America’s Got Talent
Girobio s-a încheiat de câteva zile, însă doar acum am apucat să scriu ceva despre ce s-a întâmplat acolo, deoarece am terminat de urmărit rezumatele celor nouă etape. Mi-a placut mult ediţia din acest an, aş spune că a fost una dintre cele mai frumoase curse din 2012 (da, chiar dacă a fost la sub 23 de ani). Evident, un rol important l-a avut Joe Dombrowski, pe care probabil că mulţi şi-l amintesc din Turul Californiei, acolo unde a terminat pe locul patru etapa încheiată pe Mount Baldy, după Robert Gesink, Darwin Atapuma şi Fabio Duarte.
În Girobio, Dombrowski a oferit recital în etapele montane. Mai întâi, pe Monte Terminillo, a atacat devreme dintr-un grup mic, în condiţii meteo dificile, şi a câştigat cu un avans de 50 de secunde în faţa lui Fabio Aru. Din păcate pentru el, a pierdut minute bune în ziua următoare, deoarece a spart pe celebrele strade bianche din regiunea Chianti, cu zece kilometri înainte de final. Totul s-a jucat pe Passo di Gavia, căţărare rămasă celebră după ninsoarea teribilă din Il Giro 1988, când un alt american, Andy Hampsten, a îmbrăcat tricoul roz, pe care l-a dus până la final.
Pe Gavia, Larry Warbasse a impun un ritm ridicat, după care Joe Dombrowski a atacat cu 12 kilometri înainte de sosire, i-a prins din urmă pe toţi cei aflaţi în faţa sa şi nu a lăsat pe nimeni să îi stea în roată. Americanul a mers pe dificila ascensiune până la epuizare, efortul său fiind unul incredibil. Fără să se ridice de prea multe ori din şa, ciclistul echipei Bontrager-Livestrong a pus 43 de secunde între el şi al doilea clasat, Fabio Aru, iar la final a intrat în posesia tricoului roz. Ultima zi a fost una liniştită pentru Dombrowki, care a devenit primul rutier american învingător în Girobio, cursă câştigată în trecut de Francesco Moser, Giovanni Battaglin, Marco Pantani sau Gilberto Simoni.
Un succes pe deplin meritat pentru Dombrowski, care a şi declarat în această primăvară că Il Giro este Marele Tur pe care îl preferă. În plus, victoria lui a arătat că Statele Unite au un viitor frumos în ciclism: George Hincapie, David Zabriskie, Christian Vandevelde, Levi Leipheimer şi Chris Horner se apropie de retragere, însă generaţia ce vine din urmă este demnă de luat în seamă – Tejay Van Garderen, Andrew Talansky, Taylor Phinney, Joe Dombrowski şi Lawson Craddock. Cum era normal, echipele de World Tour s-au arătat interesate de semnătura lui Dombrowski, iar cele mai mari şanse de a-l aduce, cel puţin în acest moment, se pare că le are Garmin-Barracuda.
Câteva cuvinte şi despre Fabio Aru, al doilea clasat în Girobio, la doar 25 de secunde în urma câştigătorului. În vârstă de 21 de ani, aduce la stil cu Vincenzo Nibali, fiind genul de ciclist care nu prea atacă, ci se bazează mai mult pe “motorul diesel”. Dorit de Sky, Acqua & Sapone, Farnese Vini şi Colnago, el a semnat cu Astana, unde ar putea ajunge şi compatriotul său. Un admirator al lui Marco Pantani şi Alberto Contador, Aru a ales echipa kazahă deoarece acolo se află Giuseppe Martinelli şi Paolo Tiralongo, care locuieşte în apropiere de el. Visul său, oarecum surprinzător pentru un italian, este să participe în Turul Franţei.
Cafe Roubaix 