Trei victorii de etapă a obţinut Alejandro Valverde în Turul Franţei, însă ultima a venit în 2008, la Plumelec. Reîntors în cursă la patru ani de la precedenta participare, spaniolul şi-a fixat obiective importante, dar rămâne temperat, deoarece ştie că are nevoie de timp pentru a se readapta la ritmul Marii Bucle. Cu ajutorul lui David Garcia, ofiţerul de presă al lui Movistar, am realizat în urmă cu câteva zile un interviu cu Valverde, în care acesta a vorbit despre cum au decurs lucrurile pentru el în 2012, dar şi despre traseul şi adversarii din Le Tour.
– Alejandro, eşti mulţumit de cum te-ai descurcat în prima parte a sezonului?
Da, sunt pe deplin satisfăcut. Am petrecut doi ani fără să concurez şi nu aveam de unde să ştiu la ce nivel mă aflu, eram destul de precaut când m-am întors. Din fericire, atunci când am beneficiat de prima şansă, în Turul Down Under, am câştigat şi apoi am fost mult mai liniştit. Alte victorii au venit după aceea şi mi-am dat seama că am ajuns din nou la nivelul pe care l-am avut când am fost suspendat. Acesta este un bun indicator pentru mine.
– Într-adevăr, ai avut rezultate foarte bune. Care a fost cel mai important?
Cel din Australia, tocmai din momentele menţionate mai sus. Am planificat cu atenţie etapa respectivă şi totul a mers perfect. A fost cel mai important succes din întreaga mea carieră.
– Ce s-a întâmplat în clasicele din Ardeni? Eşti dezamăgit de cum au mers lucrurile pentru tine acolo?
Nu am fost la nivelul fizic pe care îl doream. Problemele au apărut în Paris-Nisa. A fost o cursă foarte grea şi m-am îmbolnăvit în ultimele zile. Ştiam că trebuie să rămân cât mai mult timp la un nivel ridicat, astfel încât să lupt pentru victorie la general, şi pentru asta a fost nevoie de un efort însemnat. Am terminat pe podium, iar apoi, după câteva zile, am mers în Turul Cataluniei, cursă al cărei traseu mi se potrivea. Din păcate, nu m-am recuperat, iar căzătură suferită acolo mi-a făcut viaţa şi mai dificilă. Nu am mers slab în clasice, dar nici nu am obţinut rezultatele pe care le-am vrut. În plus, în Liège–Bastogne–Liège am făcut pană într-un moment crucial şi am pierdut orice şansă.
– Acum ai venit în Turul Franţei. Care este obiectivul tău?
Cel mai important a fost să ajung aici într-o formă bună şi am reuşit asta. M-am antrenat trei săptămâni cu câţiva colegi la altitudine, în Sierra Nevada, după care mi-am reglat nivelul fizic în Turul Elveţiei. Cu toţii am muncit mult pentru a apăra tricoul galben al lui Rui Costa şi asta ne-a ajutat să ne îmbunătăţim condiţia. Cred că pot termina pe podium la general şi trebuie să rămân cu acest ţel în minte, cel puţin în prima parte a cursei. Rămâne de văzut cum vor decurge lucrurile.
– Presupun că te gândeşti şi la câteva victorii de etapă. Te aştepţi la o luptă pe cinste cu Peter Sagan şi Philippe Gilbert?
Este adevărat că unele finişuri mi se potrivesc, dar aşa cum ai spus, în cursă sunt prezenţi Gilbert şi mai ales Sagan, care a demonstrat că e foarte puternic în astfel de etape. Şi mai este ceva: ei nu vor fi singurii adversari, deoarece multe echipe vizează un succes. Va fi dificil să mă impun într-o etapă, dar sper să obţin o victorie, chiar dacă va fi greu.
– Ce părere ai despre traseul Turului Franţei?
Mi-ar fi plăcut să aibă mai puţini kilometri de contratimp, pentru că distanţa totală îi avantajează pe Bradley Wiggins şi Cadel Evans. Vom fi obligaţi să recuperăm timp în restul cursei. Mulţi spun că sunt puţini munţi, dar nu sunt de acord. Da, sunt numai trei finişuri la altitudine, însă alte etape au ascensiuni plasate cu puţin înainte de final. E ca şi cum ar fi o sosire în căţărare. Turul este mereu greu, din cauza mai multor factori, iar lucrurile stau la fel şi acum.
– Aşadar, nu doar etapele de contratimp şi cele cu finiş la altitudine vor avea un impact important asupra clasamentului general?
Exact, deoarece etapele care se termină în coborâre sunt la fel de dificile, dacă nu chiar mai grele. Când ştii că termini în căţărare, cursa e mult mai controlată şi toată lumea aşteaptă finişul. În schimb, atunci când o etapă nu se încheie în ascensiune, intervin alte lucruri, precum coborârea sau tactica aleasă. Mereu trebuie să rămâi în alertă, deoarece fiecare zi se poate dovedi decisivă.
– Toţi îl dau mare favorit pe Bradley Wiggins. Crezi că poate rămâne în continuare proaspăt şi la un nivel ridicat, după acea primă jumătate de sezon pe care a avut-o?
Este un rutier extrem de calculat, care se ocupă de cele mai mici detalii la antrenamente. Totuşi, Turul Franţei s-ar putea dovedi prea lung pentru el, deoarece a fost timp de multe luni la un nivel foarte înalt, iar ciclismul nu e o ştiinţă exactă. În principiu, poate să îşi păstreze nivelul, care a fost unul cu adevărat uimitor. Întotdeauna rulează în faţă şi are o echipă foarte puternică. Alături de Cadel Evans, este marele favorit.
Cafe Roubaix 