Cafe Roubaix

O scrisoare pierdută

Lance Armstrong este acuzat de dopaj, în mod oficial, de către Agenţia Anti-Doping din Statele Unite, care i-a interzis să participe în competiţiile de triatlon din perioada următoare. Cazul pare să fie unul stufos, dar nu spune nimic  nou, deşi trebuie să recunosc că unele lucruri din scrisoarea trimisă de USADA celor implicaţi sunt cel puţin ciudate şi merită dezbătute. Pe lângă american, în discuţie mai sunt aduşi Johan Bruyneel, antrenorul Pepe Marti şi doctorii Pedro Celaya, Luis Garcia del Moral şi Michele Ferrari. Cu excepţia lui Armstrong, toţi au cinci capete de acuzare: posesie de substanţe interzise, trafic de substanţe interzise, administrare de substanţe interzise, complicitate şi circumstanţe agravante. La Armstrong se adaugă utilizare de substanţe interzise (eritropoetină, testosteron, hormoni umani de creştere, sânge îmbunătăţit şi cortizon).

Practic, USADA susţine că din 1998 până în 2011, indiferent de echipă – US Postal, Discovery Channel, Astana sau RadioShack – s-a practicat un dopaj organizat, la care au luat parte cei menţionaţi mai sus, dar şi restul rutierilor. Întreaga afacere este numită Conspiraţia USPS, o conspiraţie ai cărei membri au continuat să aibă un rol şi după destrămarea lui Discovery Channel. Dacă se citeşte printre rânduri, asta înseamnă că nu doar în perioada în care Armstrong a concurat s-au folosit substanţe dopante, iar aici apare prima mea întrebare: vor fi acuzaţi şi alţi rutieri?

Potrivit USADA, mai mulţi ciclişti americani de la acele echipe au depus mărturie. Se ştiu clar doi dintre aceştia, Floyd Landis şi Tyler Hamilton, un posibil al treilea ar putea fi George Hincapie, însă lista se pare că este mai lungă. Armstrong a spus că totul este o minciună, iar cei care au dat declaraţii sunt anonimi, deoarece au ajuns la o înţelegere. Aici, USADA dă cu stângul în dreptul: susţine că vrea să cureţe sportul, dar îi apară pe cei care au greşit în mod repetat. Chiar dacă au oferit informaţii valoroase, nu văd de ce acest lucru i-ar absolvi de greşelile din trecut.

De asemenea,  sunt curios dacă şi ceilalţi rutieri, care nu au fost colegi cu Armstrong, însă au concurat pentru echipele respective, vor fi acuzaţi. Pentru că dacă nu se va întâmpla asta, atunci USADA greşeşte şi poate chiar ieşi prost din întreaga afacere, deoarece percepţia generală va fi că încearcă să doboare un singur om şi nu să cureţe sistemul. OK, Agenţia Anti-Doping din Statele Unite nu are jurisdicţie în Europa, dar dacă are dovezile despre care tot vorbeşte, atunci le poate pune la dispoziţia Agenţiei Mondiale Anti-Doping sau Federaţiilor Naţionale de Ciclism, care pot începe propria anchetă (un exemplu: Pepe Marti a colaborat, printre alţii, cu Alberto Contador).

În scrisoarea publicată de Washington Post, mai apare un lucru interesant: Lance Armstrong s-a dopat în perioada 2009-2010, cu EPO şi transfuzii sangvine. Asta mi se pare cel puţin ciudat: să înţeleg că la vremea respectivă nu erau puse la punct teste care să descopere substanţele interzise? Mai plauzibilă e o altă variantă: teste s-au efectuat, acestea au fost pozitive, dar au fost ascunse, deoarece toată lumea avea de câştigat. Rutierul, echipa, sponsorii şi organizatorii de curse.

În perioada revenirii, Armstorng a generat profituri de zeci de milioane de dolari. De ce nu a fost prins atunci, când aducea o grămadă de bani, şi nu acum, când este retras din activitate? E adevărat, asta nu s-ar fi întâmplat niciodată, dar USADA dă dovadă de o inocenţă vecină cu ipocrizia, pentru că lasă impresia că în afara celor şase care au fost acuzaţi, nimeni nu a mai fost implicat, vina pentru tot fiind exclusiv a acestora. Din contră, dacă există acele probe din 2009 şi 2010, atunci un întreg sistem ar trebui să fie pus la pământ.

Curios este că USADA încearcă să îl doboare pe american şi să îi retragă cele şapte triumfuri din Turul Franţei pe baza mărturiilor şi a presupuselor teste pozitive de acum câţiva ani, şi nu a celor din perioada 1999-2005. Asta va fi foarte greu, chiar dacă USADA susţine că probele sunt suficiente pentru a-l înfunda pe Armstrong. În plus, am senzaţia că tot acest caz nu se bazează atât pe utilizarea produselor de către fostul rutier, ci pe dopajul organizat de la echipele pe la care a trecut, continuând astfel pe drumul început de Jeff Novitzky, un drum închis la nivel legal, deoarece procuratura a renunţat la cazul respectiv, deoarece a admis că nu avea dovezi.

În fine, ar mai fi un subiect de dezbătut: ce se va întâmpla cu victoriile lui Armstrong în Turul Franţei? Îi vor fi luate? Şi dacă da, unde vor ajunge, la alţi ciclişti care au folosit substanţe dopante în acea perioadă? Uniunea Ciclistă Internaţională a declarat că nu ştia nimic despre ancheta desfăşurată de USADA, care nu a comunicat dovezile aflate în posesia sa. Chiar şi aşa, dacă se demonstrează că Lance Armstrong s-a dopat, ar fi o întreagă bătaie de cap refacerea unor clasamente care oricum nu ar avea nicio valoare pentru nimeni – ciclişti, fani, jurnalişti. În plus, îmi amintesc că Bjarne Riis, care a admis că s-a dopat, şi-a păstrat tricoul galben din 1996.

Dacă dovezile aduse de USADA sunt într-adevăr puternice, iar martorii au credibilitate, atunci mulţi pot fi traşi în jos: Lance Armstrong, Johan Bruyneel, UCI, plus alţi rutieri. Dacă nu, acţiunea Agenţiei Anti-Doping din Statele Unite riscă să lase impresia unei răzbunări personale, aşa cum a numit-o Armstrong, şi să fie doar o altă încercare ratată de a-l înfunda pe american. Să nu fiu înţeles greşit: nu îi iau apărarea, însă ceea ce a făcut USADA şi ce a menţionat în respectiva scrisoare dă senzaţia nu doar de subiectivism, dar şi de un caz oarecum neomogen, fără mari descoperiri, un caz asemănător cu un castel de cărţi, care ar putea pica la cea mai mică adiere de vânt.