, cert este că o doză de spectacol va lipsi. Da, poate Andy Schleck nu ar fi terminat nici măcar pe podium, aşa cum s-a întâmplat la precedentele trei ediţii, dar ar fi atacat şi ar fi încercat să destabilzeze Sky-ul lui Bradley Wiggins, pentru a-l pune pe britanic în încurcătură. Pe de altă parte, rămâne de văzut cine va fi liderul echipei luxemburgheze în Le Tour. La startul Turului Elveţiei, vorbeam de Andreas Klöden; nu îmi schimb această părere, dar mai aduc un nume în discuţie: Jakob Fuglsang. Danezul se căţără bine, nu pierde foarte mult la contratimp, iar în Turul Luxemburgului, cât şi în Elveţia, a arătat că se află în creştere. În plus, aceasta ar putea fi şansa vieţii lui la un rezultat valoros în Turul Franţei.