Cafe Roubaix

Il Giro 2012 – etapa a Xl-a

Sprinteri sau atacanţi? Aceasta este întrebarea la care se rezumă finalul de miercuri, atunci când rutierii vor ajunge la Montecatini Terme, unul dintre oraşele alese de italieni pentru găzduirea Campionatelor Mondiale din 2013. Pe traseu se află două căţărări repertoriate, iar ultima s-ar putea dovedi decisivă în stabilirea învingătorului. Motivul: dealul are 3,3 kilometri lungime, pantă medie 5% şi maximă de 8%. Un atac bine gândit, lansat de mai mulţi oameni decişi să colaboreze, are toate şansele să dea peste cap planurile sprinterilor, care vor suferi pe acea ascensiune, mai ales dacă ritmul va fi ridicat.

Pe de altă parte, este de aşteptat ca Sky şi Orica-GreenEdge să controleze perfect plutonul şi să ducă urmărirea în  spatele atacanţilor, care nu cred că vor avea mai mult de 30% şanse la victorie, deoarece până la finiş îi mai aşteaptă 11 kilometri de plat, ce vor fi parcurşi la viteză maximă de formaţiile care doresc o regrupare şi un sprint masiv. Dacă Mark Cavendish vrea cu adevărat tricoul roşu la actuala ediţiei a cursei, trebuie să se impună la Montecatini Terme şi să obţină cele 25 de puncte.

Nu îl iau la victorie pe Cavendish, nici pe Matthew Goss, care va fi din nou principalul adversar, ci pe Juan Jose Haedo. Argentinianul a fost foarte aproape de un succes pe teren danez şi cred că are o şansă bună să realizeze ceva miercuri, mai ales că finalul este în avantajul său, deoarece mai multe viraje sunt plasate în ultimii kilometri, urmând să îngreuneze “trenuleţele” sprinterilor. La Montecatini Terme nu s-a mai ajuns din 2003, când tot sprinterii au oferit recital: atunci, Mario Cipollini i-a învins pe Robbie McEwen şi Alessandro Petacchi.

“Purito”, membru într-un club select

Assisi l-a aşteptat pe Joaquim Rodriguez la fel cum Fano l-a aşteptat pe Mark Cavendish. Spaniolul era mare favorit la victorie pe dificilul finiş din superbul oraş medieval şi nu le-a dat nicio şansă oponenţilor, ba chiar a şi pus câteva secunde între el şi aceştia, devenind lider al clasamentului general, unde va rămâne până apariţia primei sosiri la altitudine, Cervinia. Katusha s-a achitat perfect de misiune şi l-a lăsat pe liderul ei în cea mai bună poziţie, iar acesta a arătat încă o dată că este rutierul cu cea mai puternică “explozie” din pluton.

Succesul obţinut laAssisi, acolo unde Il Giro a ajuns pentru a patra oară, l-a ajutat pe “Purito” să ajungă în clubul cicliştilor aflaţi în activitate care au câştigat etape în toate cele trei Mari Tururi. În general, sprinterii se află aici, ceea ce e normal, deoarece acestora le este cel mai uşor să bifeze victorii. De fapt, dintre cei 14 oameni care fac parte din acest club, Joaquim Rodriguez e unul dintre cei doar doi rutieri de clasament general. Cine sunt ceilalţi? Daniele Bennati, Mark Cavendish, Tyler Farrar, Juan Manuel Garate, Simon Gerrans, Philippe Gilbert, André Greipel, Thor Hushovd, Pablo Lastras, Denis Menchov, David Millar, Alessandro Petacchi şi David Zabriskie.

După succesul de la Assisi, o întrebare şi-a făcut loc în ceea ce îl priveşte “Purito”: ce va face acesta pe căţărările lungi din Turul Italiei, acolo unde anul trecut a suferit. Şi Giro din 2011 nu este singurul exemplu, deoarece şi în Vuelta a mers slab odată ce ascensiunile dificile şi-au făcut apariţia. Ibericul a spus că fiecare secundă contează, iar prin declaraţiile date şi felul în care s-a luptat pentru bonificaţii, a lăsat de înţeles că încearcă să pună timp între el şi adversari pentru a avea de unde să piardă în cazul unor noi probleme pe munţi. Primul răspuns, sâmbătă, la Cervinia.

Il Giro 2012 – etapa a X-a

Nu există nicio urmă de îndoială: Joaquim Rodriguez este marele favorit la victorie marţi, la un finiş care parcă a fost desenat special pentru el. Există semne de întrebare privind strategia spaniolului, mai ales după acţiunile sale din ultimele zile, însă un lucru e clar, acesta pare să nu aibă adversar în etapa a zecea din Turul Italiei, ce se va încheia în oraşul a cărui reputaţie se leagă de viaţa lui Giovanni Francesco di Bernardone, mai cunoscut sub numele de Sfântul Francisc.

Assisi a mai primit caravana din Il Giro de trei ori – 1978 (Bruno Zanoni), 1982 (Bernard Hinault) şi 1995 (Tony Rominger) – iar finişul de acum se anunţă cel mai spectaculos dintre toate. Odată cu intrarea în ultimii patru kilometri, cursa va exploda şi atacurile vor fi la ordinea zilei. Pentru început, plutonul va trebui să treacă peste o căţărare a cărei pantă maximă este de 15%; nu oamenii de general vor accelera acolo, ci rutierii din al doilea plan, care vor încerca să producă surpriza. Sunt două scenarii pentru acea parte: fie echipele favoriţilor îi vor prinde pe aceştia, fie acţiunea atacanţilor va duce la crearea unui grup din care vor face parte şi numele mari.

Apoi, totul se va juca pe ultima ascensiune, una în lungime de 1200 de metri, cu pantă medie 8,5%. Ca şi cum aceste caracteristici nu ajungeau pentru a le face viaţa grea cicliştilor, plutonul va parcurge aproximativ 400 de metri pe piatră cubică, înainte de a ajunge în Piazza del Comune, acolo unde va fi aflat învingătorul, care ar putea fi acelaşi cu noul purtător al tricoului roz.

Dacă îşi va calcula bine paşii şi nu îşi va subestima adversarii, Joaquim Rodriguez va câştiga la pas etapa. Ibericul are şansa de a deveni în premieră liderul Corsei Rosa şi chiar de a pune câteva zeci de secunde între el şi ceilalţi oponenţi. Italienii – Michele Scarponi, Domenico Pozzovivo, Giovanni Visconti şi Enrico Gasparotto – par a fi cei care vor încerca să îi dea peste cap planurile, dar nu i-aş scoate din calcule nici pe Rigoberto Uran şi John Gadret. Una peste alta, etapa de la Assisi nu trebuie ratată, deoarece promite să fie cea mai frumoasă de până acum.

Il Giro 2012 – etapa a lX-a

Apeninii au trecut şi toţi oamenii de general se află bine plasaţi, un aspect extrem de important pentru ca Turul Italiei să fie şi mai atractiv. Practic, cele mai mari diferenţe s-au realizat datorită secundelor de bonificaţie puse în joc pe Rocca di Cambio şi Lago Laceno. Până la prima etapă care va zgudui ierarhia generală, Cherasco – Cervinia, urmează câteva zile pentru atacanţi şi sprinteri, iar prima dintre acestea este programată luni, când caravana va parcurge 166 de kilometri între San Giorgio del Sannio şi Frosinone.

Sprinterii au avut de suferit în week-end, dar acum vor beneficia de o nouă şansă să strălucească şi să capteze toată atenţia. Principalul favorit la victorie, Mark Cavendish, se află în centrul unei noi polemici, după ce un filmuleţ postat pe Youtube arată cum acesta este ajutat de fani pe căţărări, care îl împing din spate. Imaginile video vin ca o completare la ceea ce s-a întâmplat vineri, când organizatorii l-au păstrat în cursă, deşi se pare că depăşise timpul maxim permis de regulament.

Traseul de luni e unul plat, cu excepţia ultimilor kilometri, unde apar două scurte căţărări. În mod normal, Cavendish va trece de ele fără probleme, mai ales dacă Sky va conduce plutonul, însă sunt şanse ca unii oameni să dea câteva atacuri. Cine ar putea încerca asta? Filippo Pozzato, care a venit în Giro pentru a bifa un succes. Italianul a declarat recent că este dorit de şase echipe din World Tour, iar o victorie în cursa de pe teren propriu i-ar creşte considerabil cota şi l-ar ajuta să primească un contract mai bun.

Totuşi, merg pe mână lui Cavendish şi astăzi, dar mă aştept ca Orica-GreenEdge să impună un ritm foarte puternic pe porţiunea valonată, în ideea de a-l obosi pe campionul mondial şi a-i face viaţa mai uşoară lui Matthew Goss. Pentru ca totul să fie şi mai spectaculos, mi-ar plăcea ca sprintul din Frosinone să reprezinte o afacere în trei: Cavendish, Goss şi Mark Renshaw.

Momentul de glorie al lui Pozzovivo

De când s-a apucat de ciclism, Domenico Pozzovivo a visat să câştige o etapă în Turul Italiei. Pornit din Basilicata, o regiune care până la el nu a dat niciun rutier de top zece în Corsa Rosa, micuţul căţărător a fost lovit aproape tot timpul de ghinion, care l-a împiedicat să îşi pună în valoare calităţile. Căzăturile şi problemele de sănătate şi-au pus amprenta asupra a trei dintre participările sale în Il Giro, încheiate cu abandonuri, iar fanii lui aveau emoţii şi înaintea startului din acest an.

Din fericire, Pozzovivo a trecut liniştit de rundele periculoase din Danemarca şi s-a pregătit răbdător pentru prima etapă potrivită pentru el, cea mai dificilă de până acum, deoarece Colle Molella, ascensiunea de la finalul zilei a opta, avea o pantă maximă de 12%. La fel ca în Turul Trentino, când a atacat pe Punta Veleno, ciclistul echipei Colnago a aşteptat cea mai dură porţiune pentru a pleca şi imediat ce a făcut asta, a pus 35 de secunde între el şi urmăritori, o diferenţă care la final i-a adus succesul carierei.

Astfel, Domenico Pozzovivo a confirmat că forma excelentă arătată în Turul Trentino, acum o lună, nu a fost deloc o întâmplare, iar Il Giro 2012 ar putea fi cel mai bun din carieră, deoarece victoria de la Lago Laceno l-a confirmat ca un candidat serios pentru top zece, dar l-a şi adus în lupta pentru tricoul albastru, al celui mai valoros căţărător.

PS: strategia lui Liquigas mi s-a părut cu adevărat impecabilă. Pe lângă faptul că a trimis patru oameni în faţă, care au pus stăpănire pe cursă, băieţii lui Roberto Amadio l-au lăsat pe Pozzovivo să plece, deşi îl puteau aduce înapoi cu uşurinţă. E posibil ca serviciul să îi fie întors lui Ivan Basso de către Colnago, dacă acesta va avea nevoie în etapele viitoare.

Il Giro 2012 – etapa a Vlll-a

Cum era normal, ziua de sâmbătă a dus doar la crearea unor diferenţe mici între favoriţi. Lucrurile se vor schimba în etapa a opta, care aduce la final tot o căţărare de categoria a doua, dar mult mai dificilă decât precedenta. Rutierii vor ajunge în cel mai sudic punct al ediţiei din 2012, Lago Laceno, ce va găzdui o sosire pentru prima oară după 14 ani. La precedenta vizită, în 1998, Alex Zülle l-a învins pe Michele Bartoli şi a preluat tricoul roz, purtat până atunci de ucrainianul Sergey Honchar.

Duminică, situaţia se poate repeta, deoarece Ryder Hesjedal are un avans mic, iar favoriţii la tricoul roz se află la cel mult 54 de secunde în urma canadianului, care va avea de tras serios pentru a-şi apăra poziţia. Colle Molella este o ascensiune în lungime de aproape zece kilometri, cu pantă medie de 5,9%. La prima vedere nu pare dură, dar lucrurile nu stau aşa, deoarece panta devine extrem de grea în a doua jumătate, când va atinge 12%. Acest lucru poate duce la realizarea unor diferenţe importante între favoriţi, care nu vor temina însă în căţărare, deoarece din vârf mai urmează aproximativ cinci kilometri, ce vor fi parcurşi pe un platou.

Cum porţiunea aceea este una potrivită rutierilor care au explozie, Joaquin Rodriguez revine din nou în atenţie. După ce sâmbătă, când a împlinit 33 de ani, a terminat al patrulea, spaniolul va încerca acum să se impună şi să preia tricoul roz. În teorie, “Purito”va lupta pentru victorie cu Michele Scarponi, care a arătat în runda precedentă că se află pe drumul cel bun, după un start mai slab în Giro. Deţinătorul trofeului a demonstrat că este liderul autoritar al lui Lampre, iar locul secund obţinut pe Rocca din Cambio a reprezentat o primă bilă albă în duelul cu Ivan Basso.

Acesta nu a putut duce acelaşi ritm şi sunt şanse ca scenariul să fie la fel şi pe Colle Molella, în cazul unui atac al lui Rodriguez sau Scarponi, ciclişti mult mai buni decât el la capitolul explozie. Favoritul meu pentru astăzi este Sergio Henao; columbianul de la Sky s-a descurcat excelent până acum şi îl văd capabil de o clasare importantă la Lago Laceno, asta dacă va avea mână liberă şi nu va trebui să îl ajute pe Rigoberto Uran.

Un canadian în roz

Ţara Frunzei de Arţar nu se poate lăuda cu mulţi rutieri importanţi de-a lungul timpului, dar şi aşa a obţinut rezultate la nivel înalt. Primul care s-a făcut remarcat pe marea scenă a ciclismului a fost Steve Bauer, după ce a încheiat pe locul zece la debutul în Turul Franţei (1985). Vice-campion olimpic la Los Angeles, acesta a impresionat prin rezultatele obţinute în Europa, acolo unde a câştigat Criteriul Dauphiné, Marele Premiu de la Zurich şi a terminat pe locul secund într-o memorabilă ediţie a Paris-Roubaix. Cea mai valoroasă clasare înregistrată într-un Mare Tur a fost locul patru în Le Tour din 1988, când a şi câştigat o etapă.

Un alt ciclist canadian  care a scris istorie în Turul Franţei a fost Alex Stieda, în 1986. Plecat într-o evadare ce a dus plutonul la Sceaux, acesta s-a impus la toate cele trei sprinturi intermediare ale zilei, iar la finalul etapei a devenit cel dintâi rutier nord-american care a îmbrăcat tricoul galben. Din păcate pentru el, Stieda a pierdut prima poziţie în aceeaşi zi, după un contratimp pe echipe.

Două decenii mai târziu, a venit rândul lui Ryder Hesjedal să iasă în evidenţă. După ce în Turul Franţei din 2010 a încheiat pe locul şase, acesta a arătat că poate pleca cu un rezultat important şi din Giro, cursă pentru care a început să se pregătească încă din iarnă. Un rutier solid pe căţărări şi extrem de ambiţios, Hesjedal a profitat de şansa oferită de echipa sa, Garmin-Barracuda, iar sâmbătă a intrat în istorie drept primul canadian clasat pe prima poziţie în Turul Italiei.

Aventura lui Hesjedal în Corsa Rosa este numai la început şi acesta trebuie să confirme în următoarele săptămâni, pe măsură ce cursa va creşte ca nivel de dificultate. Venit din mountain bike, ciclistul canadian are toate şansele ca finalul Turului Italiei să îl găsească în top zece, şi de ce nu, chiar cu o victorie de etapă, deoarece forma sa creşte de la o zi la alta.

Il Giro – etapa a Vll-a

Primul finiş în căţărare din Turul Italiei 2012 va schimba încă o dată clasamentul general şi pe purtătorul tricoului roz, însă este de aşteptat ca diferenţele între favoriţi să fie minime. Rocca di Cambio, ascensiunea pe care se va încheia runda, are 19 kilometri lungime şi pantă medie de 3,9%, dar cu 600 de metri înainte de sosire, aceasta ajunge la 10%, perfectă pentru atacurile celor interesaţi de victorie.

Gianni Savio, managerul lui Androni Giocattoli-Venezuela, a spus că Joaquim Rodriguez este marele favorit sâmbătă şi adevărul e că spaniolul nu trebuie deloc neglijat, deoarece a arătat o formă bună şi porţiunea de final a căţărării poate reprezenta rampa sa de lansare spre un prim succes în Il Giro. În plus, cu eventualele bonificaţii, “Purito” are şansa de a deveni lider la general, acolo unde doar cinci oameni se află în faţa lui.

Marea ameninţare pentru ciclistul echipei Katusha pare să fie Damiano Cunego, care se află în căutarea primei victorii după opt ani în Turul Italiei. Deşi nu este principalul lider al echipei, “Micul Prinţ” va avea mână liberă, asta dacă nu cumva Michele Scarponi va decide să încerce ceva, pentru a le oferi motive de bucurie fanilor din Marche, regiunea sa natală, de unde plutonul va lua startul. Lista favoriţilor pentru acest prim finiş în căţărare este lungă, iar de pe ea mai fac parte Roman Kreuziger, Ryder Hesjedal şi chiar Enrico Gasparotto, învingătorul din Amstel Gold Race.

Pe Rocca di Cambio s-a ajuns de trei ori, ultima oară în 1968, când s-a impus ibericul Luis Pedro Santamarina. Acum, gazdele speră la cea dintâi victorie din Il Giro 2012, mai ales că au destui ciclişti care se descurcă bine pe o ascensiune precum cea de sâmbătă. În ultimul deceniu, doar o dată (2010) au fost nevoiţi italienii să aştepte mai mult de o săptămână pentru un succes.

Columbia, victorie după şase ani

Pe 21 mai 2006, Luis Felipe Laverde s-a impus în etapa a 14-a din Turul Italiei, la Domodossola, după o evadare care a păcălit plutonul. Şase ani mai târziu, compatriotul lui, Miguel Angel Rubiano Chavez, a dat lovitura carierei, câştigând runda a şasea din Corsa Rosa, tot în urma unei evadări. De această dată, caravana a ajuns la Porto Sant’Elpidio, iar rutierul echipei Androni Giocattoli-Venezuela a trecut primul linia de sosire, confirmând talentul său, unul care nu a fost vizibil în sezoanele precedente, deoarece Rubiano a evoluat pentru formaţii modeste, unde nu a beneficiat de şanse.

Gianni Savio a fost cel care i-a dat sud-americanului ocazia să îşi relanseze cariera şi acesta a profitat aproape imediat de oportunitatea ivită. Un rutier “croit” pentru trasee valonate, Rubiano a mers perfect în etapa de vineri şi a obţinut un succes important nu doar pentru el, ci şi pentru Androni, echipă prezentă în Il Giro datorită unei invitaţii. Mai multe despre victoria columbianului a spus Gianni Savio, într-un interviu acordat pentru Cafe Roubaix, la câteva ore după încheierea cursei.

“Iniţial, strategia noastră a fost să îi oferim o şansă lui Fabio Felline, dar asta doar dacă se ajungea la finiş într-un grup restrâns, şi nu cu un pluton compact. De asemenea, l-am trimis în evadare pe Miguel Angel Rubiano Chavez să obţină tricoul albastru. Când am explicat tactica la întâlnirea de dimineaţă, le-am amintit rutierilor că ciclismul este un sport pasionant, deoarece orice se poate întâmpla. Orice e posibil. La început, nu credeam că evadarea avea şanse să reuşească. Apoi, pe ultima căţărare repertoriată, Montegranaro, Miguel Angel s-a simţit foarte bine, mi-a spus că vrea să atace şi i-am spus să facă asta. Rubiano este un ciclist foarte bun pe dealuri scurte şi cunoaşte perfect dealurile din această parte, deoarece a concurat pentru echipa din Montegranaro atunci când era amator. Am ratat de puţin tricoul roz, pe care l-am avut la un moment dat, însă nu renunţăm şi vom încerca şi sâmbătă ceva”.

Il Giro 2012 – etapa a Vl-a

Prima săptămână a Turului Italiei se apropie de final, iar profilul etapelor începe să se schimbe. După ce sprinterii au avut şansele lor, acum a venit rândul altor ciclişti să spere la victorie. Vineri, caravana va parcurge 210 kilometri între Urbino şi Porto Sant’Elpidio, iar traseul este unul care îi va scutura pe sprinteri, cu una sau două excepţii. Pe lângă faptul că rutierii vor fi aşteptaţi şi de câteva porţiuni neasfaltate, profilul este valonat, cu patru ascensiuni (una de categoria a doua şi trei de categoria a treia).

Plasată la jumătatea traseului, Passo della Cappella este cea mai grea căţărare a zilei, din două motive: patru kilometri nu sunt asfaltaţi, iar panta maximă ajunge la 15%. Dacă o echipă va duce o trenă serioasă, plutonul se va fragmenta, iar mulţi sprinteri vor pierde definitiv contactul. În ultimii 50 de kilometri, mai apare un “zid”, Montelupone, care deschide o nouă bucată de drum valonat, un mic “montagne russe”, ce se va încheia cu aproximativ 12 kilometri înainte de sosire.

Favoritul meu pentru etapa de astăzi este Filippo Pozzato, învingător luna trecută în GP Industria & Artigianato di Larciano. Dar acesta nu este singurul motiv pentru care îl consider pe Pozzato favorit. Acum doi ani, Il Giro a ajuns la Porto Recanati, după o porţiune de final relativ asemănătoare cu cea de astăzi. Deşi pe traseu nu s-au aflat dificilele căţărări de acum, sprinterii au ieşit din calculele la victorie, iar actualul rutier al lui Farnese Vini, campion naţional la acea vreme, s-a impus după un finiş la care au mai fost prezenţi Thomas Voeckler, Jerome Pineau şi Alexandr Vinokourov.

Dintre sprinteri, Matthew Goss şi Daniele Bennati au cele mai mari şanse. În funcţie de ritmul cursei, ambii pot trece peste dealurile din a doua parte a etapei, astfel încât să lupte pentru victorie. În fine, nu i-aş exclude nici pe Francisco Ventoso, Enrico Gasparotto, Oscar Gatto, Thor Hushovd şi Fabio Felline, oameni care au potenţialul de a câştiga la sprint sau după un atac dat pe dealurile din apropiere de Porto Sant’Elpidio.