Momentul de glorie al lui Pozzovivo
De când s-a apucat de ciclism, Domenico Pozzovivo a visat să câştige o etapă în Turul Italiei. Pornit din Basilicata, o regiune care până la el nu a dat niciun rutier de top zece în Corsa Rosa, micuţul căţărător a fost lovit aproape tot timpul de ghinion, care l-a împiedicat să îşi pună în valoare calităţile. Căzăturile şi problemele de sănătate şi-au pus amprenta asupra a trei dintre participările sale în Il Giro, încheiate cu abandonuri, iar fanii lui aveau emoţii şi înaintea startului din acest an.
Din fericire, Pozzovivo a trecut liniştit de rundele periculoase din Danemarca şi s-a pregătit răbdător pentru prima etapă potrivită pentru el, cea mai dificilă de până acum, deoarece Colle Molella, ascensiunea de la finalul zilei a opta, avea o pantă maximă de 12%. La fel ca în Turul Trentino, când a atacat pe Punta Veleno, ciclistul echipei Colnago a aşteptat cea mai dură porţiune pentru a pleca şi imediat ce a făcut asta, a pus 35 de secunde între el şi urmăritori, o diferenţă care la final i-a adus succesul carierei.
Astfel, Domenico Pozzovivo a confirmat că forma excelentă arătată în Turul Trentino, acum o lună, nu a fost deloc o întâmplare, iar Il Giro 2012 ar putea fi cel mai bun din carieră, deoarece victoria de la Lago Laceno l-a confirmat ca un candidat serios pentru top zece, dar l-a şi adus în lupta pentru tricoul albastru, al celui mai valoros căţărător.
PS: strategia lui Liquigas mi s-a părut cu adevărat impecabilă. Pe lângă faptul că a trimis patru oameni în faţă, care au pus stăpănire pe cursă, băieţii lui Roberto Amadio l-au lăsat pe Pozzovivo să plece, deşi îl puteau aduce înapoi cu uşurinţă. E posibil ca serviciul să îi fie întors lui Ivan Basso de către Colnago, dacă acesta va avea nevoie în etapele viitoare.
Cafe Roubaix 