Cafe Roubaix

Jocul lui Vaughters

În dosarul pe care USADA şi-a construit acţiunea disciplinară împotriva lui Lance Armstrong, Jonathan Vaughters a fost unul dintre oamenii a căror mărturie a dat şi mai multă greutate probelor ce au dus la sancţionarea fostului câştigător al Turului Franţei. Mulţi s-au întrebat ce a avut de câştigat managerul lui Garmin-Sharp, în condiţiile în care cariera sa de ciclist a fost mânjită, iar trei dintre rutierii lui au fost suspendaţi. Alţii au văzut în declaraţiile sale o răzbunare faţă de Armstrong, dar această teorie nu prea stă în picioare, deoarece cei doi nu au avut nimic de împărţit. Şi atunci, care este răspunsul?

Vaughters e un tip meticulos, care pune bine la punct toate lucrurile şi îşi calculează cu atenţie acţiunile, astfel încât acestea să fie cu bătaie lungă şi să aibă un impact serios într-un viitor mai mult sau mai puţin îndepărtat. De mai bine de un an, a apărut pe tapet ideea înfiinţării unei ligi private autonome, care să iasă de sub egida Uniunii Cicliste Internaţionale şi să fie guvernată de sponsori, de companiile care organizează cursele importante şi de câţiva manageri, între care Jonathan Vaughters (un alt nume vehiculat era cel al lui Johan Bruyneel, o asociere curioasă pentru Vaughters, care s-a transformat de-a lungul anilor într-un războinic aflat într-o permanentă luptă împotriva dopajului).

La această ligă privată ar fi trebuit să adere echipele de World Tour, care ar fi concurat în zece curse noi (pe lângă cele obişnuite), dar cel mai important aspect era cel financiar. Ce presupunea acesta? Transformarea echipelor în francize, la fel ca în NBA sau NFL, şi atragerea unor fonduri mai mari, atât din emiterea unor abonamente de “socios”, dar şi din banii obţinuţi din vânzarea biletelor pentru porţiunile-cheie ale anumitor curse: Poggio, Pădurea Arenberg, Cauberg, Monte Zoncolan, Alpe d’Huez, etc. Cum pârghiile Uniunii Cicliste Internaţionale au fost mai puternice, proiectul nu a fost pus în aplicare, dar nici nu a fost abandonat, ci depozitat într-un dulap, de unde trebuia să fie scos la momentul oportun. Acum se pune întrebarea: care ar fi fost acesta?

Cine a urmărit cazul “Lance Armstrong”, a putut vedea că nu americanul a reprezentat personajul principal al poveştii; din contră, el a intrat într-un con de umbră şi chiar a ajuns să fie compătimit de foşti sau actuali rutieri pentru ceea ce i s-a întâmplat. Nici măcar Bjarne Riis, aflat în ape foarte tulburi după dezvăluirile lui Tyler Hamilton, nu este o ţintă de top în acest moment, toate tunurile fiind puse pe UCI.

De la Paul Kimmage la David Millar, de la Greg LeMond la Jonathan Vaughters, toată lumea cere o reformă în cadrul forului din Elveţia, pe care îl consideră principalul vinovat pentru situaţia apărută în ciclism şi pentru dopajul organizat din ultimele două decenii. Pat McQuaid şi Hein Verbruggen sunt aproape crucificaţi şi sunt aştepţi să demisioneze, în funcţie de turnura pe care o vor lua evenimentele şi de dezvăluirile ulterioare. Climatul existent acum este unul extrem de tensionat, iar partea aflată în ofensivă se bucură de un arsenal foarte variat. Practic, este mediul perfect pentru revenirea la discuţia privind apariţia ligii private.

Un prim pas important a fost făcut la începutul acestei săptămâni, când Jonathan Vaughters a cerut înfiinţarea unei organizaţii separate care să lupte împotriva dopajului, o organizaţie independentă de UCI, ce ar urma să fie susţinută financiar de echipe şi de companiile ce patronează marile curse, asupra căreia doar Agenţia Mondială Anti-Doping să aibă autoritate. Nu comentez aici cât de bună ar fi sau nu o astfel de iniţiativă. În schimb, nu pot să nu observ cum mutările făcute de Vaughters la un anumit interval de timp sunt foarte inteligente, precum cele dintr-o partidă de şah. La cum merg lucrurile, liga privată va reprezenta un subiect de actualitate până în toamna anului viitor, iar UCI va fi foarte aproape să primească mat.

Supa “Cancellara”

Săptămâna aceasta, Uniunea Ciclistă Internaţională a anunţat primele opt echipe care au primit licenţă World Tour pentru 2013, Agenţia Mondială Anti-Doping a refuzat să facă recurs în cazul “USADA vs Lance Armstrong”, iar Sean Yates a demisionat din funcţia de director sportiv al lui Sky. Între atâtea ştiri serioase, şi-a făcut loc şi una mai neobişnuită, venită din oraşul belgian Oudenaarde.

Centrum Ronde Van Vlaanderen, celebrul muzeu dedicat Turului Flandrei, a fost gazda unui eveniment în cadrul căruia s-a lansat supa instant “Cancellara”, promovată chiar de câştigătorul Turului Flandrei din 2010. După ce în urmă cu un an a dat numele unui pod din Berna, Fabian Cancellara a ales acum să fie imaginea unui aliment destinat iubitorilor ciclismului, care are rolul de a-i ajuta pe aceştia să se recupereze după un efort considerabil.

Pentru cei care doresc mai multe detalii, acesta este site-ul ce comercializează supa “Cancellara”. 280 de grame costă 19,90 franci elveţieni, iar la fiecare produs vândut, un franc va fi donat Federaţiei din Ţara Cantoanelor, pentru un program de dezvoltare a juniorilor.