Cafe Roubaix

Criteriul Dauphiné 2005 – Joux-Plane

De ce rutierilor de acum le lipseşte curajul? Nu accept teoria potrivit căreia cei de atunci se dopau mai mult. Nu are nicio legătură. Chiar mi-am pus de multe ori aceste întrebări: de unde apare frica de a ataca mai devreme pe o căţărare? De ce se lasă totul pentru ultimul kilometru? De ce nu mai există ciclişti care să îşi asume responsabilitatea?

Şi pentru că peste câteva zile Criteriul Dauphiné va vizita această căţărare, o aducere aminte (păcat că Santiago Botero, după acea evoluţie foarte bună, a avut probleme în Turul Franţei).

Wiggins, favorit şi în Dauphiné

Începând de duminică, Bradley Wiggins se va afla timp de opt zile faţă în faţă cu istoria. Şi aceasta, deoarece britanicul are şansa să realizeze o performanţă remarcabilă, ceva ce nu au reuşit rutieri precum Jacques Anquetil, Eddy Merckx sau Bernard Hinault: tripla Paris-Nisa – Turul Romandiei – Criteriul Dauphiné în acelaşi sezon. Ciclistul echipei Sky, aflat într-o formă superbă de la începutul stagiunii, va porni cu prima şansă la o victorie ce ar avea darul de a-l face şi mai încrezător înaintea Turului Franţei.

Triumfător în Dauphiné sezonul trecut, Bradley Wiggins este avantajat acum de cei aproximativ 60 de kilometri de contratimp individual, dar şi de absenţa finişurilor adevărate în căţărare, o decizie la prima vedere ciudată, însă logică, deoarece organizatorii şi-au dorit ca Dauphiné să semene cu Turul Franţei. Pe lângă aceste aspecte, liderul lui Sky va avea alături o echipă extrem de puternică, din care nu vor lipsi Richie Porte, Edvald Boasson Hagen, Christopher Froome şi Michael Rogers.

Dacă englezul în vârstă de 32 de ani a declarat că va lupta pentru tricoul galben, ceilalţi ciclişti importanţi prezenţi la start s-au limitat la a spune că unicul lor obiectiv este să îşi testeze condiţia fizică înainte de Marea Buclă. Aproape toate numele mari care vor merge în Le Tour vor concura şi în Dauphiné: Cadel Evans, Andy Schleck, Vincenzo Nibali, Denis Menchov, Janez Brajkovic, Jurgen Van Den Broeck şi Samuel Sanchez. Singurii care lipsesc sunt Frank Schleck, Alejandro Valverde şi olandezii lui Rabobank – Robert Gesink, Bauke Mollema şi Steven Kruijswijk – deoarece aceştia au preferat să participe în Turul Elveţiei.

Criteriul Dauphiné nu atrage neapărat prin traseu, cât prin cicliştii ce vor putea fi văzuţi în cursă. Practic, dintre cele opt zile gândite de organizatori, singura care se remarcă este penultima, când plutonul va trece peste Col de la Colombière şi Col de Joux-Plane. Aceasta din urmă e o căţărare relativ neobişnuită pentru Alpi, deoarece are pantă medie de 8,4% pe cei 11,7 kilometri ai săi. Pentru un ciclist ca Andy Schleck, aşteptat să piardă mult la contratimp, reprezintă ocazia perfectă pentru a recupera secunde sau minute în raport cu un Bradley Wiggins sau Cadel Evans, asta în cazul în care luxemburghezul este interesat de clasamentul general. Dacă nu, liderul lui RadioShack-Nissan poate încerca să obţină victoria de etapă, deoarece doar 12 kilometri mai rămân din vârf până la final.

Cursa, care se va desfăşura între trei şi zece iunie, va reprezenta pentru toţi cei veniţi la start ultima repetiţie înainte de Le Tour. Practic, între finalul Criteriului Dauphiné şi prima zi a Marii Bucle, mai rămân doar trei săptămâni.

Fuziunea, noua modă în ciclism

Anul trecut, când RadioShack şi Leopard Trek şi-au unit forţele, toată lumea se aştepta la o super-echipă, care să domine autoritar ciclismul. A trecut aproape jumătate din acest sezon şi gruparea luxemburgheză nu s-a ridicat la nivelul pretenţiilor, ba chiar riscă să se destrame, din cauza luptelor interne dintre fraţii Schleck şi Johan Bruyneel, tot mai multe voci fiind de părere că una dintre părţi va dispărea din ecuaţie la finalul anului.

Dar acum nu e vorba despre RadioShack-Nissan, ci despre Liqui-Bank sau Saxo-Gas, echipă care va apărea după ce Liquigas şi Saxo Bank vor fuziona. Evident, numele sunt doar o glumă, deoarece Liquigas se va retrage după acest sezon, al şaptelea în care a fost sponsorul principal al formaţiei manageriate de Roberto Amadio. Potrivit Gazzetei dello Sport, cele două au şanse mari să fuzioneze peste câteva luni, din motive diferite: una vrea bani, cealaltă puncte.

Îmi amintesc că şi în 2011 s-a vorbit despre o posibilă fuziune între Saxo Bank şi Astana, oarecum din aceleaşi raţiuni (rutieri+puncte UCI). Acea mişcare nu s-a materializat, însă aceasta are toate şansele, deoarece Liquigas şi Saxo Bank se complementează perfect. Pentru început, trebuie spus că plecarea lui Vincenzo Nibali în toamnă este 99% sigură, italianul urmând să fie însoţit de Alessandro Vanotti şi Valerio Agnoli. Nu sunt singurii oameni care se vor transfera, Sylwester Szmyd şi Daniel Oss fiind doriţi de BMC. Pentru Liquigas, lovitura ar fi teribilă, deoarece ar pierde nu doar trei rutieri, ci şi aproximativ 300 de puncte World Tour, cât au strâns aceştia până acum.

Cum nici Saxo Bank nu a strălucit în 2012 la acest capitol, soluţia ar fi simplă: aducerea unor ciclişti. Primul nume vehiculat este cel al lui Roman Kreuziger, care s-ar întoarce în Italia, după doi ani petrecuţi la Astana. Cu cele 150 de puncte adunate de ceh, noua formaţie ar fi mai liniştită în ceea ce priveşte licenţa World Tour şi pentru stagiunea viitoare. Totuşi, vor mai trebui transferaţi câţiva rutieri, iar aceştia, conform Gazzettei dello Sport, vor fi Gianluca Brambilla şi Alessandro De Marchi, care au impresionat în Il Giro.

Cum ar arăta noua conducere? În condiţiile în care Saxo Bank va aduce banii, e de aşteptat ca Bjarne Riis să fie manager, dar şi ca mai mulţi directori sportivi să vină de la gruparea daneză. Acum mai rămâne o singură problemă de discutat: lotul. Dacă Alberto Contador hotărăşte să continue alături de Riis, atunci echipa va fi cu adevărat impresionantă. Şi aceasta, deoarece lângă spaniol ar mai fi Ivan Basso, Eros Capecchi, Damiano Caruso, Moreno Moser, Peter Sagan, Elia Viviani, Chris Anker Sørensen, Juan Jose Haedo, Bruno Pires şi Sergio Paulinho, plus Brambilla şi De Marchi.

Personal, nu sunt un fan al fuziunilor, pentru că acestea rar duc la ceva bun: sistemele se schimbă, mulţi ciclişti rămân fără o echipă, în timp ce unii dintre ei pur şi simplu nu mai dau randamentul obişnuit, din cauza tensiunilor inevitabile. Pe de altă parte, trebuie să recunosc că în noua echipă danezo-italiană, orgoliile sunt (sau par să fie) mai mici decât la RadioShack-Nissan. Vom vedea ce se va întâmpla în august, când e posibil ca marea ştire a lunii să nu mai fie revenirea lui Contador.